Dacă eşti la începutul unei cariere în muzică sau abia începi să-ţi dezvolţi interesul şi priceperea pentru această artă, probabil ai auzit vorbindu-se despre importanţa “urechii muzicale” şi a capacităţii de-a distinge sau reproduce perfect notele, fără vreo referinţă exterioară.
Subiectul e pe cât de vast, pe atât de controversat, aşa că voi încerca să explic cât se poate de simplu câteva idei în care cred:
- nu există afoni: atâta timp cât în vorbire folosești diferite inflexiuni, înseamnă că poţi percepe şi reproduce sunete diferite ca înălțime
- auzul absolut nu este o calitate indispensabilă pentru a fi un muzician bun, dar ţi-ar putea prinde extraordinar de bine
- auzul absolut nu este doar un “dar” nativ, el poate fi dezvoltat prin expunerea constantă la muzică în primii ani de viaţă sau exerciţiu intens la maturitate
- pe lângă capacitatea de-a recunoaşte instant fiecare notă, e important să ai o percepţie bună a intervalelor (relative pitch)
Auzul absolut se referă la capacitatea unei persoane de-a recunoaşte sau reproduce o notă muzicală fără ajutorul unei referinţe exterioare (instrument, diapazon etc.).
Desi această abilitate e în mare majoritate nativă, posesorii ei nu sunt neapărat muzicieni de geniu. Printre lucrurile pe care le poţi face dacă ai auz absolut se numără:
- identificarea după nume (Do, Re, Mi…) a notelor cântate pe un instrument
- recunoaşterea gamei în care este cântată o bucată muzicală (fără referinţe exterioare)
- identificarea şi numirea notelor din compoziţia oricărui acord sau dintr-o progresie dată
- intonarea vocală perfectă a oricărei note, fără ajutorul unui instrument muzical
- identificarea tonurilor muzicale din cele mai banale sunete cotidiene, de la clinchetul paharelor până la claxoanele maşinilor şi zumzetul hard disk-ului când se încinge
- identificare valorii în herţi a oricărei note muzicale
Uneori te naşti cu auzul absolut, alteori îl poți dobândi prin exercițiu…
Cine a spus că reuşita în muzică e 1% talent şi 99% transpiraţie avea dreptate – chiar dacă perfect pitch-ul nu are neapărat legătură cu talentul.
Dacă nu te numeri printre fericiţii posesori ai unui auz muzical ideal, există încă şanse să-l dobândeşti: cercetătorii au descoperit că, deşi s-ar putea să existe o predispoziţie genetică pentru perfect pitch, fizic nu există nicio diferenţă între oamenii care au această abilitate şi cei care nu. Practic, procesul nu e determinat de ureche, ci de creier.
În următoarele zile voi reveni cu o însemnare despre dobândirea auzului absolut prin exerciţii de asociere a notelor cu stări, senzaţii şi interiorizare a muzicii într-o manieră nouă.
Foto: SXC.hu
No comments yet.
No one have left a comment for this post yet!