Învaţă să cânţi “La cafea” pe chitară

Pentru cei care m-au întrebat despre acordurile piesei “La cafea” (primul single al trupei mele, Alexandra & Alec), am realizat un material video special, filmat în acelaşi decor precum videoclipul.

Este prima “lecţie” video dintr-o serie ce sper să fie lungă şi folositoare, mai ales pentru că de multe ori nu ne vom putea întâlni personal (primesc tot mai multe cereri de lecţii din alte oraşe, încă mă gândesc dacă le-aş putea onora pe Skype sau nu).

Nivelul ar fi unul mediu, iar piesa e în genul pop-rock slow, genul pe care i-o poţi cânta iubitei/iubitei dimineaţa, “La cafea”.

Le mulţumesc lui Bimus & NMC pentru ajutorul acordat cu filmarea.

Varianta originală a piesei “La cafea”, după jump.

(more…)

Cinci albume esenţiale pentru chitarişti

Salut, sunt Marius şi sunt aici să îţi spun câte ceva despre chitară, auz muzical şi provocarea de-a fi un instrumentist bun.

Pentru primul meu articol pe lectii-de-chitara.ro am ales însă o temă mult mai potrivită pentru o duminică după-amiaza: muzica ce ne inspiră şi ne ajută să ţintim mai sus.

Dintr-o perspectivă pur personală, dar cimentată o dată cu anii, iată care sunt cele cinci albume pe care ar trebui să le aibă în casă un chitarist:

1. “Electric Ladyland” – Jimi Hendrix (1968): orice chitarist ar trebui sa aiba in casă, în primul rând, un album al lui Hendrix, pentru că el a fost cel care a revoluţionat chitara electrică si a influenţat milioane generaţiile viitoare prin stilul său unic de a cânta.

“Electric Ladyland” este cotat drept unul dintre cele mai bune albume rock din toate timpurile şi apogeul scurtei, dar electrizantei cariere a lui Jimmy. LP-ul îmbină mai multe stiluri, de rock la blues ( “Voodoo Child” şi “Voodoo Child: Slight Return”) pâna la piese psihedelice precum “1983 . . . (A Merman I Should Turn to Be)” sau “Burning of The Midnight Lamp”. Poţi cumpăra albumul de pe Metalhead.ro, la preţul de 50 ron

2. Surfing with the Alien - Joe Satriani (1987): profesorul de chitară al multor muzicieni celebri (Kirk Hammett, Steve Vai) şi unul dintre cei mai apreciaţi Guitar Heros şi-a adjudecat două premii Grammy pentru acest album.

“Surfing with the Alien” este, fără îndoială, un punct de referinţă în cariera sa şi primul LP rock instrumental care a intrat în topul Billboard. Discul conţine piese energice precum “Satch Boogie” (un fel de new millenium blues), dar şi lirice, precum “Always with me, always with you”. Discul poate fi achiziţionat de pe Amazon, la preţul de 7 $.

3. Passion and Warefare – Steve Vai (1990): albumul reprezintă transpunerea în muzică a unor vise şi experienţe pe care artistul le-a avut în copilărie. Stilul complex de a compune al lui Steve Vai, caracterizat de abordarea de teme mai puţin întâlnite la alţi chitarişti, face din acest album unul dintre cele mai bune din aria instrumental rock.

De pe acest LP nu pot spune că am vreo piesă preferată, pentru că fiecare are frumuseţea şi doza ei de sensibilitate. “Passion and Warfare” este albumul ce i-a adus lui Vai două discuri de platină şi unul dintre cele mai recognoscibile hituri instrumentale din istorie: “For The Love Of God”. Albumul este disponibil la preţul de 40 ron pe site-ul Prorock.

4. Alien Love Secrets – Steve Vai (1995): poate nu unul dintre cele mai bine cotate albume ale lui Vai, însă cu siguranţă unul dintre preferatele mele. LP-ul a apărut în 1995, în timp ce chitaristul lucra la un alt material, mai epic – “Fire Garden”.

“Alien Love Secrets” a fost compus în câteva săptămâni şi are la bază piese create de Vai de-a lungul timpului, însă nefinalizate. Sunt sigur că forţa şi energia acestui album te vor cuceri pe loc, devenind un reper muzical la care te vei întoarce mereu cu plăcere. CD-ul se găseşte pe site-ul Prorock la preţul de 40 ron.

5. The Essential Stevie Ray Vaughan and Double Trouble (2002): simplitatea şi energia blues-ului m-au atras încă de la începutul călătoriei mele muzicale şi continuă să mă fascineze. Aşa că, înainte de-a încheia această însemnare, vă recomand albumul unui chitarist care a influenţat foarte mulţi muzicieni din zona texas blues si nu numai: Stevie Ray Vaughan.

“The Essential…” este o colecţie a celor mai bune piese semnate de Vaughn şi reprezintă un start excelent pentru oricine ar vrea sa pornească o călătorie în lumea chitarei. Se găseşte la preţul de 62 ron pe site-ul Midolamusic.

Lecţii de chitară (şi cu) Marius Furduescu

Îmi face plăcere să vă anunţ că Marius Furduescu, un bun prieten şi un chitarist de nota zece, mi se va alătura de astăzi în proiectul www.lectii-de-chitara.ro.

De asemenea, el oferă cursuri particulare de chitară acustică şi electrică pentru începători şi avansaţi, în principal în weekend. Vi-l recomand cu căldură.

2010 a început excelent, am bucuria să cunosc tot mai mulţi copii şi tineri pasionaţi de chitară, care-şi doresc să înveţe tainele acestui instrument şi să-i dedice entuziasmul lor.

Sunt uimit şi fericit să văd că există părinţi, deloc puţini, care investesc în talentul lor sau cel puţin în promisiunea unui hobby care-i va îmbogăţi sufleteşte pe tot parcursul vieţii. Sau tineri care vin la mine după o zi obositoare la job şi îşi pun toată energia şi inspiraţia într-un cântec… sau doar câteva acorduri ce-l vor începe, curând.

Marius şi cu mine vom continua să vă oferim articole cât mai pertinente despre chitară, efecte, accesorii muzicale, tehnici şi sfaturi pentru începători.

Pregătim şi un dicţionar cu termeni specifici chitariştilor şi lutierilor, iar lecţiile video rămân un proiect viabil pentru viitorul apropiat.

Dacă există ceva despre care v-ar plăcea să citiţi în mod deosebit, ne puteţi spune printr-un comentariu la această însemnare.

Dacă doriţi lecţii de chitară (în Bucureşti), ne puteţi contacta dând click aici.

Auzul absolut se dobândeşte?

Orice muzician şi-ar dori să aibă auz absolut, dacă e să ne luăm după faptul în secolele dominate de marii clasici era oarecum reţeta succesului.

Se spune că Mozart, Chopin, Bach şi Beethoven (ca să enumăr doar câţiva) puteau compune în minte aranjamente pentru simfonii şi, dintr-un amalgam de acorduri şi armonii, recunoşteau mereu pasajele care sunau fals la repetiţiile cu orchestră.

Mai aproape de zilele noastre, Jimi Hendrix, Ritchie Blackmore, Eric Johnson, Yngwie Malmsteen, Mariah Carey, Celine Dion, Nat King Cole şi Frank Sinatra au impresionat prin emoţie şi tehnică ireproşabilă, bazate pe note fără greşeală datorită auzului absolut. Pentru o listă completă a muzicienilor care au perfect pitch, click aici.

Cum se fac conexiunile când ai auz absolut?

Folosirea auzului absolut e un act cognitiv, ce implică o bună memorie a frecvenţelor (adesea numită prin extensie “memorie muzicală”), un cod / limbaj pentru denumirea lor (de exemplu “Mi bemol”) şi implicit expunerea la aceste frecvenţe.

Aşadar, răspândirea auzului absolut printre asiatici nu se explică genetic, ci lingvistic: de mici, copiii sunt expuşi unor limbi tonale (chineza, mandarina), care se folosesc de înălţimea sunetelor pentru a exprima nuanţe în conversaţie. De multe ori, fiecare silabă e asociată unui alt ton.

Totuşi, nu toţi indivizii care au deprins o astfel de limbă de mici aplică beneficiile auzului absolut şi în muzică: au memoria sunetelor, au fost expuşi la un spectru bogat de frecvenţe sonore, dar le lipseşte limbajul (muzical) pentru a face asocieri.

Ei nu au cum să ştie că nota aceea cristalină generată de clopoţeii de vânt e un Si sau un Do#, pentru că nu au învăţat de nicăieri aceste denumiri.

Îţi recomand şi un articol ceva mai ştiinţific, dar util despre conexiunea dintre auz absolut, genetică, educaţie muzicală şi limbaj: “The Biology of Perfect Pitch“.

Prin urmare, auzul absolut poate fi insuflat unui copil prin expunerea la muzică în perioada critică de dezvoltare a percepţiei (2-4 ani) şi punerea bazelor pentru o educaţie muzicală ulterioară încă de la această vârstă. Un instrument muzical în casă, un CD player sau cutiuţe muzicale lăsate la îndemâna celui mic pot face minuni.

Teoria dezvăţului

În ultima vreme, psihologii specializaţi în dezvoltarea umană au readus în atenţie o ipoteză mai veche, conform căreia ne naştem cu toţii cu auz absolut (măcar în termeni de percepţie), dar pe măsură ce creştem, creierul nostru îşi schimbă modul de-a procesa informaţia, alegând calea mai uşoară: cea a relaţionării (auz  relativ).

Chiar dacă teoria nu e demonstrată, sugerează că avem cu toţii “materialul” necesar pentru a ne “elibera” perfect pitch-ul.

Metode de dezvoltare a auzului absolut

Poţi fi un muzician excelent sau un compozitor cu idei memorabile chiar dacă va descoperi muzica abia în adolescenţă sau la maturitate, chiar dacă nu te bazezi pe perfect pitch.

La fel de adevărat e că dacă eşti doar ascultător de muzică şi nu neapărat creator ori interpret, această abilitate îţi va deschide noi portiţe spre înţelegerea cântecelor.

În ultimii o sută de ani, profesori-muzicieni s-au întrecut în a elabora “cursuri” de perfect pitch, însă nu e ca şi cum ai putea să urmezi o facultate la finalul căreia primeşti diplomă şi asigurarea că un Do îţi va suna întotdeauna a Do, indiferent cât de obosit sau neatent eşti.

Nu există studii concludente care să arate dacă metodele de deprindere a auzului perfect funcţionează 100% pe termen lung, dar din proprie experienţă şi din ce am văzut la prieteni / citit în publicaţii de specialitate şi interviuri cu artişti străini, exerciţiile pentru auz ideal îţi pot îmbunătăţi semnificativ abilităţile.

David Lucas Burge şi cursul lui de Ear Training

Cum nu-mi place să recomand decât ce mi-a trecut prin mână şi mi-a folosit într-o oarecare măsură, vă pot povesti despre metoda de ear training a lui David Lucas Burge.

Am descoperit-o împreună cu prietenul meu, Marius Furduescu, care e tot chitarist şi acum câţiva ani căuta, ca mine, o modalitate de-a corela eficient melodia pe care o aveam în cap cu mişcările degetelor pe grif.

Perfect pitch-ul nu se dobândeşte peste noapte, dar cu siguranţă în căutarea lui vei descoperi multe despre tine ca muzician, despre sistemul tău de asocieri, despre cum gândeşti şi cum simţi în artă.

Am aflat pe propria piele că e nevoie şi de exerciţiu intens în zona de relative pitch şi de perseverenţă spre a dobândi auzul absolut.

Lecţiile lui Burge sunt în format audio (vin pe opt CD-uri, la preţul de 130 $) şi pot fi ascultate oriunde, în drum spre şcoală sau serviciu, în maşină, în liniştea casei tale.

Ideea e că sunt exerciţii care-ţi provoacă şi dezvoltă auzul muzical, dar te şi învaţă să asculţi dintr-o altă perspectivă (se merge mult pe asocieri: fiecare notă e o stare, are caracteristici distincte cu care poţi relaţiona… în timp îţi formezi propriul sistem de a le recunoaşte).

Eu nu am dobândit perfect pitch (ce-i drept, m-am ocupat mai puţin de disciplina urechii în ultimii doi ani), dar cu siguranţă după cursul lui David Lucas Burge am început să percep muzica altfel, să interiorizez sunetele şi să-mi transpun ideile pe chitară fără secunde chinuitoare de căutări.

Cred că ne naştem cu toţii cu ceva special în noi, trebuie doar să învăţăm limbajul potrivit pentru a comunica celorlalţi ce simţim, prin artă, pasiune, meserie. Dacă eşti muzician, îţi va folosi mult să auzi absolut pentru a transmite ideal. Nu e nimic imposibil de realizat, cât timp îţi doreşti şi perseverezi.

Foto: SXC.hu; PerfectPitch.com

Steve Vai / Ibanez: Design a Jem

Aseară am aflat de la colegul meu, chitaristul Marius Furduescu, că Steve Vai plănuieşte un concurs inedit. Cuvinte-cheie? Ibanez JEM, design, chitare custom, ediţie limitată, creativitate maximă.

Mai precis: pentru a sărbători cea de-a 23-a aniversare a chitarei lui de suflet, Ibanez JEM, Steve Vai lansează o provocare pentru instrumentiştii pasionaţi de design.

Concursul se numeşte “Design a JEM” şi merge pe ideea de-a crea chitara ideală pentru tine, de la aspect până la lemn şi configuraţie tehnică. Proiectul câştigător va fi realizat de Ibanez în doar două exemplare, unul pentru autorul său şi unul pentru Vai. Detaliile exacte vor fi anunţate pe site-ul oficial Ibanez pe 12 februarie.

Video-ul în care Steve Vai explică ce şi cum în legătură cu “Design a JEM” e foarte tare – dacă ai crezut că nu există nimic mai funny decât reclama la pedala de distors Jemini, check this out:

Foto: Guitar Column