Esti pregătit/ă pentru un amplificator custom?

Un amplificator pentru chitară electrică doar pentru mine, unic prin sonoritate şi aspect, croit după nevoile mele şi având toate caracteristicile de sound pe care le căutam, la un preţ rezonabil – iată ce mi-am propus eu să fac în vara lui 2008.

Citisem mult pe această temă, studiasem scheme de amplificatoare şi probasem numeroase modele înainte de-a ajunge la concluzia că nimic din ce era pe piaţă nu putea să-mi satisfacă toate dorinţele fără a-mi goli cardul cu totul. Soluţia mi-a venit firesc în minte: un amplificator custom.

Sigur că n-aveam de gând să-l construiesc în pivniţă, cu unelte rudimentare şi urmând pas cu pas tutorialele de pe net

Cum făcusem şi înainte (când mi-am făcut o chitară electrică pe comandă), am decis să lucrez doar cu profesionişti şi am apelat la unul dintre puţinii oameni cu adevărat pricepuţi la aşa ceva din România.

Dan Paraschivescu (OverdriveAmps) a fost cel care mi-a transformat visele în planuri/schiţe şi scheme electronice, construindu-mi amplificatorul împreună cu Dan Albu (membru fondator şi chitarist al trupei Nexus). Din 2008 sunt, aşadar, proprietarul unui amp custom all-tube (pe lămpi) de 50W, cu patru canale şi un sound asupra căruia am control absolut.

Totuşi, e de reţinut faptul că a durat mai bine de un an din momentul când am luat amplificatorul acasă până când am putut spune cu mâna pe inimă că am toate setările OK şi mă simt confortabil să cânt cu el oriunde, oricând.

Astăzi am decis să îţi dau câteva detalii şi tips-uri despre construirea unui amplificator custom – sunt lucruri pe care le-am învăţat pe propria piele şi sper să-ţi fie de folos dacă decizi să faci acest pas.

1. Trebuie să ştii exact ce vrei

Va fi nevoie de mult studiu, chiar să te gândeşti puţin la viitor – şi, înainte de toate, să decizi la rece spre ce sound vrei să te orientezi. Nu vei putea construi nici măcar pe comandă un amplificator care să sune bine pentru orice gen muzical şi pe orice chitară. (more…)

Fender G-DEC 3 Thirty în ediţie specială

Fericiţi cei prezenti la NAMM 2011, la câte chitare  noi-nouţe şi accesorii proaspăt lansate s-au prezentat pe acolo! E de ajuns să urmăresc site-urile străine de ştiri ca să-mi promit că anul viitor nu voi mai lipsi de la eveniment şi nu voi rata nicio lansare.

Din multitudinea de amplificatoare prezentate la NAMM, pentru astăzi l-am ales pe micul, dar foarte utilul amplificator Fender G-DEC 3 Thirty Special Edition. Îmi dau seama că foarte mulţi dintre voi, mai ales la început sau în situaţiile în care sunteţi forţaţi să repetaţi în spaţii mici, căutaţi un amp care să sune OK şi la un volum mic, preferabil cu multe preset-uri şi, în mod ideal, “conectat” la posibiltăţile erei digitale.

Fender G-DEC 3 Thirty a fost gândit exact aşa: efecte digitale, conectivitate prin USB, posibilitatea de-a stoca şi reda fişiere WAV sau Mp3 (pentru a cânta direct pe backing tracks), compatibilitate cu programul Fender FUSE™ (prezent şi pe modelele din seria Mustang) şi, cel mai important, 100 de preset-uri de ton din care poţi alege. Cei 30 Waţi ai lui G-DEC 3 Thirty sunt mai mult decât suficienţi pentru un amplificator de repetiţii, iar preset-urile te vor ajuta dacă eşti pe grabă sau dacă eşti încă la început şi nu ţi-ai definit prea clar stilul.

Noutatea ediţiei speciale prezentate la NAMM 2011 este că G-DEC 3 Thirty vine acum în trei modele cu personalitate distinctă, concepute pentru chitariştii devotaţi unui anume gen: Blues, Metal sau Country. (more…)

Slash lansează amplificatorul Marshall AFD100

N-a trecut prea mult timp de când am citit autobiografia lui Slash, în care chitaristul recunoştea că unul din ingredientele-cheie pentru primul album Guns N’Roses a fost sound-ul amplificatorului său, un Marshall de 100W produs în anii ’70.

Deoarece Slash nu deţinea la acea vreme echipament profesional, managerul GNR l-a ajutat să închirieze un amplificator special pentru imprimarea LP-ului “Appetite for Destruction”. Artistului i-a plăcut atât de mult încât s-a decis să-l păstreze, raportându-l pur şi simplu ca “furat” la firma de unde-l închiriase.

Chitara şi măiestria lui Slash trecute prin vechiul amp au ajuns să definească stilul unei generaţii – însă pentru al doilea disc GNR, artistul nu s-a mai putut întoarce la acel sound perfect: amplificatorul îi fusese furat în timpul unor repetiţii.

Ani de zile, Slash a fost aproape obsedat de recreerea condiţiilor ideale din studioul de atunci, dar deşi chitara şi maniera de-a cânta erau aceleaşi, un amplificator precum cel pierdut nu se mai putea procura – cele câteva modificări “custom” de sound făcute de vreun fost proprietar erau unice şi nimeni nu avea schiţele tehnice.

La 23 de ani de la înregistrarea albumului “Appetite for Destruction”, Slash şi-a văzut visul cu ochii: în colaborare cu specialiştii de la Marshall, chitaristul a reuşit să construiască un model de amplificator ce imită perfect sound-ul Marshall-ului său pierdut.

Marshall AFD100 (AFD = “Appetite for Destruction”) are două canale, intitulate la alegerea artistului “#34″ şi AFD. “#34″  aduce aminte de amplificatorul de concert al lui Slash, un JCM800 2203 modificat ce avea ştanţat numărul 34 pe o parte, în vreme ce canalul AFD se apropie cel mai mult posibil de sound-ul de studio al chitaristului.

O noutate e faptul că Marshall AFD100 are un atenuator de putere inclus (o să povestim altă dată despre cât de util este acest lucru dacă ai pe mână un amp de 100W şi nu cânţi pe stadion, dar vrei să obţii un sunet “zid” fără a da volumul la maxim).

Amplificatorul vine la pachet cu un pedalier, cu ajutorul căruia vei putea schimba canalele şi activa efectele în loop. Găseşti detaliile tehnice complete în handbook-ul oferit de Marshall şi poţi afla detalii despre construirea lui pe site-ul www.afd100.com.

Amplificatorul mult-visat de Slash poate fi admirat în aceste zile la NAMM, iar pentru cei care-şi doresc să-l achiziţioneze, detaliile sunt următoarele: Marshall AFD100 este produs în ediţie limitată (2300 de amp-uri la nivel mondial, dintre care 500 vor fi comercializate exclusiv în SUA) şi costă în jur de 2899 $.

Eu unul nu mi-aş dori un Marshall AFD100, pentru simplul fapt că a avea sound-ul altcuiva mi se pare impersonal. Tocmai asta e frumuseţea diversităţii: fiecare cu tonurile şi stilul său. Pe de altă parte, îmi imaginez că sunt destul de mulţi fani Slash care îşi doresc să deţină o parte din legenda GNR şi poate şi-ar permite o extravaganţă ca aceasta, pe lângă cel puţin un amp personal.

Tu ce părere ai?

Recital de chitară clasică – Amatis Chifu

Dacă ţi-e dor de piese clasice într-o interpretare curată, într-o locaţie unde ai putea să ieşi cu colegii de trupă sau cu iubita deopotrivă, îmi pare bine să-ţi aduc la cunoştinţă o serie de evenimente speciale…

Artistul Amatis Chifu şi chitara lui te aşteaptă în fiecare sâmbătă de la ora 19:00 la ceainăria Sala de Lectură din Bucureşti, promiţând să te încânte cu lucrări ale maeştrilor clasici Astor Piazzolla, Carlo Domeniconi, Andres Segovia, Heitor Villa-Lobos sau Napoleon Coste.

Pentru rezervări poţi suna la 0724 360 755/ 021 312 0042 ( între 15:00 şi 23:00) sau scrie la adresa de e-mail: contact@saladelectura-act.ro

Despre Amatis Chifu poţi citi mai multe aici: http://amatis-music.blogspot.com/

Interviu cu Gabriel Petric

Bine ne-am regăsit! Începem anul în forţă, inaugurând o nouă secţiune, cea de interviuri.  Marius şi cu mine plănuim să-i luăm la întrebări pe cei care au cu adevărat ceva de spus despre chitară, de la chitarişti români de excepţie până la lutieri, producători de amplificatoare şi pedale analog, ingineri de sunet ce cunosc secretele imprimărilor ca la carte şi aşa mai departe.

Începem cu un chitarist preţios pentru România, autor al unui “Manual de chitară” de nelipsit, recenzor cu urechi fine pentru publicaţia “Arta Sunetelor“, filosof şi profesor, dar în primul rând un prieten drag: Gabriel Petric.

Când cineva te cunoaşte pentru prima oară, care sunt cele trei lucruri pe care ţi-ai dori să le ştie despre tine?

Gabriel Petric: N-ar fi rău de ştiut că sunt trei lucruri pe care le apreciez, în mod deosebit, la cei din jur: onestitatea, creativitatea şi umorul.

Activitatea ta extraordinară se află la interesecţia dintre două mari pasiuni: muzica şi filosofia. Cum te-ai „îndrăgostit” de fiecare şi ce le uneşte?

G.P.: Mi-am pus şi eu, adesea, întrebarea aceasta: ce uneşte muzica şi filosofia? La diferite vârste, am dat răspunsuri diferite. La început, vedeam cele două fenomene prin contrast: filosofia – serioasă, îndreptată către lucruri profunde, iar muzica – relaxare sau extaz, dacă nu cumva un divertisment, la limita între emoţie imediată şi revelaţie intuitivă. Apoi am crezut că le uneşte calea abstractă de înfăţişare a lumii. Acum, am convingerea că le uneşte tăcerea. Aşa cum, în muzică, cred că important e când se opreşte vibraţia – şi cred că muzicienii cu har sunt cei care ştiu când să atace un sunet, dar, mai ales, când să se oprească din cântat (pauza) -, în filozofie, mai important e ce nu se spune prin cuvinte, indicarea acelei tăceri misterioase care înconjoară lucrurile („cunoaşterea luciferică”, la Lucian Blaga, sau deviza lui Ludwig Wittgenstein: „Despre ceea ce nu putem vorbi trebuie să tăcem”). Ce este interesant e că şi tăcerile pot fi diferite, au elocvenţa lor stilistică.

De filozofie m-am apropiat după ce am citit Rostirea filosofică românească, de Constantin Noica şi Tractatus logico-philosophicus, de Ludwig Wittgenstein.

Cât despre muzică, vom mai vorbi…

Cum te-ai simţit când ai ţinut pentru prima oară o chitară în mână… şi cum ai abordat primii paşi în studiul instrumentului?

G.P.: Prima chitară a fost un Orpheus acustic bulgăresc. Când am primit-o de la părinţi am avut un sentiment asemănător cu cel pe care l-am trăit când Moş Crăciun ni-a adus prima bicicletă sau primul ceas de mână: era o jucărie serioasă de care nu puteam fi decât mândru. (more…)