Uite că am ajuns şi la finalul celui de-al doilea concurs lecţii-de-chitara.ro ce a avut de această dată sprijinul AmericanMusic.ro. După cum ştiţi premiul pus în joc a fost o pedală de compresie BBE opto şi un stativ universal de chitară.
Înainte de toate, aş vrea să vă mulţumesc tuturor celor care aţi participat la acest concurs şi care urmăriţi post-urile mele şi ale lui Alec şi vă aşteptăm pe viitor cu noi concursuri şi informaţii interesante despre lumea chitarei.
Sunt bucuros să-l anunţ câştigător al premiului pe Andrei Florin Sonleitner. Felicitări Andrei! Te vom anunţa în scurt timp cum vei putea intra în posesia premiul.
Pedala wah-wah a fost şi este în continuare una dintre modalităţile principale ale chitariştilor de a spori sau de a adăuga acel plus de emoţie, impact, groove, boost, dinamică pentru solo-uri sau ritmuri.
Atunci când ai nevoie să te distingi mai bine în mix-ul de instrumente, nicio pedală nu te poate ajuta mai mult decât pedala wah-wah, mărturie făcând piese precum “Voodoo Child” de la Jimi Hendrix, “Summer song” de la Joe Satriani.
Pedala wah-wah a fost inventată în 1966 de către doi ingineri (Bradley Plunkett şi Lester Kushner) care lucrau pentru Warwick Electronics (divizie a unei mari corporaţii care deţinea Thomas Organ şi Vox), fiind rezultatul unei încercări de a găsi un înlocuitor mai ieftin pentru un comutator de voicing a unui amplificator Vox. Noua lor invenţie avea la bază un potenţiometru care modifica frecvenţele medii şi iniţial a fost încorporată în carcasa unei de pedale de volum Vox.
Acum ceva timp în urmă îţi povesteam că am avut chitara electrică la retastat şi că în urma modificărilor făcute a trebuit să-i refac intonaţia şi să modific distanța corzilor faţă de taste etc.
Ei, în toată perioada în care mi-a fost “plecată” de acasă am folosit o altă chitară mai veche care m-a” suportat” şi ea mult timp şi cu care am avut multe de “împărţit”. Cu riscul de a părea siropos aș vrea să-ți spun că atunci când am redeschis cutia, parcă mi-am revăzut un vechi prieten. Cam bătrân şi cam “uzat”, dar tot prieten rămâne
Interesant este faptul că noi, chitariştii, ne ataşăm şi investim (fără să ştim) sentimente în chitarele pe care cântăm. Dacă stai să te gândeşti este oarecum ciudat, însă frumos în acelaşi timp, cum o bucată de lemn poate face asta dintr-un om
Chitara în cauză este o copie Stratocaster pe care mi-am cumpărat-o când am venit în Bucureşti la facultate. De-a lungul timpului, din cauza cântatului, tastele s-au uzat la maxim făcând-o cam imposibil de cântat.
Pentru că retastarea unui griff de arţar lăcuit este o procedură destul de pretenţioasă şi costisitoare, m-am gandit că mai degrabă îmi cumpăr un alt gât si așa mi-am amintit de un site pe care l-am descoperit cu ani în urmă – www.warmoth.com
Este site-ul unei companii din America, specializată în fabricarea de părţi de chitară – corpuri şi gâturi.
Pentru că în ultima vreme chitara mea electrică a fost mai mult prin “service” (retastare, schimbare piese la sistemul tremolo, ajustare truss-rod, modificare acţiune etc.) inevitabil am ajuns şi la situaţia în care din cauza modificărilor făcute a trebuit să setez şi intonaţia sau altfel spus să o “acordez în octavă”.
Acest lucru presupune ca atunci când ciupeşti o coardă liberă şi apoi apeşi aceeaşi coardă pe poziţia 12 să ai aceeaşi notă (bineînţeles la octave diferite). Sunt sigur că ai fost în situaţia în care indiferent că aveai chitara acordată, în momentul în care în care urcai cu acordurile către poziţia 12 începeau să sune fals.
Dacă nu ai setată intonaţia şi verifici cu un tuner sunetele poziţiilor apăsate pe griff, vei observa că nota vă fi fie mai sus, fie mai jos decât nota pură. Din cauza aceasta Do şi un pic, Mi fără un pic şi Sol pur nu prea mai sună a Do major.
Intonaţia trebuie setată sau verificată atunci când: fie ai cumpărat o chitară nouă şi cei de la fabrică nu i-au setat intonaţia, ai modificat grosimea corzilor, ai modificat înălţimea corzilor, ai retastat chitara sau ai ajustat tija metalică din interiorul gâtului. În mare, cam tot ce schimbi la chitară presupune şi o setare a intonaţiei.
Paşii acordării în octavă
În primul rând pentru a seta intonaţia trebuie să ai:
- Tuner
- Şurubelniţa sau cheie pentru a modifica distanţa faţă de poziţia 12
- Chitara acordată (setarea trebuie făcută pe acordajul pe care-l foloseşti de obicei: standard, drop D, drop C, toate cu un semiton mai jos sau toate cu un ton mai jos)
Aşa cum îţi spuneam în articolele trecute, în orice tonalitate avem acorduri principale şi acorduri secundare. Cele formate pe treptele I, IV şi V sunt acorduri principale, deoarece creează o oarecare stabilitate şi au putere de “atracţie” pentru acordurile celorlalte trepte.
Însă nu toate armoniile tale trebuie să includă acordurile I, IV şi V, pentru că în acest caz piesele ar semăna între ele şi nu cred că-ţi doreşti acest lucru. Aşadar, soluţia la îndemână este înlocuirea (substituirea) acordurilor principale cu cele secundare care ar putea îndeplini rolul de tonică (treaptă I), dominantă (treapta a V-a) sau subdominantă (treapta a IV-a).
Acordurile care le substituie pe cele pricipale se împart în 2 categorii: substituţi de gradul I (au fundamentala şi terţa în comun cu acordul pe care-l substituie) şi substituţi de gradul II (au terţa şi cvinta în comun cu acordul pe care-l substituie)
Spre exemplu în tonalitatea Do major vom avea:
| Funcţie principală | Substitut de gr.I | Substitut de gr. II |
| Tonică (Do, Mi, Sol) | VI (La, Do, Mi) | III (Mi, Sol, Si) |
| Subdominantă (Fa, La, Do) | II (Re, Fa, La) | VI (La, Do, Mi) |
| Dominantă (Sol, Si, Re) | VII* (Si, Re, Fa) | III (Mi, Sol, Si) |
*Deşi ar trebui să fie substitut de gradul II, acordul treptei a VII-a (Si, Re, Fa) faţă de acordul treptei a III-a îndeplineşte mai bine rolul de înlocuitor al dominantei, prin intervalul de cvintă micşorată, ce impune atracţia spre tonică. (more…)