Vă mai aduceţi aminte de David? Într-unul din articolele trecute vi l-am prezentat cântând la serbarea de la grădiniţă melodia “O vioară mică…”.
De atunci, lunile au mai trecut, David a învăţat la chitară noi piese de la AC DC (formaţia lui preferată) şi înainte să înceapă şcoala, a vrut să-mi facă o surpriză de ziua mea – o compoziţie proprie. Am fost foarte impresionat şi mândru în acelaşi timp, că după numai 6 luni de când facem chitară împreună, David, un puşti de numai 7 ani “şi-a luat inima în dinţi” şi a pătruns în lumea compoziţiei.
Mă bucur foarte mult pentru el că a înţeles atât de repede că nu trebuie să se mulţumească doar cu învăţarea unor melodii preferate pe chitară. Adevărata satisfacţie vine din creaţia proprie, fie ea în formă de improvizaţie, fie în formă de melodii.
Chitara nu reprezintă doar un instrument de interpretare, ci mai mult de atât – o modalitate de exprimare, de comunicare, de împărtăşire a trăirilor proprii cu cei din jurul tău.
În prima parte a acestei serii de articole, care au ca temă acordurile, am făcut o introducere legată de importanţa formării unui “vocabular” de acorduri, urmând ca ulterior să-ţi prezint câteva noţiuni esenţiale despre formarea acestora. Articolul de faţă este dedicat modului în care poţi construi acordurile pe chitară.
Înainte, aş vrea să fac o mică recapitulare a teoriei tonalităţii. Îţi spuneam că, tonalitatea este caracterizată prin: 1. Modul său (organizarea specifică a treptelor aflate în anumite relaţii intervalice faţă de tonică, ceea ce se traduce într-o anumită succesiune a tonurilor şi semitonurilor), 2. Gama sa (aşezarea treptată a notelor ce compun tonalitatea, respectând relaţiile intrevalice impuse de mod) şi prin 3. Acord.
Din materialul sonor al unei tonalităţi poţi construi pe fiecare treaptă câte un acord prin suprapuneri de terţe.
Aşadar, pornind de la modul în care se formează orice acord de 3 sunete (şi anume suprapunând treptele 1, 3 şi 5), poţi să descoperi ce fel de acorduri (majore sau minore) vei avea pe fiecare treaptă.
Ca să înţelegi mai uşor, îţi voi exemplifica cu modul de formare al acordului treptei a II-a din Do major, apoi pentru restul acordurilor, sarcina îţi va reveni ţie
Pornind de la materialul tonalităţii Do major, pentru a descoperi ce fel de acord vei avea pe treapta a II-a, paşii pe care să-i urmezi ar fi aceştia: (more…)
Într-unul din articolele trecute ţi-am vorbit despre ce trebuie să ştii atunci când cumperi o chitară, articol în care te avertizam asupra situaţiei în care dai peste o chitară cu gâtul curbat sau dacă atunci când încerci chitara, auzi un bâzâit chiar dacă apeşi foarte bine pe poziţie.
Aş vrea în articolul de faţă să-ţi explic de ce se curbează gâtul unei chitare şi ce poţi face în cazul acesta.
Să spunem că eşti în situaţia în care, cu toate că ai o poziţie corectă a degetelor pe chitară, auzi un bâzâit şi nu-ţi dai seama din ce cauză. Înainte să-ţi “distrugi” degetele apăsând, crezând că este vorba despre o poziţie greşită a degetelor, aş vrea să-ţi sugerez să verifici şi gradul de curbură a gâtului. Te-am bulversat, nu? Stai liniştit, vei înţelege numaidecât!
Acel bâzâit pe care îl auzi apare în momentul în care o coardă în vibraţie atinge una dintre taste. Dacă ai localizat bâzâitul în zona prăguș-poziţia 7, înseamnă că fie gâtul este prea drept, fie este convex. În cazul în care bâzâitul l-ai localizat după tasta 7, înseamnă că gâtul chitarei este concav.
Un alt lucru pe care trebuie să-l ai în vedere, pentru a înţelege fenomenul de mai sus, este că fiecare coardă în parte exercită o presiune destul de mare asupra gâtului chitarei (în jur de 6-8 kg fiecare coardă), ceea ce poate cauza în timp curbura gâtului sau chiar ruperea lui. De aceea, toate chitarele acustice şi electrice, au o tijă metalică instalată pe toată lungimea gâtului (la fel ca în imaginea de mai jos). (more…)
De foarte mult timp mă gândesc să scriu despre subiectul pe care-l voi detalia astăzi, însă am vrut să aştept pentru a strânge cât mai multe reacţii pozitive din partea elevilor mei, în ceea ce priveşte metoda de abordare a acordului cu barre.
Aşadar, astăzi sunt bucuros să-ţi prezint paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru a executa corect şi cu uşurinţă acest acord.
După cum ştii deja, acest acord este unul destul de dificil de executat, mai ales când eşti la început şi degetele tale nu sunt foarte sigure pe grifful chitarei.
Aş vrea să-ţi spun că pe vremea când aveam 12-13 ani, consideram că voi ajunge cel mai bun chitarist din oraşul meu dacă voi reuşi să fac la perfecţie 2 lucruri: acordul cu barre şi riff-ul de la Thunderstruck (la tempoul la care şi Angus Young îl cânta).
Lăsând deoparte naivitatea concepţiei mele, să ştii că există o fărâmă de adevăr. Dacă ştii riff-ul la care mă refer, cu siguranţă ştii că nu este cel mai simplu riff de executat pe chitară, iar până la momentul la care îl vei cânta la tempoul real, vei avea nevoie de mult exerciţiu.
Însă dacă îţi vei îndeplini acest scop, multe alte tehnici vor fi uşor de executat, din motive lesne de înţeles – degetele se vor mişca repede, sigur, iar mişcările celor două mâini vor fi sincronizate. Dacă stai şi te gândeşti bine, cam acesta ar fi secretul unei tehnici decente.
Revenind la acordul cu barre, am descoperit că problemele pe care le întâmpină toţi cei care abordează pentru prima oară acest tip de acord sunt:
Pentru că a trecut ceva timp de când nu am mai completat seria “Cum se compune o piesă”, astăzi am revenit în forţă şi aş vrea să-ţi vorbesc despre acorduri.
În acest articol nu am să mă axez pe teoria acordurilor şi modul în care pot fi combinate acestea, astfel încât să poţi crea o melodie, pentru că până la acel moment, înainte de toate, trebuie să-ţi dezvolţi un “vocabular” de acorduri. Aşadar, m-am gândit să-ţi dau câteva sfaturi legate de o problemă frecventă cu care te confrunţi atunci când eşti la început – memorarea acordurilor.
(more…)