În perioada 8-10 aprilie 2011 va avea loc la Zărneşti (judeţul Braşov) prima ediţie a Festivalului Naţional pentru Copii şi Tineret “Ecoul Pietrei Craiului”.

Există trei secţiuni: muzică instrumentală (cultă), muzică pop şi muzică populară, vârsta minimă pentru participare fiind de cinci ani (de altfel, în jurul acestei vârste pot începe cei mici să ia lecţii de chitară).

Juriul va ţine cont de calitatea interpretării, abilităţile vocale/instrumentale, mişcarea scenică şi vestimentaţia de scenă.

Premiile pentru fiecare categorie de vârstă sunt cuprinse între 200 şi 600 ron, iar marele trofeu al festivalului este de 1000 ron. Vor fi acordate de asemenea menţiuni, precum şi premii de excelenţă.

Taxa de participare pentru artişti solo este de 50 ron, 100 ron pentru duete sau formule trio şi 120 ron pentru grupuri. Cazarea este responsabilitatea concurenţilor, site-ul festivalului oferind câteva alternative cu discount.

Înscrierile se fac între 11 februarie şi 11 martie la adresa ecoulpietreicraiului@zarnesti.org

Click aici pentru a afla ce trebuie să conţină dosarul de înscriere!

Ţi-l aminteşti pe Octav? La finalul verii, şi-a încântat colegii de şcoală cu o versiune acustică a cântecului “Für Elise”, după doar zece lecţii de chitară.

Clipul cu prestaţia lui a strâns aproape 6.000 de vizualizări pe Youtube şi i-a adus încurajări binemeritate.

Octavian Staicu (10 ani) s-a ţinut de treabă de atunci, continuând să vină la lecţii şi să aleagă piese care i-ar pune pe fugă pe majoritatea puştilor de vârsta lui.

Cu 30 de şedinţe de chitară la activ, Octav a pregătit pentru serbarea de Crăciun de la şcoala sa melodia “Love Story” de Francisc Lay:

După cum se poate observa, chitara lui acustică a primit un upgrade: o doză piezo montată ulterior, ce permite preluarea sunetului direct prin cablu.

Spune-mi, nu-i aşa că ţi se întâmplă de multe ori să te gândeşti “mi-aş fi dorit să mă fi apucat de chitară la opt ani… sau la şase“? Simţi că e atât de mult de învăţat, de făcut, încât o viaţă nu-ţi va ajunge să stăpâneşti toate tehnicile posibile, să devii un virtuoz, să te cunoşti atât de bine încât să dai glas gândurilor tale cu o chitară în timp real. Ei bine, secretul e că nu trebuie să te gândeşti prea mult la asta.

E unul din motivele pentru care copiii învaţă mai repede decât adulţii: pentru ei, totul “curge” natural, nu există scopuri mari, nici termene-limită, nici presiune, nici grabă… nici dorinţa de-a şti totul. Din experienţa lecţiilor de chitară cu cei mici (cei mai tineri elevi ai mei au cinci-şase ani), am extras câteva detalii care te pot ajuta să înveţi mai relaxat – la orice vârstă. Iată despre ce este vorba:

1. Copiii au mai mult timp

Într-un interviu recent, l-am auzit pe Damian Drăghici menţionând că pentru a ajunge maestru în orice sunt necesare cel puţin 10.000 de ore de repetiţii. Pentru un copil, acele 10.000 de ore sunt pur şi simplu mai uşor de obţinut decât pentru tine, care ai grija unei chirii, poate a unui job, a unei familii de întreţinut sau presiunea din partea trupei în care cânţi. O mie de lucruri te distrag zilnic de la vocaţia ta – dar asta nu înseamnă că trebuie să te dai bătut/ă. Să te concentrezi mai mult pe studiu nu înseamnă să laşi la o parte alte aspecte importante din viaţa ta, ci să dozezi mai bine: să faci cât de mult şi cât mai bine în timpul pe care îl ai la dispoziţie. Şi să accepţi că e în regulă să faci paşi mici… baby steps!

2. Copiii nu pun presiune pe ei înşişi

Când îşi ia chitara în braţe şi repetă, un puşti de şapte ani n-o face ca să ajungă la un anumit nivel, nu-şi impune să devină mai bun pentru a ajunge mai repede ca idolul lui – darămite să-şi facă griji că piesa trebuie stăpânită până la următorul show. În acele momente, singura stare a copilului e bucuria de-a cânta. Cei mici nu au scopuri, planuri de lungă durată care să ajungă apăsătoare prin complexitatea lor – ei trăiesc prezentul, iau fiecare clipă şi fiecare notă aşa cum vin. Ce-ai zice să încerci şi tu? Nu te lăsa copleşit/ă de câte acorduri, moduri, tehnici de chitară mai ai de învăţat: ia-o treptat şi asimilează fără presiune. Nu-ţi mai bate capul cu ce vei face peste un an, fructifică şi îmbogăţeşte abilităţile pe care le ai acum.

3. Ei nu au uitat să înveţe

Odată cu anii, tinzi să te concentrezi mai mult pe imaginea de ansamblu şi, inevitabil, ajungi să consideri că dacă nu faci totul cât mai bine deodată, nu eşti suficient de bun/ă. Ai fi surprins/ă să priveşti un copil cum învaţă o melodie: o segmentează în bucăţi mai mici, le face pe fiecare până la perfecţiune, după care le pune laolaltă – şi nici măcar nu trebuie să fie cel mai răbdător copil din lume. Cel mic va identifica mereu greşeala dintr-o structură melodică şi se va opri asupra ei, pe repeat, până o stăpâneşte. Normal, uneori sunt implicate şi frustrare, şi lacrimi – dar nimeni nu se dă bătut până nu e gata melodia! Împrumută şi tu din dedicarea cu care învaţă cei mici: împarte totul în bucăţi mici, repetă consecvent pasajele până elimini greşelile din fiecare – şi nu te enerva dacă nu îţi iese.

4. Dacă intervine plictiseala…

OK, pentru rândurile de mai sus e valabil şi faptul că, dacă trec mai mult de două minute şi copilul a rămas fixat pe acelaşi pasaj, va începe să se plictisească. Aproape fără excepţie, micuţii devin creativi şi încep să se joace cu notele – mai corect, mai pe lângă ritm, mai în glumă, mai în serios, dar îşi fac viaţa mai uşoară adăugând variaţie pasajelor De ce nu ai încerca şi tu?

5. Fii jucăuş/ă, nu te gândi prea mult

Ai observat că atunci când nouă, adulţilor, nu ne iese ceva, devenim încordaţi, stresaţi, iar respectivul lucru începe să pară de o mie de ori mai dificil? Ei bine, copiii au o strategie mult mai bună, mai firească: ei simplifică. Nu se iau în serios, nu se simt deprimaţi dacă greşesc, nu le e frică să încerce, să vadă ce se întâmplă dacă pun degetul două taste mai departe. Când are o chitară în mâini, un copil nu face o teorie din asta. Se joacă, se bucură, închide ochii şi cântă. Iar de cele mai multe ori, dacă noţiunile de bază sunt corecte, iese bine. De aceea e mult mai simplu pentru copii să-şi dezvolte urechea muzicală: ei nu raţionalizează, ci interiorizează sunetele şi reacţionează la ele în mod natural, spontan.

De fiecare dată când repeţi, adu-ţi aminte de primele zile când ai cântat la chitară – revino la acel sentiment plăcut de nou, de necunoscut, de descoperire. Nu-ţi pierde entuziasmul şi pofta de joacă – şi, mai ales, nu lăsa cântatul la chitară se transforme într-o rutină sau o corvoadă. Vei deveni mai bun/ă dacă te simţi mai bine cântând – şi poţi vedea asta la orice copil care studiază instrumentul!

Dacă fiul sau fiica dvs. se gândeşte serios să se apuce de chitară şi ştie că îşi doreşte să cânte pe electrică, e timpul vă informaţi despre acest tip de instrument. În primul rând, e esenţial să ştiţi că micuţul/micuţa va avea nevoie şi de un amplificator pentru a putea repeta. Nu trebuie să fie de putere mare şi nici să sperie vecinii e doar ca să se audă când repetă.

Unui copil îi va fi oarecum mai uşor să înveţe să cânte pe chitară electrică, deoarece e nevoie să apese mai puţin corzile şi astfel se reduce din durerea pe care o va simţi în degete, inevitabilă la primele lecţii.

E important să ştiţi că, în funcţie de vârstă, copilul dvs. va avea nevoie de o chitară de dimensiuni potrivite: în general, pentru micii chitarişti între 6 şi 11 ani este indicat să cumpăraţi o chitară 3/4, în vreme ce pentru copiii sub şase ani este recomandată dimensiunea 1/2 (jumătate din mărimea unei chitare pentru adulţi). Fireşte, pe măsură ce copilul va creşte, va trebui să schimbaţi chitara, deci nu acţionaţi ca şi cum i-aţi cumpăra un bun pentru tot restul vieţii.

Lăsaţi-i libertatea de-a alege: e important ca lui/ei să-i placă instrumentul la care va cânta – asta va face repetiţiile mult mai plăcute! Învăţaţi-vă copilul să preţuiască noua sa chitară, să o respecte, să o transporte cu grijă (în acest scop trebuie să îi cumpăraţi şi o husă, ce costă aproximativ 50 ron). Va avea nevoie şi de un acordor (tuner), pentru ca instrumentul să fie mereu acordat, oriunde ar fi cel mic.

Să revenim acum la subiectul nostru principal, anume modelele de instrumente indicate pentru copiii ce tocmai au început să ia lecţii de chitară sau o vor face curând.

Pachetul Epiphone Flying VeWee Rave Rig (585 ron): conţine o chitară compactă Flying V cu doză humbucker şi corpul foarte uşor, un amplificator Studio Mini, o curea şi o husă pentru instrument.

Epiphone Flying Vee

Squier Affinity Mini Strat (324 ron): o chitară 3/4 de calitate, cu un sound bun şi la preţ rezonabil poate fi alegerea ideală pentru copilul dvs.. Are trei doze single-coil, ceea ce înseamnă că fiul/fiica dvs. se poate juca cu tonul chitarei fără să se plictisească. Şi-n plus, arată “ca pentru oameni mari”

Stagg J200-SB (429 ron): arată bine, sună bine şi îi va da ocazia copilului dvs. şă-şi pună imaginaţia la treabă de-a lungul celor 21 de taste. Nuanţa “sunburst” în care este disponibilă o face şi foarte arătoasă, în caz că cel mic se va hotărî să o scoată în lume, la concerte sau reprezentaţii pentru familie şi prieteni.

Stagg J200-SB

Squier Hello Kitty Stratocaster (875 ron): este vedeta absolută pentru micile chitariste! Am avut ocazia să o încerc şi eu şi dincolo de aspectul unei chitare roz reuşite, chiar sună frumos… şi îi va inspira pe cei mici în primele lor incursiuni în lumea acestui instrument fascinant.

Squier Hello Kitty Stratocaster

Acestea fiind spuse, vă doresc mult succes în alegerea chitarei electrice ideale pentru copilul dvs.! Dacă mai aveţi întrebări, le aştept cu drag în comentarii.

Vi-l prezint pe David, unul dintre elevii mei, la serbarea de terminare a grădiniţei, unde a interpretat un cântecel foarte îndrăgit de el – “O vioară mică”.

David are 7 ani împliniţi în luna aprilie şi pe lângă faptul că este un puşti foarte simpatic, talentat şi muncitor, el este un mare fan AC/DC  (să-l vedeţi cum cântă Thunderstruck – în viitor sper să vă arăt un video cu el cântand riff-ul acestei piese) şi un foarte talentat pictor.

În final, aş vrea să le mulţumesc părinţilor lui David pentru invitaţia la serbare şi să le transmit că a fost o mare plăcere pentru mine şi că sunt foarte mândru de David.

Pentru cei interesaţi, aveţi mai jos şi tabulatura pentru “O vioară mică”.

Download tabulatura O vioara mica

Zilele trecute am contribuit cu drag cu câteva informaţii la un articol publicat pe site-ul IntreFete.ro, despre primii paşi ai copiilor în lumea chitarei.

Orice părinte care doreşte să-şi îndrume copilul spre acest instrument va regăsi acolo detalii despre importanţa muzicii în educaţia celui mic, dezvoltarea auzului muzical, alegerea chitarei şi a profesorului potrivit.

După cum am mai subliniat de nenumărate ori, educaţia muzicală trebuie începută cât mai devreme, dezvoltându-i copilului dragostea pentru artă şi frumos şi oferindu-i o preocupare creativă, chiar dacă la maturitate va face carieră în domeniu sau nu.

“In primii ani de viata, copiii sunt extraordinar de receptivi, iar pasiunea pentru muzica si “simtul” artistic se educa acum mai bine ca niciodata. Specialistii recomanda ca varsta minima pentru inceperea cursurilor de chitara 6-7 ani, insa sunt si exceptii: copii mai dezvoltati fizic, care se pot descurca cu instrumentul muzical incepand chiar si cu 5 ani.

(…) Prima chitara pe care i-o vei darui nu trebuie neaparat sa fie foarte scumpa sau pretentioasa, e de ajuns sa-i placa si sa se simta confortabil cu ea! Pana la varsta de 7-8 ani, este indicat sa optezi pentru o chitara de dimensiune 3/4, creata special pentru cei mici.”

Citeste tot articolul pe IntreFete.ro!

Vi-l prezint pe Octavian Sţaicu – are zece ani şi a făcut cam zece lecţii de chitară până acum. După ce am cântat împreună “Melc, melc codobelc”, “O vioară mică de-aş avea” sau “Frere Jacques”, Octav s-a gândit să-şi încânte şi colegii de şcoală interpretând pentru ei câteva melodii la serbarea de final de an, la Şcoala Generală nr. 66 din Bucureşti.

Nu am putut fi alături de el deoarece eram prins cu pregătirea concertelor din Shakespeare Pub, dar am fost acolo cu sufletul – şi, datorită părinţilor lui minunaţi, am astăzi şi o înregistrare cu Octav cântând “Für Elise”:

Download tabulatura Fur Elise

Pe 21 mai am avut plăcerea de-a fi părtaş la o surpriză specială: mama Elenei, una dintre elevele mele, i-a plănuit un mini-recital Alexandra & Alec şi-un mic jam session alături de colegi pentru a-i sărbători ziua de nume şi cea de naştere.

Mi-am luat chitara, am luat-o şi pe Alexandra şi am pornit împreună cu bunicul Elenei spre şcoala “Anastasia Popescu”, unde doamna directoare fusese deja anunţată că ora se va lăsa cu… cântec.

Am cântat “La cafea” şi “Beautiful Life”, după care a fost rândul Elenei să arate ce ştie pe “Big Girls Don’t Cry” al lui Fergie. Ni s-au alăturat încă două colege de-ale ei pasionate de chitară şi uite aşa am pus la cale un mic jam session în faţa clasei.

E genial să cânţi pentru copii, ştii că ei ascultă întotdeauna cu sufletul şi îi simţi imediat, chiar şi doar din privire, dacă le-a plăcut sau nu. Iar privirile lor şi mai ales a Elenei mi-au spus că a fost una dintre cele mai frumoase sărbători cu muzică petrecute vreodată…

Vezi mai multe poze pe contul nostru de Flickr!

Când am început să predau copiilor, de la preşcolari până aproape de adolescenţă, una dintre cele mai mari provocări a fost alegerea cântecelor.

Principiile metodei Suzuki mi-au fost de ajutor, în sensul că am căutat să îi învăţ melodii “clasice” pentru cei mici, cu care sunt familiarizaţi deja din desene animate sau CD-uri cu poveşti, sau care sunt suficient de vesele şi simple încât să-i atragă din prima.

Repertoriul american e extrem de bogat în cântece pentru copii (nursery rhymes) care pot fi învăţate uşor la chitară, dar nici în România nu ducem lipsă de material: “Melc, melc codobelc” e una dintre favorite

Iată o listă a celor mai îndrăgite melodii de început pe care le lucrez cu elevii mei (voi reveni în curând cu tabulaturi şi versuri pentru fiecare):

Cântece româneşti pentru copii: În pădurea cu alune; Melc, melc, codobelc;  Fluturaş, nu mai ai aripioare; Iepuraş, coconaş;  O vioară de-aş avea…

Folclor internaţional: Twinkle, Twinkle, Little Star; Are You Sleeping, Brother John? / Frère Jacques, dormez-vous?; London Bridge Is Falling Down / Podul de piatră s-a dărâmat; Molly Malone (folclor irlandez); Old MacDonald Had a Farm.

Alte melodii potrivite pentru copii: Cântecul gamei (din filmul “Sunetul muzicii”); Itsy-Bitsy Spider; My Bonnie Lies Over the Ocean; Oh Susanna; La mulţi ani / Happy Birthday to You; Yellow Submarine (The Beatles).

Aceste cântece sunt destul de uşor de cântat pe chitară pentru cei mici, sunt distractive şi în egală măsură educative. Bineînţeles, în categoria pieselor pentru începători de vârstă fragedă se înscriu şi unele colinde, însă asupra acestora voi reveni într-o însemnare viitoare.

De asemenea, voi începe în curând să postez şi cântece pentru începători puţin mai mari, care sunt atraşi deja de stilurile rock, folk sau pop şi simt nevoia de melodii ceva mai “serioase”.

Foto: Music for Little People; Grubsers; More Music

Acum vreo doi ani, am dat din întâmplare peste chitara electrică Squier “Hello Kitty” într-un magazin din Franţa şi, spre amuzamentul prietenilor, mi-am făcut o poză cu ea.

În iarnă, în Spania, am dat din nou peste ea şi mi-a trecut prin minte că aş cumpăra aşa ceva pentru fetiţa mea, atunci când va fi cazul

Squier Hello Kitty, 21 de taste

Mă tot întrebam dacă se găseşte în România – şi iată că a ajuns şi la noi, în două variante: dimensiune mică, specială pentru copii, cu logo şi imagine stilizată Hello Kitty (620 ron, SoundCreation.ro) şi normală (875 ron, GuitarShop.ro), care are şi desenul cu adorabila pisicuţă.

Când sunt întrebat “Ce chitară ar trebui să-i cumpăr copilului meu?”, dincolo de mărime şi specificaţii tehnice, ţin să le reamintesc părinţilor că e esenţial ca micuţului să-i placă instrumentul, iar asta ţine mult de culoare, textură şi un desen prietenos.

Squier Hello Kitty, varianta mică

Aşadar, dacă sunteţi în căutarea unui cadou special pentru fetiţa dumneavoastră, chitara roz “Hello Kitty” creată de Squier/Fender ar putea fi alegerea ideală.