Sweep Picking

Probabil ai auzit despre tehnica sweep picking sau ai început deja să o exersezi pe chitară – este vorba despre o mişcare cursivă a penei, ca şi cum ai “mătura” uşor corzile, pentru a obţine succesiuni rapide de note cu un sound fluid – combinată cu o mişcare la unison, la fel de sigură, a mâinii stângi.

Tehnica se aplică în mod ideal pentru arpegii şi a fost folosită cu succes de chitarişti precum Yngwie Malmsteen, John Petrucci, Vinnie Moore, Michael Angelo Batio, Frank Gambale, Steve Vai şi mulţi alţii.

O formă destul de des întâlnită a arpegiilor cântate cu sweep picking este fireşte 1-3-5 (tonica – medianta – dominanta unei game), cântată de două ori şi cu tonica adăugată încă o dată în cel mai înalt punct al succesiunii.

O serie de note cântate cu sweep picking se va remarca printr-un sound mai apropiat de clasic decât de blues – efectul este maximizat dacă foloseşti doza neck, care are o sonoritate mai clară şi mai bine definită decât cea de bridge.

Sweep Picking pe trei corzi

Să începem cu structurile de bază, arpegiile pe trei corzi fiind printre cele mai simplu de executat. Te vei concentra prima oară pe un sweep descendent, până prinzi mişcarea. Cam aşa:

* Poţi da click pe imagini pentru a le vedea mai mari

(more…)

Istoria rock: Sweet Child O’ Mine

Ne-am tot gândit, Marius şi cu mine, să începem o serie de articole despre piesele legendare care au influenţat istoria muzicii rock şi pe care generaţii după generaţii de tineri chitarişti le (re)descoperă pe cele şase corzi ale viselor lor. Sunt cântecele cu care am crescut, versurile care ne-au inspirat, acordurile superbe pe care le regăsim aproape la fiecare lecţie, când câte un elev ambiţios îşi propune să cânte ca Slash, să sune uneori precum Hendrix sau să prindă din nebunia electrizantă a lui Steve Vai.

Aşa că te invit să facem o incursiune în lumea magică a istoriei rock, să ne reamintim cum au fost scrise cele mai frumoase piese pe chitară ale tuturor timpurilor, încă din vremea când esenţa muzicii era tot ce conta…

Nu trece zi fără ca dincolo de geamurile sediului nostru din Unirii să nu se audă intro-ul din “Sweet Child O’ Mine”, cu acel riff descoperit de Slash din joacă în anii timpurii ai Guns N’Roses – acelaşi care a inspirat mii de chitarişti, profesionişti şi profani ai instrumentului, conducând la desemnarea lui drept “cel mai tare riff al tuturor timpurilor”. Alături de vocea lui Axl, sound-ul atât de viu din anii de început ai GnR şi versurile sensibile, chitara lui Slash a făcut din “Sweet Child O’ Mine” un adevărat imn, ce răsună neîncetat prin praful timpului.

Iată câteva lucruri pe care poate nu le ştiai despre una dintre cele mai cunoscute piese ale trupei Guns N’Roses:

* Saul Hudson aka Slash a fost cel care a pornit totul, ca o joacă: la un jam session cu trupa, se încălzea cântând un soi de exerciţiu rapid, cu sound “de circ”. Izzy Stradlin, maestrul chitarei ritmice din GnR, a simţit ceva magic dincolo de notele lui Slash şi i-a cerut să repete pasajul. În câteva minute (cum au fost compuse majoritatea pieselor Guns din acei ani), bass-ul şi toba dădeau contur unei balade rock ce avea să zguduie lumea. Sus, în camera lui, Axl părea că se odihneşte nepăsător la toate, însă melodia proaspătă pe care colegii lui o finisau în sala de repetiţii devenită căminul trupei l-a inspirat să scrie nişte versuri geniale, ce fac referire la iubita lui de atunci, Erin Everly.

(more…)

Acordul cu Barre

De foarte mult timp mă gândesc să scriu despre subiectul pe care-l voi detalia astăzi, însă am vrut să aştept pentru a strânge cât mai multe reacţii pozitive din partea elevilor mei, în ceea ce priveşte metoda de abordare a acordului cu barre.

Aşadar, astăzi sunt bucuros să-ţi prezint paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru a executa corect şi cu uşurinţă acest acord.

După cum ştii deja, acest acord este unul destul de dificil de executat, mai ales când eşti la început şi degetele tale nu sunt foarte sigure pe grifful chitarei.

Aş vrea să-ţi spun că pe vremea când aveam 12-13 ani, consideram că voi ajunge cel mai bun chitarist din oraşul meu dacă voi reuşi să fac la perfecţie 2 lucruri: acordul cu barre şi riff-ul de la Thunderstruck (la tempoul la care şi Angus Young îl cânta).

Lăsând deoparte naivitatea concepţiei mele, să ştii că există o fărâmă de adevăr. Dacă ştii riff-ul la care mă refer, cu siguranţă ştii că nu este cel mai simplu riff de executat pe chitară, iar până la momentul la care îl vei cânta la tempoul real, vei avea nevoie de mult exerciţiu.

Însă dacă îţi vei îndeplini acest scop, multe alte tehnici vor fi uşor de executat, din motive lesne de înţeles – degetele se vor mişca repede, sigur, iar mişcările celor două mâini vor fi sincronizate. Dacă stai şi te gândeşti bine, cam acesta ar fi secretul unei tehnici decente.

Revenind la acordul cu barre, am descoperit că problemele pe care le întâmpină toţi cei care abordează pentru prima oară acest tip de acord sunt:

• senzaţia că nu apasă suficient de mult cu degetul arătător (cel care execută barre-ul)
• sau că apasă prea mult cu degetul arătător şi nu apasă suficient de mult cu celelalte degete (more…)

Diferenţe între chitara ritmică şi chitara lead

Termenii chitară ritmică şi chitară lead pot deruta uşor un începător, dacă e să ţinem cont doar de faptul că orice pasaj cântat pe instrument ar trebui să urmeze un anume ritm şi că nu orice înşiruire de note dintr-o piesă se va concretiza într-un solo. Astăzi vom vorbi despre diferenţele dintre chitara ritmică (de acompaniament) şi cea lead (solo), în mare parte pentru a te ajuta să te hotărăşti mai uşor care va fi rolul pe care ţi-l vei asuma într-o trupă.

Multe grupuri muzicale contemporane au câte doi chitarişti, unul concentrându-se pe acompaniament şi celălalt pe solo-uri – Beatles au fost unul dintre primele exemple de astfel de line-up. Practic, chitara lead e axată pe melodicitate, iar cea ritmică pe bogăţia acompaniamentului.

Într-o trupă, rolurile celor doi chitarişti sunt complementare: chitara lead se încadrează între instrumentele solo (precum vocalul, pianul solo etc.), în vreme ce chitara de acompaniament aparţine mai degrabă secţiei ritmice, alături de tobe şi bass. Solo-urile conferă melodicitate, iar chitara ritmică e importantă pentru balansul şi “textura” unei piese.

(more…)

Cum se compune o piesă – Episodul 6: Acordurile

Pentru că a trecut ceva timp de când nu am mai completat seria “Cum se compune o piesă”, astăzi am revenit în forţă şi aş vrea să-ţi vorbesc despre acorduri.

În acest articol nu am să mă axez pe teoria acordurilor şi modul în care pot fi combinate acestea, astfel încât să poţi crea o melodie, pentru că până la acel moment, înainte de toate, trebuie să-ţi dezvolţi un “vocabular” de acorduri. Aşadar, m-am gândit să-ţi dau câteva sfaturi legate de o problemă frecventă cu care te confrunţi atunci când eşti la început – memorarea acordurilor.
(more…)