“Ce înseamnă a fi un chitarist bun?” – iată o întrebare des întâlnită la chitariştii începători; încerc să le răspund, dar îmi dau seama că mă contrazic din prima frază.

Un chitarist bun poţi fi şi tu, îi îndemn eu pe chitariştii începatori, dându‑le exemple precum Jack White de la WHITE STRIPES sau Kurt Cobain de la NIRVANA, sau mulţi alţi artişti care s‑au bazat pe mesaj înaintea tehnicii sau al sound-ului.

Totuşi, vine întrebarea a doua: artiştii cu mesaj nu ştiu acorduri, game, intervale, notaţie muzicală? Răspunsul e categoric DA, ştiu tot despre chitară şi teoria muzicii. În primul rând, trebuie să cunoşti bazele muzicii şi să le stăpâneşti foarte bine.

Kurt Cobain a revoluţionat muzica unei generaţii fără a fi un virtuoz al instrumentului

Poţi să compui tu un riff care să reziste timpului, să ajungi să fii un chitarist cunoscut, dintr‑o trupă cunoscută? Da, se poate, dar asta vine în timp, nu peste noapte. Poate că deja eşti un chitarist bun, tehnic, dar nu ieşi în lume, nu‑ţi faci o trupă, preferi să rămâi acasă în anonimat, ceea ce te face un chitarist de sufragerie (cum îmi place mie să le spun), şi vin din spate alţi chitarişti nu atât de tehnici, dar cu un riff genial, o trupă cu instrumentişti nu tocmai buni, dar cu un mesaj ce zguduie topurile internaţionale.

Acei chitarişti din acele trupe Pop‑Rock sunt chitarişti buni? Da, sunt! Un chitarist bun e cel care şi‑a câştigat această titulatură prin ceva, a lăsat ceva în urma lui, sau face ceva ca muzica lui să fie auzită şi apreciată.

Ce înseamna să fii un chitarist bun? De ce mă contrazic? Pentru că sunt şi excepţii de chitaristi care nu cunosc notaţia muzicală sau teoria muzicii, pur şi simplu fac din cântatul la chitară ceva firesc lor. Aş putea să dau nişte exemple de Blues‑men ca Muddy Waters, care direct de pe plantaţie a venit cu un aport în istoria muzicii contemporane. Orice e posibil, orice regulă are o excepţie care întăreşte regula.

Deci ce trebuie sa faci pentru a fi un chitarist bun? Trebuie să studiezi în continuare, să nu te opreşti doar pentru că ai o chitară ieftină sau nu ai un multi‑efect sau nu stiu ce aplificator, head, combo etc. Fă ca instrumentul tău să‑ţi sune ţie cel mai bine, fă ca muzica ta să transmită ceva, o emotie, o stare, un mesaj, fie el pozitiv sau negativ, pentru că “Ceea ce e important in artă, e sa vibrezi tu însuţi si să-i faci şi pe alţii să vibreze” George Enescu.

Un chitarist bun ramane un chitarist bun, indiferent de instrumentul sau de gear‑ul folosit. Unii chitarişti sunt privilegiaţi, au un capital care le permite sa‑şi cumpere diferite instrumente sau gear‑uri scumpe, sunt pasionaţi, sau înzestraţi cu microbul de a cumpăra ceva ce nu folosesc la adevăratul lor potenţial. Am întâlnit chitarişti nu tocmai “buni” pe la diferite festivaluri în Bucureşti, dar şi în provincie, cu nişte intrumente de vis, iar când spun de vis, mă refer la instrumente “custom” de la brand-urile de top (Gibson, Fender) şi mă gândeam în momentele acelea “când îmi voi cumpăra şi eu? cât trebuie să cânt ca să pot să‑mi permit aşa un instrument?”

Slash lansează azi amplificatoare custom, dar a început modest...

Acum, mă resemnez şi mă gândesc la mari chitarişti. De exemplu Slash, chitaristul de la Guns’n’Roses, a cântat pe un instrument ieftin aproape 10 ani, abia la sfarşitul anilor 80 şi‑a permis Gibsonul Les Paul cu care îl cunoaştem noi ca şi chitarist.

În concluzie, unui chitarist bun îi trebuie un instrument bun, dar dacă nu‑l are, el tot un chitarist bun rămâne. Mâna antrenată şi cunoştiinţele lui muzicale îl fac să fie într-adevăr mai special.

Îmi doresc mie dar şi vouă, spor la studiu!

Toamna se numără premiile, aşa că te invităm să participi la cel mai consistent giveaway de până acum!

AmericanMusic.ro pune la bătaie un pachet de accesorii utile oricărui chitarist / muzician: un microfon USB Omnitronic, un shockmount Samson, două stative pentru chitară, o curea şi trei seturi de corzi la alegere.

Condiţia principală de înscriere în acest concurs este să comanzi cel puţin un set de corzi de pe site-ul AmericanMusic.ro (livrarea este gratuită în Bucureşti).

Iată paşii pe care trebuie să îi urmezi:

1. Comandă orice set de corzi de pe www.americanmusic.ro
2. Lasă un comentariu la această postare (cu numele tău complet şi o adresă de e-mail validă) în care să ne spui ce corzi ai comandat şi de ce le-ai ales.

Important! Vor fi luate în considerare pentru concurs doar răspunsurile date la această postare şi care conţin date (nume şi adresă de e-mail) reale!

Participarea este validată doar dacă ai cumpărat cel puţin un set de corzi de pe AmericanMusic.ro. Indiferent câte seturi de corzi achiziţionezi, intri în concurs o singură dată. Nu sunt permise mai multe comentarii de pe acelaşi IP. Adresa ta de e-mail nu va fi folosită în alte scopuri decât cele de comunicare legate strict de concurs.

Câştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi pe 3 noiembrie.

Concurs organizat cu sprijinul AmericanMusic.ro

Gama pentatonică este una dintre cele mai populare alegeri pentru solo-uri de chitară, riff-uri de bass şi improvizaţie, în general. Dacă eşti interesat/ă să preiei la un moment dat rolul de lead guitar într-o trupă sau eşti deja în această postură şi vrei să-ţi deschizi puţin orizonturile, pentatonicul e cheia unei alte dimensiuni.

Orice muzician ar trebui să poată spune been there, done that când e vorba despre această gamă, mai ales că nu e foarte greu de înţeles şi interiorizat. Ca orice alt lucru ce va face parte din enciclopedia ta chitaristică de cunoştinţe, are însă nevoie de timp, disciplină şi exerciţiu pentru a fi stăpânită. Eşti gata să începem, aşadar?

Puţină istorie: Gama pentatonică majoră este cea mai veche gamă din lume, lucru atestat documentar. Istoricii au găsit menţiuni despre pentatonic în scrieri chinezeşti şi greceşti de acum peste 2.500 de ani. Apare în toate marile culturi ale lumii, începând din China, Japonia, Africa, cele două Americi şi ajungând până la muzica europeană.

Imnul naţional japonez are la bază pentatonicul, care se regăseşte de asemenea în cântările gregoriene, muzica tradiţională irlandeză, melodiile scoţiene, piesele din genul Negro Spirituals (“Nobody Knows the Trouble I Have Seen”) şi standardele de jazz precum “I Got Rhythm” sau “Sweet Georgia Brown”.

Ce e special la gama pentatonică? Conţine doar cinci note (după cum îi spune şi numele – penta înseamnă 5 în limba greacă), spre deosebire de gamele “tradiţionale” , care au şapte sau mai multe trepte. Astfel, e mult mai uşor de învăţat la orice nivel, probabilitatea de-a greşi se reduce şi, în plus, ai un teren nou de explorat, cu un sound distinct şi care te va inspira.

Un alt avantaj al pentatonicului este că varianta majoră şi cea minoră a gamei au aceeaşi formă, doar că sunt cântate în locaţii diferite pe grif. Poate ţi se pare o explicaţie puţin “sucită” acum, dar totul va deveni mai clar pe măsură ce interiorizezi teoria (şi practica!) pentatonicului.

Înainte de a trece la următoarea etapă, îţi sugerez să reciteşti acest articol despre cum se formează gamele majore şi minore naturale, precum şi materialul colegului meu, Alex Luft, despre cum să memorezi mai uşor notele pe grif dacă nu eşti familiarizat/ă foarte mult cu teoria muzicală. Cu cât eşti mai stăpân/ă pe aceste noţiuni şi cunoşti fretboard-ul chitarei mai bine, cu atât mai uşor îţi va fi să explorezi pentatonicul.

Gama pentatonică majoră

Pentru a forma pentatonicul major, e de ajuns să înlăturăm treptele 4 şi 7 ale oricărei game majore. Astfel, rezultă formula 1, 2, 3, 5, 6

Înainte de-a “rupe chitara” improvizând în pentatonic, hai să descoperim cum sună această gamă cântată pe o singură coardă. Vom începe cu coarda a şasea, Mi subţire / E.  O luăm pas cu pas:

• începe prin a apăsa tasta 5 de pe coarda 6 (adică nota La)
• mută degetul cu două fret-uri mai sus (până la tasta 7) şi cântă nota de acolo
• urcă încă două spaţii – acum eşti la fret-ul 9, curaj, cântă nota!
• urcă trei spaţii şi cântă nota corespunzătoare
• mai urcă încă două fret-uri şi cântă şi această notă. După cum ai observat, am parcurs deja cele cinci trepte ale pentatonicului major, însă mai am ceva pentru tine
• bonus: mai urcă trei spaţii (hai, că ai ajuns la final!) şi cântă această ultimă notă. Dacă ai numărat bine, ar trebui să te afli acum pe fret-ul 17 (nota La). Aceasta este octava notei pe care ai cântat-o la pasul 1 şi întregeşte sound-ul gamei pentatonice – îţi recomand să adaugi cu curaj treapta 8 oricând simţi nevoia într-o piesă sau improvizaţie în pentatonic.
• acum, cântă gama pe care tocmai ai descoperit-o în ordine descendentă, întorcându-te până la fret-ul 5. Felicitări, tocmai ai cântat primul tău La Major pentatonic! Acum, cântă acordul La Major – nu-i aşa că sună din acelaşi peisaj cu gama proaspăt învăţată? Şi vor suna şi mai bine într-un jam sau pe primele tale solo-uri!

Iată cum se prezintă gama Do Major pentatonic:

Nu uita: trebuie să începi să cânţi gama de la prima notă (tonica), în cazul nostru Do / C.

Îţi sugerez să începi momentan cu cel de pe tasta 8 şi să continui cu Re / D de pe tasta 5.

Dacă ai întrebări despre cum ar trebui să interpretezi ilustraţia de mai jos, lasă un comentariu la această postare.

Notele din această gamă sunt Do, Re, Mi, Sol, La şi din nou Do.

Şi iată cum este La Major pentatonic atunci când începi să te extinzi şi să-l descoperi şi pe alte corzi:

Notele din gama La Major pentatonic sunt La, Si, Do#, Mi, Fa# şi iarăşi La.

Exersează pentatonicul major!

Acum ştii cum se formează, trebuie să devii as în a-l cânta oriunde pe grif. Parcurge ascendent şi descendent gamele Do Major şi La Major pentatonice până te simţi comfortabil cu ele şi totul sună cursiv. După aceea descoperă restul gamelor pentatonice majore, mergând pe principiul pe care ţi l-am explicat mai sus.

Vei putea face acest lucru foarte simplu folosind aceeaşi formă şi schimbând doar locul (tasta) de unde începe gama (de exemplu, Fa Major pentatonic începe de pe coarda 6, tasta 1 – iar Sol Major pentatonic începe de pe coarda 6, tasta 3).

Apoi poţi încerca să improvizezi peste o progresie simplă: înregistrează-te, folosind de exemplu un Loop Station sau programul Guitar Rig dacă lucrezi direct pe calculator, cântând progresia C – F – G (câte două măsuri pentru fiecare acord). Apoi, peste acordul C cântă gama Do Major pentatonic, peste F cântă Fa Major pentatonic, iar peste G interpretează G Major pentatonic.

Gama pentatonică minoră

Dacă ai înţeles cum stă treaba cu pentatonicul major, va fi foarte simplu să-ţi însuşeşti şi gama pentatonică minoră. Aceasta este, de fapt, un mod al gamei majore, ceea ce înseamnă că va conţine aceleaşi note, doar că nota de pe care porneşte (tonica) va fi diferită. Acest lucru înseamnă că şi felul în care sună gama minoră va fi diferit.

Cu alte cuvinte, dacă ştii Do Major Pentatonic, ştii deja şi La minor Pentatonic! Dacă începi să cânţi de pe treapa 6 din Do Major pentatonic, voila! Ai obţinut La minor pentatonic. Do Major şi La minor sunt game relative, ceea ce înseamnă că sunt mereu complementare una alteia. Do sună major, în vreme ce La are un sound minor distinct.

La minor pentatonic

Astfel, notele din La minor pentatonic sunt: La, Do, Re, Mi, Sol şi din nou La.

La minor pentatonic constituie o excepţie deoarece toate notele sunt în stare naturală (nealterate cu bemol sau diez). Pentru celelalte game minore pentatonice, avem o “formulă magică” ce arată cam aşa: 1, 3♭, 4, 5, 7♭ – alterăm, deci, cu bemol treptele 3 şi 7.

Să alcătuim împreună gama Fa minor pentatonic conform regulii de mai sus:

Fa minor pentatonic are în componenţă notele Fa, La♭, Si♭, Do, Mi♭ şi Fa

(în ilustraţia de mai sus, aceste note sunt afişate cu diez -> mai precis, La♭ = Sol# ; Mi♭=Re# şi Si♭=La#)

Tema ta pentru a trece la următoarea etapă este să-ţi scrii într-un caiet toate gamele pentatonice majore şi minore şi să le repeţi pe fiecare cel puţin o dată pe zi pe parcursul următoarei săptămâni. Începe chiar de acum, ca să nu-ţi pierzi concentrarea şi entuziasmul!

Nu te arunca în improvizaţii şi construcţii muzicale mai ample decât după ce ai trecut prin toate aceste game pentatonice, în orice zi! Consider-o, dacă vrei, încălzirea ta de dimineaţă.

Îţi promit că după o săptămână vei începe să “simţi” şi să auzi mult mai bine pentatonicul şi vei putea să improvizezi cu mai mult curaj şi siguranţă de fiecare dată când se iveşte ocazia.

Dacă ai întrebări despre gama pentatonică sau alte noţiuni teoretice apropiate, scrie-mi un comentariu şi îţi voi răspunde. Spor şi inspiraţie!

Învăţatul notelor este un proces lung si vast. Petru a deprinde notele nu e de ajuns să ştii gama Do major. Trebuie să cunoşti toate gamele majore si minore, gamele cromatice si intervalele.

Pentru început, ar trebui să ştii corzile libere (Mi, La, Re, Sol şi Mi).

Încearcă să găseşti nota Mi pe tot grif‑ul chitarei începând cu coarda Mi, apoi nota Mi pe coarda La, apoi pe Re, Sol şi coarda Mi subţire. Aceeaşi procedură cu nota La: ai coarda liberă La, caută încă un La pe coarda La, caută La pe coarda Mi groasă şi aşa mai departe pe restul corzilor.

E un “quest” lung, dar dacă găseşti notele corespunzătoare corzilor libere şi pe alte corzi (bineînţeles, nu în aceeaşi octavă) ai terminat prima misiune pentru a cunoaşte notele pe grif‑ul chitarei.

Pentru etapa a doua (misiunea 2), interesează‑te cum arată notele scrise pe portativ, întreabă‑ţi profesorul sau încearcă să le scrii singur – cu puţină logică si puţină matematică ar trebui sa reuşeşti.

Chiar dacă Pitagora a ajutat la descoperirea intervalelor, a distanţelor dintre doua sunete (note) şi la scrierea foarte asemănătoare cu gamele care se studiază in prezent, asta nu înseamnă că muzica e matematică; într-adevăr, se regăsesc unele calcule simple, dar asta nu face ca muzica să fie o ştiinţă exactă.

Aşadar, încearcă să nu mai gândeşti fret‑ul 4 pe coarda Mi, sau la 4 casuţe/fret‑uri distanţă, ci spune‑i pe nume notei, spune-i pe nume intervalului, încearcă să te exprimi în termeni muzicali, asta te va ajuta să te dezvolţi ca instrumentist, ca muzician.

Cea mai întâlnită scriere muzicală pentru chitară este: A B C D E F G .

7 litere din alfabet cu 7 note muzicale.

Aşa cum săptamâna in limba engleză nu începe cu luni asa “alfabetul muzical” nu începe cu Do.

De ce începe cu LA ?

O întrebare foarte des întalnită la orele de muzică.

La este nota după care te acordezi, la filarmonică LA este nota după care se acordează toţi instrumentiştii.  Astfel nota LA din gama centrala a pianului este la o frecvenţă de 440 Herţi (hz) o frecvenţă standard după care se construiesc toate instrumentele de suflat, coarde, percuţie etc.

A – La

B – Si

C – Do

D – Re

E – Mi

F – Fa

G – Sol

Acest “skill” (aptitudine) de a citi note, de a învăţa notele pe grif‑ul chitarei se poate dobândi doar prin studiu. Orice studiezi, fie o piesa, fie o gamă, fie că te joci cu chitara, spune­‑i pe nume fiecărei note (în gând sau cu voce tare), iar în scurt timp vei realiza că ai învăţat notelor pe grif‑ul instrumentului. Să nu crezi însă că odată ce le‑ai învăţat nu trebuie să le mai repeţi.

Am întâlnit multe cazuri de chitarişti cântând piese din memoria vizuală/mecanică, ori vizionând vreun tutorial sau care au văzut cum le cântă un prieten; îi îndemn pe acest tip de chitarişti să încerce să zică pe nume fiecarei note, fiecărui acord, pentru că e posibil ca următoarea piesă preferată să fie scrisă cu note sau în cifraj.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru chitariştii care interpretează piese “după ureche”, dar şi pentru orice chitarist, la orice nivel. Îmi doresc mie, dar şi vouă: SPOR LA STUDIU!

Foto: Bogdan Suditu

Îmi face plăcere să vă anunţ că am preluat postul de profesor de chitară la Academia Sylvain Lozac’h, unde voi preda din 19 septembrie.

Este vorba despre cursuri individuale de chitară acustică şi electrică ce vor fi oferite elevilor de la Liceul Francez “Anna de Noailles” din Bucureşti prin intermediul acestei academii, fondate de pianistul şi profesorul Sylvain Lozac’h.

Sunt onorat şi nerăbdător deopotrivă să încep această colaborare, care îmi va oferi ocazia să “dăruiesc” muzica mai departe prin intermediul limbii franceze (prietenii ştiu că sunt francofil dintotdeauna pentru totdeauna!), să descopăr noi talente şi afinităţi printre elevii mei şi să petrec timp într-un cerc select de profesori, deosebiţi atât ca pedagogi, cât şi ca muzicieni.

Vă voi ţine la curent cu tot ceea ce ţine de această colaborare şi sper să-mi fiţi alături în această nouă provocare!

Am testat de curând interfaţa audio ESI UGM96 şi am decis să vă împărtăşesc opinia mea despre această placă de sunet portabilă într-un material video.

Produsele în genul lui UGM96 au un succes tot mai mare deoarece există o nevoie acută a muzicienilor de a înregistra oriunde şi în orice condiţii. Fiecare dintre noi a avut la un moment dat un riff sau o idee de piesă pe care nu şi-a dorit să o piardă, chiar dacă nu se afla în studio în acel moment. Interfeţele audio externe & portabile sunt foarte utile şi pentru cei care imprimă demo-uri acasă, şi pentru muzicienii care se acompaniază singuri şi îşi doresc să se înregistreze cântând la chitară şi cu vocea în acelaşi timp.

ESI UGM96 este o interfaţă audio suficient de mică încât să-ţi încapă în buzunar şi ideală pentru a-ţi înregistra track-urile de chitară şi voce în orice condiţii. De asemenea, rezolvă problema conectării chitarei şi a microfonului direct la calculator.

ESI UGM 96 se conectează la computerul tău printr-un port USB şi are două intrări pe care le poţi folosi fie pentru două chitare, fie pentru o chitară şi un microfon. Unul dintre input-uri are, fireşte, încorporat şi un preamplificator.

Cele două output-uri amplasate în spatele micii plăci de sunet pot fi folosite fie pentru monitorizare în căşti, fie pentru a trimite sunetul direct în boxe.

ESI UGM 96 nu are nevoie de nicio altă sursă de curent în afară de conexiunea USB – deci tot ce trebuie să faci este să introduci mufele pentru chitară, respectiv microfon şi să te apuci de treabă! Odată cu UGM96 vei primi gratuit şi două programe indispensabile unui muzician în era digitală: o variantă light a lui Cubase 5 şi un emulator de amplificatoare pentru chitara electrică.

Odată ce ai deschis programul Cubase, nu vei avea de făcut decât să introduci un track audio nou, să bifezi opţiunea de monitorizare în timp real şi să începi să cânţi.

Pentru chitarişti, problema lipsei unui amplificator e rezolvată digital de VST-ul Studio Devil, care îţi permite să reconstitui sound-uri diverse, de la rock până la funk şi blues, dând un ton aparte chitarei tale. Bineînţeles, pe lângă acest VST inclus în pachetul UGM96, poţi opta şi pentru alte emulatoare precum Guitar Rig sau AmpliTube.

Cea mai mare problemă cu care te-ai confruntat până acum, probabil, este latenţa – întârzierea nedorită dintre momentul când atingi corzile chitarei şi cel când sunetul se aude în boxe sau căşti. UGM96 are drivere ASIO încorporate şi se comportă întocmai ca o placă de sunet destinată muzicienilor, permiţându-ţi să cânţi şi să înregistrezi totul în timp real.

ESI UGM96 este clar o investiţie bună pentru muzicienii aflaţi la început de drum – sau profesioniştii aflaţi mereu pe drum: încape în buzunar, se mişcă bine, sună bine, nu are zgomote nedorite de fundal şi te ajută să-ţi înregistrezi piesele oriunde ai fi.

Placa de sunet ESI UGM96 este disponibilă în România prin SoundCreation.ro, la preţul de 358 ron.

Chitaristul Ralf Jung, care este unul dintre principalii endorseri ai brand-ului Digitech, va sosi din nou în ţara noastră în august, pentru o serie de demonstraţii interactive la Guitar Shop.

Am avut plăcerea de-a participa la un astfel de eveniment în noiembrie 2010 şi îţi pot spune că workshop-ul a fost nu numai informativ şi plin de inspiraţie, dar şi foarte detaliat în ceea ce priveşte versatilitatea produselor Digitech şi plin de sugestii pentru construirea unui rig reuşit.

Îl vei putea asculta pe Ralf Jung cântând şi prezentând produsele Digitech în următoarele zile:

- Luni, 1 august, orele 17:00 – GuitarShop Cluj-Napoca (Str. Petru Maior nr. 9)
- Marti, 2 august, orele 17:00 – GuitarShop Braşov (Str. Nicolae Bălcescu nr. 50)
- Miercuri, 3 august, orele 17:00 – GuitarShop Bucureşti (Str. Ştirbei Vodă nr. 172)

De data aceasta vom face cunoştinţă mai multe noutăţi Digitech, printre care pedalele SP-7 Stereo Phaser sau HT-6 Polyphonic Tuner din seria Hardwire, dar şi IPB-10 sau Whammy DT.

Cu cine mă mai văd, aşadar, pe 3 august la demonstraţia din Bucureşti?

Având origini persano-arabe, lăuta a cunoscut o înflorire şi o popularitate deosebită în timpul Renaşterii şi a Barocului, cand a fost unul dintre cele mai intâlnite şi mai utilizate instrumente muzicale.

Instrument cu coarde ciupite, lăuta are formă de migdală, puţin turtită, cu spatele bombat, cu gâtul fără bare, având pe faţa un orificiu de vibraţie; jgheabul capului este inclinat spre spate. Popularitatea i s-a datorat şi faptului că majoritatea partiturilor apărute la acea vreme foloseau tabulatura, notaţie care le era accesibilă şi celor care nu cunoşteau notaţia muzicala.

Prima metodă scrisă pentru lăută apare in jurul anului 1540. Intitulată “El Maestro”, a fost scrisă de Luis de Milan, un cunoscut şi apreciat lăutist al vremii. Deşi numarul corzilor putea varia, de obicei se foloseau lăutele cu şase corzi, acordate “sol-do-fa-la-re-sol”, de la coarda din bas înspre cea mai acută. Şi acordajul putea varia, ideea fiind de a acorda prima coardă, cea mai înaltă, într-un registru cât mai acut, păstrând apoi raporturile intervalice din acordajul menţionat. Scopul consta in evidenţierea melodiei, care se cânta pe prima coardă, numită, de altfel, “chantarelle” şi poziţionată separat, spre deosebire de celalte, care erau grupate două cate două.

Dintre compozitorii vremii care au scris lucrări pentru lăută, trebuie menţionaţi John Dowland în Anglia, Adrian le Roy şi Laurent Robert de Visee in Franţa, Sylvius Leopold Weiss in Germania, cu toţii compozitori şi interpreţi. Contemporan cu Bach (1687-1750), Weiss a şi fost în relaţii cu acesta la Dresda, unde a deţinut, din 1717 şi până la moarte postul de muzician al curţii.

Talentul său a jucat, cu siguranţă, un rol în interesul pe care Bach l-a arătat lăutei, pentru care a scris mai multe lucrări, printre care patru suite, două fugi, un preludiu, precum şi „Preludiu, Fugă şi Allegro”. Două din suite se bazează pe lucrări similare scrise pentru violoncel (BWV 1011) si vioară (BWV 1006). Din punct de vedere cronologic, ele se întind pe o perioadă îndelungată, prima fiind compusă între 1707-1717, iar ultima în jurul anului 1741.

În acest articol voi face referire cu predilecție la chitara acustică, însă multe dintre principii sunt valabile și pentru cea electrică.

Cu siguranță, nu de puține ori ai auzit că o chitară devine mai valoroasă și sună mult mai frumos pe măsură ce “îmbătrânește”.

Acest lucru se datorează în special faptului că un lemn uscat va rezona și se va comporta mult mai bine din punct de vedere acustic.

Cu toate acestea,  un aspect determinant în acest proces este felul în care este întreținută și îngrijită chitara, altfel ne vom regăsi în fața unui efect diametral opus, rezultând deteriorarea instrumentului în timp.

Astfel, iată câteva sfaturi care te vor ajuta să te bucuri de chitara ta o perioadă cât mai îndelungată:

1. Evită expunerea instrumentului la temperaturi extreme: fie că instrumentul se află direct în bătaia razelor solare, fie că se află într-o mașină “încinsă”, acesta va avea de suferit
2. Nu păstra chitara în camere cu umiditate crescută
3. Alege cu atenție soluțiile de îngrijire pentru griff-ul și corpul chitarei tale: specifică întotdeauna la cumpărare modelul și caracteristicile chitarei pe care intenționezi să folosești produsele, nu toate sunt compatibile
4. Nu monta niciodată corzi de oțel pe o chitară clasică, însă nici corzi de nylon pe o chitară acustică

Dincolo de toate aceste lucruri, un aspect deloc neglijabil este poziționarea chitarei în casă, într-un loc în care riscul accidentelor inerente firii umane este cât mai mic.

Asadar ține cont de aceste sfaturi, și te vei bucura de chitara ta ani la rând, fără a fi necesară intervenția unui lutier, sau mai rău, înlocuirea ei.

Pe locuri, fiţi gata, start! Prin amabilitatea Guitar Shop, vă încântăm cu un nou concurs de început de vară, destinat oricui îşi doreşte o chitară acustică de calitate.

Câţiva chitarişti se bucură deja de amplificatoare, chitare şi efecte oferite prin intermediul concursurilor noastre… de ce nu te-ai număra şi tu printre ei?

Te simţi norocos/norocoasă?

Nu trebuie decât să urmezi paşii de mai jos şi poţi câştiga o chitară acustică Fender CD-60.

1. Dă LIKE pe Facebook paginilor GuitarShop şi Lectii-de-chitara
2. Lasă un comentariu la această postare (cu numele tău complet şi o adresă de e-mail validă) prin care să ne anunţi că ai îndeplinit pasul 1.

Important! Vor fi luate în considerare pentru concurs doar răspunsurile date la această postare şi care conţin date (nume şi adresă de e-mail) valide! Nu sunt permise mai multe comentarii de pe acelaşi IP. Participarea este validată doar dacă ai dat LIKE paginilor GuitarShop şi Lectii-de-chitara pe Facebook. Nu este necesar să cumperi nimic de pe site pentru a participa la acest concurs; adresa ta de e-mail nu va fi folosită în alte scopuri decât cele de comunicare legate strict de concurs.

Câştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi pe 16 iulie.

Despre Fender CD-60

Fender CD-60 este cel mai popular model de chitară acustică entry-level şi se ridică la standarde mult mai înalte decât te-ai aştepta la un instrument atât de accesibil ca preţ.

Corpul chitarei este construit din lemn de molid şi mahon, tastiera fiind realizată din lemn de trandafir. Această combinaţie conferă instrumentului un sound versatil, ce va deveni sinonim cu inspiraţia pentru începător şi va fi deopotrivă fresh pentru un chitarist de nivel intermediar sau chiar avansat.

Fender CD-60 este chitara pe care o poţi lua cu tine oriunde, oricând şi care va da glas viselor tale în mod subtil şi armonios.