Acum ceva vreme, Marius vă dădea extraordinara veste a unui nou concert Steve Vai în România. Iată că organizatorii au făcut publice toate detaliile show-ului: Vai va concerta la Sala Polivalentă din Bucureşti pe 8 decembrie 2010, de la ora 20:30.
Chitaristul va fi însoţit Evolution Tempo Orchestra şi va prezenta un recital special în cadrul Festivalului Music Contaminations. Din ce am auzit, alături de Vai vor apărea şi fetele de la Passione, un cvartet de coarde autohton foarte apreciat, ce şi-a lansat de curând albumul de debut.
Nu este pentru prima oară când legendarul chitarist îşi pune muzica în lumina aranjamentelor simfonice: în perioada 2004-2005 el a lucrat la volumul I al LP-ului “Sound Theories” alături de Orchestra Metropolitană din Olanda.
Albumul a apărut pe piaţă în 2007, însoţit de un DVD cu înregistrări din concertele lui Steve Vai cu orchestra. Revăzând acele materiale video, cred că vom putea prinde gustul a ceea ce vom asculta la Bucureşti în decembrie:
Biletele pentru concertul lui Steve Vai la Bucureşti au preţuri între 40 şi 190 ron, în funcţie de poziţia în sală. Îţi poţi cumpăra un bilet chiar acum, de pe Eventim.ro.
Joe Satriani are un nou album gata de lansare: poartă numele “Black Swans and Wormhole Wizards” şi este al treisprezecelea album de studio al artistului.
După un turneu de succes cu trupa Chickenfoot (în care cântă alături de Sammy Hagar, Chad Smith şi Michael Anthony), maestrul şi-a adunat energia pentru a creea 11 piese noi. Primul single poartă numele de “Light Years Away” şi e cât se poate de reprezentativ pentru stilul deja clasic al lui Satriani, îmbogăţit cu texturi noi şi neobositul chef de experimentat al profesorului Satch.
“Pentru mine, această piesă însumează o întreagă istorie de riff-uri rock“, spune Satriani despre “Light Years Away“. “Mi-a fost chiar greu să ajung la linia principală de chitară. E ceva ce sună simplu şi amuzant, dar pe mine m-a lăsat perplex. A fost ca un puzzle pe care trebuia să-l rezolv. De îndată ce l-am cântat cu trupa, am ştiut că e <wow>. Are influenţe fusion, dar şi rock“, a declarat chitaristul.
Satriani a pregătit şi o surpriză pentru fani: postează în fiecare zi câte un material video pe site-ul său oficial, explicând ce l-a inspirat pentru fiecare piesă de pe proaspătul disc şi oferind mici preview-uri. Click aici pentru a urmări episoadele postate până acum!
Iată tracklist-ul albumului “Black Swans and Wormhole Wiyards“:
Discul va fi lansat pe 4 octombrie în Marea Britanie (unde este promovat printr-un turneu) şi pe 5 octombrie în SUA, urmând să apară şi în România la o dată ulterioară – vă dau de ştire dacă aflu ceva. Deocamdată, să ascultăm primul single, “Light Years away“. Cum vi se pare?
Foto: LeAnn Mueller
În “peregrinările” mele virtuale pe net am descoperit câteva informaţii despre un nou film dedicat chitarei, intitulat sugestiv “Turn It Up!”. Este vorba despre un documentar realizat cu sufletul, care urmăreşte istoria chitarei electrice de la apariţia ei în anii ’30 până la ascensiunea la rangul de “instrument rege” în muzica rock.
Naratorul este Kevin Bacon, ce urmăreşte firul poveştii prin dialoguri pline de inspiraţie cu legende ale chitarei precum Les Paul, Slash, Nancy Wilson, B.B. King, Paul Stanley şi multe alte nume de referinţă pentru evoluţia acestui instrument.Vei cunoaşte prin imagini şi sunete staruri rock, directori de companii, adolescenţi pasionaţi de chitară, genii ale muzicii şi lutieri dedicaţi, care vor vorbi despre legătura lor indestructibilă cu instrumentul.
“Turn It Up!” tratează istoria chitarei electrice nu numai din punctul de vedere al muzicienilor, ci analizează şi impactul ei asupra culturii, a cursului general al istoriei, precum şi asupra politicii (neaşteptat, nu?).
De la primele progrese ale lui Les Paul în era analog până la “digitalizarea” cântatului la chitară şi apariţia jocului-fenomen “Guitar Hero”, documentarul promite să trateze fiecare pas cu maximă atenţie şi pasiune. Deocamdată nu se ştie data exactă a lansării, aceasta urmând să fie anunţată pe site-ul oficial al peliculei (te invit să-l vizitezi, arată foarte bine!).
Până vom avea ocazia să urmărim acest documentar, iată câteva fotografii din timpul filmărilor:
V-am povestit cât de genial a fost la Ziua Chitarelor 3… şi acum am găsit şi acest video, cu Andreas Oberg încălzindu-se înainte de eveniment.
Simplu, natural, fluent… fabulos! Exact aşa cum a fost în fiecare secundă pe scena Teatrului Bulandra.
Cu siguranţă lejeritatea şi feeling-ul cu care cântă pot constitui doze mari de inspiraţie pentru fiecare dintre noi, aşa că… să-l urmărim pe Andreas:
Fiecare dimineaţă de după Ziua Chitarelor este specială: te trezeşti cu un sentiment preţios, că muzica e pretutindeni… încă auzi chitarele spunându-şi poveştile, încă încerci să urmăreşti în minte riff-urile acelea de legendă pe care, culmea, ţi-a fost dat să le asculţi pe viu. Sâmbătă, 18 septembrie, instrumentiştii invitaţi de Corrado Sgandurra la Bucureşti au însufleţit sala cu cântecele lor şi ne-au împărtăşit puţin din “tehnica magiei” pe care o practică pe scenă.
E important de ştiut şi de menţionat că ediţia din această toamnă i-a fost dedicată lui Jimi Hendrix: s-au împlinit 40 de ani de la moartea celui care a schimbat pentru totdeauna muzica şi modul de-a privi o chitară…
Dimineaţa a început cu jazz, jazz-ul liber şi fin al suedezului Andreas Oberg. De îndată ce a păşit pe scenă, ne-a lămurit că setup-ul lui este unul cât se poate de simplu: nu îi place să folosească efecte, folosind în schimb toate sunetele care se pot scoate dintr-o chitară. Iubitor al naturaleţii, Oberg îşi face propriul vibrato, trăgând uşor de gâtul chitarei. Instrumentul lui poartă semnătura Benedetto şi spune că îi place să repete şi să călătorească mai mereu cu el tocmai pentru că sună bine şi fără amplificare.
Pe parcursul anilor, Andreas Oberg şi-a dezvoltat o tehnică interesantă de-a repeta şi de a-şi lărgi cu lejeritate orizonturile în fiecare zi: vocalizează. Ceea ce înseamnă că îşi cântă cu vocea fiecare notă/improvizaţie de pe chitară. Teoria lui este că având nevoie să respiri atunci când cânţi notele cu vocea vei învăţa să laşi spaţii şi-n ceea ce cânţi pe chitară, compunând şi interpretând mai aerisit. Pentru Oberg, “jazz-ul nu e doar un gen de muzică e o atitudine. Mă defineşte pentru că sunt un improvizator. Schimb mereu ceva, mai bine aş cânta cu mici greşeli decât să repet acelaşi lucru de mii de ori”. Legat de teorie, suedezul susţine că “e doar o modalitate de-a da nume sunetelor. Îţi va fi de folos când va trebui să comunici cu alţi muzicieni, dar asta nu înseamnă că trebuie să uiţi să asculţi”. O parte din tehnicile lui Andreas Oberg sunt explicate pe site-ul său de lecţii de chitară, Andreas’ Guitar Universe.
Dave Martone ne-a introdus în lumea lui cu mult umor, puţină nebunie şi multă, multă energie. La fel ca Satriani (cu care a şi împărţit onoarea de-a cânta pe câteva piese), are o adevărată pasiune pentru extratereşti, însă nu împinge sound-urile cu totul în sfera “alien”
Una dintre principalele sale tehnici este hybrid picking-ul, pe care îl foloseşte pentru a insufla o energie nouă riff-urilor sale preferate, de la Jimi Hendrix la Yngwie Malmsteen.