La mulţi ani şi mai multă muzică în 2012!

Începem anul in forţă cu o invitaţie la un nou master class dedicat chitarei, vineri 13 ianuarie la Guitar Shop .

Ultima lecţie din 2011 a fost dedicată secţiei ritmice. Cristian Prih ne-a ajutat să desluşim tainele tobelor şi rolul acestora într-o melodie. Sper că tot ceea ce aţi învăţat v-a făcut viaţa de chitarist/ă mai uşoară.

Prima ediţie din acest an vreau să o dedic bass-ului, un alt instrument foarte important în muzica modernă. Înţelerea lui vă va ajuta să găsiţi mai uşor progresia unei melodii pe care o studiaţi dar şi balansul ei.

După cum bine ştiţi nu sunt bassist:). Ultima dată când am crezut că m-aş putea descurca m-am făcut de râs… dar asta este o altă poveste.

Pentru acest eveniment am invitat unui specialist – bassistul Vlady Sateanu.

Când l-am cunoscut pe Vlady, primul lucru pe care l-am remarcat la el a fost calmul specific unui orădean. Totul s-a schimbat când l-am auzit cântând.

Şi cum o mie de vorbe nu fac cât un riff, vă las sa-l ascultaţi şi să vă convingeţi:

Raza – Amintire cu haiduci

Hotel Fm – Heavens Gate (Cerbul de Aur 2008)

Funky Business – Live

Nu uitaţi, vă aştept vineri 13 ianuarie la Guitar Shop, strada Ştirbei Vodă nr. 172.

Un eveniment susţinut de GuitarShop.ro şi Lectii-de-chitara.ro

Ce este un interval?

Un interval în muzică este diferenţa dintre înălţimea a două note. Denumirea unui interval este dată de mărimea şi calitatea acestuia.

Intervalele pot fi Perfecte, Mici, Mari, Mărite sau Micşorate.

Ţine minte ca toate intervalele pot fi Mărite şi Micşorate! Prima, Cvarta, Cvinta (Unodecima, Duodecima) sunt perfecte, iar Secunda, Terţa, Sexta, Septima (Nona, Decima) sunt mari si mici.

De ce avem nevoie de intervale?

Din doua sau mai multe intervalele cântate simultan putem forma acorduri, daca nu le cântăm simultan putem să formăm chiar linii melodice.

E vital ca orice muzician sau amator de muzică să cunoască intervalele! Dacă nu ar exista intervalele nu ar exista muzica, dacă nu le stăpâneşti, sfatul meu este să te apuci de studiat intervale incepând chiar cu prima, spunând cu voce tare si cântând la chitara fiecare interval, de exemplu:

Exercitiul intervalelor in gama Do major

do do – primă perfectă

do reb ‑ secundă mică

do re – secundă mare

do mib – terţă mică

do mi – terţă mare

do fa – cvartă perfectă

do fa# ‑ cvartă mărită

do sol – cvintă perfectă

do lab – sextă mică

do la – sextă mare

do sib – septimă mică

do si – septimă mare

do – do octavă perfectă

Recomand să cânti fiecare interval, îl execuţi cu chitara, după care îl cânţi cu vocea.
Te va ajuta ca pe viitor să renunţi să cauţi tablaturi şi tutoriale la piesele preferate, te va face să poţi depista intervalele dintr‑un solo de chitară preferat, distanţele dintre note, acorduri,  etc.

Ai putea chiar să asociezi unui interval un început de cântec pe care îl cunoşti. Eu asociez şi acum  intervalele cu piese foarte cunoscute, şi sunt convins ca le cunoaşteţi şi voi:

primă perfectă – foarte uşor de recunoscut, pentru ca e o notă repetată in aceeaşi octavă.

secunda mică – tema din filmul “Jaws” (Fălci) o secundă mică (semiton) cântată cu o dinamică mică şi din ce în ce mai tare (piano – forte). Acest interval îl întâlniţi în coloana sonoră a mai multor filme de tip “horror”.

secunda mare – prima şi a doua notă dintr‑o gamă majoră cântată consecutiv.

terţa mică – cântec de leagăn de Brahms

terţa mare – a 3‑a notă din cântecul “Podul de Piatră”

cvarta perfectă ­–  intervalul cu care începe imnul României

cvarta mărită (cvinta micşorată) – un interval disonant îl intâlneşti des in muzica rock, metal, heavy‑metal etc. Un interval interzis in muzica clasică “Diabolus in Musica” – datorită sonorităţii sale “malefice”. Cvarta mărită sau cvinta micşorată este intervalul sirenei.

Recomand auditie muzicală Immigrant Song – Led Zeppelin.

cvinta perfectă – intervalul cheie dintr‑un arpegiu sau intervalul powercord.

sexta mică – intervalul “Love Story”

sexta mare – intervalul de inceput al unei teme foarte cunoscute din Traviata de Verdi

septima mică ­– o recunosc din acordul de septimă de dominantă care rezolvă tonica. Pentru a recunoaşte acest interval ai nevoie de nişte cunoştinţe de bază în armonie.

septima mare – un interval disonant care cere rezolvare, cântă‑l şi îţi vei da seama că rezolvarea e ascendentă.

octava perfectă – aceeaşi notă cântată intr‑o octavă diferită de cealaltă.

Intervalele pe portativ

Pentru a cunoaşte intervalele, trebuie să asculţi muzica, nu să o auzi. Încearcă să analizezi distanţele dintre sunetele pe care le asculţi, şi mai apoi să le reproduci pe instrument.

Dacă nu conoşti notele şi auzi distanţe (intervale) încearcă să le reproduci cu vocea si mai apoi pe instrument. Încearcă să le spui pe note, de ex: pe coarda mi, avem nota fa la un semiton (secundă mică) distanţă.

Ce alte note urmează şi la câte “căsuţe”/“fret‑uri” ?

Formează‑ţi singur intervale, asociază cu muzica pe care o asculţi. Tu ce intervale ai mai “descoperit” in melodiile preferate?

Îmi doresc mie, dar şi vouă, spor la studiu!

Pregăteşte-te de o nouă lecţie online în stilul lui Steve Vai! Dacă ţi-a plăcut evenimentul organizat pe net de maestru în urmă cu ceva vreme, cu siguranţă această ocazie de-a deprinde tehnici şi secrete chitaristice noi te va încânta.

Lecţia este gratuită şi va fi transmisă în direct din noul studio al lui Vai, The Mothership Studio, pe care l-a proiectat el însuşi.

Evenimentul are loc pe 10 octombrie, de la ora 7 pm PDT (5 am ora României), va fi transmis pe GuitarTV.com şi va fi susţinut de trei instructori aleşi de Steve Vai împreună cu echipa Toon Track.

Aceştia vor demonstra câteva stiluri/tehnici avansate de interpretare şi vor răspunde la întrebări prin intermediul chat-ului de pe GuitarTV.com.

Bonus: dacă dai RSVP la evenimentul de pe Facebook anunţând că vei participa, poţi câştiga şi nişte premii surpriză.

Vei asista la lecţie? Eu cu siguranţă mă voi trezi devreme, să-mi încep ziua cu cafeaua şi chitara + o sesiune interesantă.

Gama pentatonică este una dintre cele mai populare alegeri pentru solo-uri de chitară, riff-uri de bass şi improvizaţie, în general. Dacă eşti interesat/ă să preiei la un moment dat rolul de lead guitar într-o trupă sau eşti deja în această postură şi vrei să-ţi deschizi puţin orizonturile, pentatonicul e cheia unei alte dimensiuni.

Orice muzician ar trebui să poată spune been there, done that când e vorba despre această gamă, mai ales că nu e foarte greu de înţeles şi interiorizat. Ca orice alt lucru ce va face parte din enciclopedia ta chitaristică de cunoştinţe, are însă nevoie de timp, disciplină şi exerciţiu pentru a fi stăpânită. Eşti gata să începem, aşadar?

Puţină istorie: Gama pentatonică majoră este cea mai veche gamă din lume, lucru atestat documentar. Istoricii au găsit menţiuni despre pentatonic în scrieri chinezeşti şi greceşti de acum peste 2.500 de ani. Apare în toate marile culturi ale lumii, începând din China, Japonia, Africa, cele două Americi şi ajungând până la muzica europeană.

Imnul naţional japonez are la bază pentatonicul, care se regăseşte de asemenea în cântările gregoriene, muzica tradiţională irlandeză, melodiile scoţiene, piesele din genul Negro Spirituals (“Nobody Knows the Trouble I Have Seen”) şi standardele de jazz precum “I Got Rhythm” sau “Sweet Georgia Brown”.

Ce e special la gama pentatonică? Conţine doar cinci note (după cum îi spune şi numele – penta înseamnă 5 în limba greacă), spre deosebire de gamele “tradiţionale” , care au şapte sau mai multe trepte. Astfel, e mult mai uşor de învăţat la orice nivel, probabilitatea de-a greşi se reduce şi, în plus, ai un teren nou de explorat, cu un sound distinct şi care te va inspira.

Un alt avantaj al pentatonicului este că varianta majoră şi cea minoră a gamei au aceeaşi formă, doar că sunt cântate în locaţii diferite pe grif. Poate ţi se pare o explicaţie puţin “sucită” acum, dar totul va deveni mai clar pe măsură ce interiorizezi teoria (şi practica!) pentatonicului.

Înainte de a trece la următoarea etapă, îţi sugerez să reciteşti acest articol despre cum se formează gamele majore şi minore naturale, precum şi materialul colegului meu, Alex Luft, despre cum să memorezi mai uşor notele pe grif dacă nu eşti familiarizat/ă foarte mult cu teoria muzicală. Cu cât eşti mai stăpân/ă pe aceste noţiuni şi cunoşti fretboard-ul chitarei mai bine, cu atât mai uşor îţi va fi să explorezi pentatonicul.

Gama pentatonică majoră

Pentru a forma pentatonicul major, e de ajuns să înlăturăm treptele 4 şi 7 ale oricărei game majore. Astfel, rezultă formula 1, 2, 3, 5, 6

Înainte de-a “rupe chitara” improvizând în pentatonic, hai să descoperim cum sună această gamă cântată pe o singură coardă. Vom începe cu coarda a şasea, Mi subţire / E.  O luăm pas cu pas:

• începe prin a apăsa tasta 5 de pe coarda 6 (adică nota La)
• mută degetul cu două fret-uri mai sus (până la tasta 7) şi cântă nota de acolo
• urcă încă două spaţii – acum eşti la fret-ul 9, curaj, cântă nota!
• urcă trei spaţii şi cântă nota corespunzătoare
• mai urcă încă două fret-uri şi cântă şi această notă. După cum ai observat, am parcurs deja cele cinci trepte ale pentatonicului major, însă mai am ceva pentru tine
• bonus: mai urcă trei spaţii (hai, că ai ajuns la final!) şi cântă această ultimă notă. Dacă ai numărat bine, ar trebui să te afli acum pe fret-ul 17 (nota La). Aceasta este octava notei pe care ai cântat-o la pasul 1 şi întregeşte sound-ul gamei pentatonice – îţi recomand să adaugi cu curaj treapta 8 oricând simţi nevoia într-o piesă sau improvizaţie în pentatonic.
• acum, cântă gama pe care tocmai ai descoperit-o în ordine descendentă, întorcându-te până la fret-ul 5. Felicitări, tocmai ai cântat primul tău La Major pentatonic! Acum, cântă acordul La Major – nu-i aşa că sună din acelaşi peisaj cu gama proaspăt învăţată? Şi vor suna şi mai bine într-un jam sau pe primele tale solo-uri!

Iată cum se prezintă gama Do Major pentatonic:

Nu uita: trebuie să începi să cânţi gama de la prima notă (tonica), în cazul nostru Do / C.

Îţi sugerez să începi momentan cu cel de pe tasta 8 şi să continui cu Re / D de pe tasta 5.

Dacă ai întrebări despre cum ar trebui să interpretezi ilustraţia de mai jos, lasă un comentariu la această postare.

Notele din această gamă sunt Do, Re, Mi, Sol, La şi din nou Do.

Şi iată cum este La Major pentatonic atunci când începi să te extinzi şi să-l descoperi şi pe alte corzi:

Notele din gama La Major pentatonic sunt La, Si, Do#, Mi, Fa# şi iarăşi La.

Exersează pentatonicul major!

Acum ştii cum se formează, trebuie să devii as în a-l cânta oriunde pe grif. Parcurge ascendent şi descendent gamele Do Major şi La Major pentatonice până te simţi comfortabil cu ele şi totul sună cursiv. După aceea descoperă restul gamelor pentatonice majore, mergând pe principiul pe care ţi l-am explicat mai sus.

Vei putea face acest lucru foarte simplu folosind aceeaşi formă şi schimbând doar locul (tasta) de unde începe gama (de exemplu, Fa Major pentatonic începe de pe coarda 6, tasta 1 – iar Sol Major pentatonic începe de pe coarda 6, tasta 3).

Apoi poţi încerca să improvizezi peste o progresie simplă: înregistrează-te, folosind de exemplu un Loop Station sau programul Guitar Rig dacă lucrezi direct pe calculator, cântând progresia C – F – G (câte două măsuri pentru fiecare acord). Apoi, peste acordul C cântă gama Do Major pentatonic, peste F cântă Fa Major pentatonic, iar peste G interpretează G Major pentatonic.

Gama pentatonică minoră

Dacă ai înţeles cum stă treaba cu pentatonicul major, va fi foarte simplu să-ţi însuşeşti şi gama pentatonică minoră. Aceasta este, de fapt, un mod al gamei majore, ceea ce înseamnă că va conţine aceleaşi note, doar că nota de pe care porneşte (tonica) va fi diferită. Acest lucru înseamnă că şi felul în care sună gama minoră va fi diferit.

Cu alte cuvinte, dacă ştii Do Major Pentatonic, ştii deja şi La minor Pentatonic! Dacă începi să cânţi de pe treapa 6 din Do Major pentatonic, voila! Ai obţinut La minor pentatonic. Do Major şi La minor sunt game relative, ceea ce înseamnă că sunt mereu complementare una alteia. Do sună major, în vreme ce La are un sound minor distinct.

La minor pentatonic

Astfel, notele din La minor pentatonic sunt: La, Do, Re, Mi, Sol şi din nou La.

La minor pentatonic constituie o excepţie deoarece toate notele sunt în stare naturală (nealterate cu bemol sau diez). Pentru celelalte game minore pentatonice, avem o “formulă magică” ce arată cam aşa: 1, 3♭, 4, 5, 7♭ – alterăm, deci, cu bemol treptele 3 şi 7.

Să alcătuim împreună gama Fa minor pentatonic conform regulii de mai sus:

Fa minor pentatonic are în componenţă notele Fa, La♭, Si♭, Do, Mi♭ şi Fa

(în ilustraţia de mai sus, aceste note sunt afişate cu diez -> mai precis, La♭ = Sol# ; Mi♭=Re# şi Si♭=La#)

Tema ta pentru a trece la următoarea etapă este să-ţi scrii într-un caiet toate gamele pentatonice majore şi minore şi să le repeţi pe fiecare cel puţin o dată pe zi pe parcursul următoarei săptămâni. Începe chiar de acum, ca să nu-ţi pierzi concentrarea şi entuziasmul!

Nu te arunca în improvizaţii şi construcţii muzicale mai ample decât după ce ai trecut prin toate aceste game pentatonice, în orice zi! Consider-o, dacă vrei, încălzirea ta de dimineaţă.

Îţi promit că după o săptămână vei începe să “simţi” şi să auzi mult mai bine pentatonicul şi vei putea să improvizezi cu mai mult curaj şi siguranţă de fiecare dată când se iveşte ocazia.

Dacă ai întrebări despre gama pentatonică sau alte noţiuni teoretice apropiate, scrie-mi un comentariu şi îţi voi răspunde. Spor şi inspiraţie!

Învăţatul notelor este un proces lung si vast. Petru a deprinde notele nu e de ajuns să ştii gama Do major. Trebuie să cunoşti toate gamele majore si minore, gamele cromatice si intervalele.

Pentru început, ar trebui să ştii corzile libere (Mi, La, Re, Sol şi Mi).

Încearcă să găseşti nota Mi pe tot grif‑ul chitarei începând cu coarda Mi, apoi nota Mi pe coarda La, apoi pe Re, Sol şi coarda Mi subţire. Aceeaşi procedură cu nota La: ai coarda liberă La, caută încă un La pe coarda La, caută La pe coarda Mi groasă şi aşa mai departe pe restul corzilor.

E un “quest” lung, dar dacă găseşti notele corespunzătoare corzilor libere şi pe alte corzi (bineînţeles, nu în aceeaşi octavă) ai terminat prima misiune pentru a cunoaşte notele pe grif‑ul chitarei.

Pentru etapa a doua (misiunea 2), interesează‑te cum arată notele scrise pe portativ, întreabă‑ţi profesorul sau încearcă să le scrii singur – cu puţină logică si puţină matematică ar trebui sa reuşeşti.

Chiar dacă Pitagora a ajutat la descoperirea intervalelor, a distanţelor dintre doua sunete (note) şi la scrierea foarte asemănătoare cu gamele care se studiază in prezent, asta nu înseamnă că muzica e matematică; într-adevăr, se regăsesc unele calcule simple, dar asta nu face ca muzica să fie o ştiinţă exactă.

Aşadar, încearcă să nu mai gândeşti fret‑ul 4 pe coarda Mi, sau la 4 casuţe/fret‑uri distanţă, ci spune‑i pe nume notei, spune-i pe nume intervalului, încearcă să te exprimi în termeni muzicali, asta te va ajuta să te dezvolţi ca instrumentist, ca muzician.

Cea mai întâlnită scriere muzicală pentru chitară este: A B C D E F G .

7 litere din alfabet cu 7 note muzicale.

Aşa cum săptamâna in limba engleză nu începe cu luni asa “alfabetul muzical” nu începe cu Do.

De ce începe cu LA ?

O întrebare foarte des întalnită la orele de muzică.

La este nota după care te acordezi, la filarmonică LA este nota după care se acordează toţi instrumentiştii.  Astfel nota LA din gama centrala a pianului este la o frecvenţă de 440 Herţi (hz) o frecvenţă standard după care se construiesc toate instrumentele de suflat, coarde, percuţie etc.

A – La

B – Si

C – Do

D – Re

E – Mi

F – Fa

G – Sol

Acest “skill” (aptitudine) de a citi note, de a învăţa notele pe grif‑ul chitarei se poate dobândi doar prin studiu. Orice studiezi, fie o piesa, fie o gamă, fie că te joci cu chitara, spune­‑i pe nume fiecărei note (în gând sau cu voce tare), iar în scurt timp vei realiza că ai învăţat notelor pe grif‑ul instrumentului. Să nu crezi însă că odată ce le‑ai învăţat nu trebuie să le mai repeţi.

Am întâlnit multe cazuri de chitarişti cântând piese din memoria vizuală/mecanică, ori vizionând vreun tutorial sau care au văzut cum le cântă un prieten; îi îndemn pe acest tip de chitarişti să încerce să zică pe nume fiecarei note, fiecărui acord, pentru că e posibil ca următoarea piesă preferată să fie scrisă cu note sau în cifraj.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru chitariştii care interpretează piese “după ureche”, dar şi pentru orice chitarist, la orice nivel. Îmi doresc mie, dar şi vouă: SPOR LA STUDIU!

Foto: Bogdan Suditu

Dacă dorești să îți desăvârșești tehnica de ciupire a corzilor, atunci îți propun o serie de studii și exerciții care să te ajute să devii un maestru al strunelor.

Îmi aduc aminte că am dat peste aceste exerciţii când eram mic şi ştiu că m-au ajutat foarte mult, în sensul în care 60% din tehnica pe care o am astăzi mi-am creat-o cu aceste studii.

Înainte de a te apuca de treabă este important să ai lângă tine un metronom și foarte multă răbdare.

În primul rând, sistemul de notare al degetelor care ciupesc corzile este următorul: p (degetul mare), i (degetul indicator), m (degetul mijlociu), a (degetul inelar).

Următorul pas este să așezi degetele de la mâna stângă în poziția unui acord diminuat în poziția I (începând cu fret-ul I). Ideea de bază este următoarea: vom încerca diferite combinații de ciupire cu bas alternativ. Cu degetul p vom ciupi bașii în următoarea ordine: E – A – D – A , cu i vom ciupi mereu coarda G, cu degetul m vom ciupi coarda B, iar cu degetul a coarda E (acută).

După terminarea unei serii, mutăm acordul diminuat cu o poziție mai sus și tot așa până în poziția a XI-a și înapoi.

Observație: egalitate ritmică între toate notele ciupite.

Știu că pare lung și obositor, dar pentru început e bine să faci cât poți și să depășești puțin câte puțin limita la care ai ajuns ultima dată. Nu uita că răbdarea este importantă.

Primele formule pe care le recomand sunt următoarele (basul și cu prima notă se ciupesc simultan):

a    i    m   i

p

a   m   a    i

p

a    i    a    m

p

m   a   m    i

p

m   i    m    a

p

m   a    i     a

p

m    i    a    i

p

Va urma…

Îmi face plăcere să vă anunţ că am preluat postul de profesor de chitară la Academia Sylvain Lozac’h, unde voi preda din 19 septembrie.

Este vorba despre cursuri individuale de chitară acustică şi electrică ce vor fi oferite elevilor de la Liceul Francez “Anna de Noailles” din Bucureşti prin intermediul acestei academii, fondate de pianistul şi profesorul Sylvain Lozac’h.

Sunt onorat şi nerăbdător deopotrivă să încep această colaborare, care îmi va oferi ocazia să “dăruiesc” muzica mai departe prin intermediul limbii franceze (prietenii ştiu că sunt francofil dintotdeauna pentru totdeauna!), să descopăr noi talente şi afinităţi printre elevii mei şi să petrec timp într-un cerc select de profesori, deosebiţi atât ca pedagogi, cât şi ca muzicieni.

Vă voi ţine la curent cu tot ceea ce ţine de această colaborare şi sper să-mi fiţi alături în această nouă provocare!

Dacă ai întâlnit în diverse tabulaturi notații de genul “Dsus4”, “Asus2”, sau alte variante similare, iar acest lucru te-a determinat să ocolești piesa respectivă, acest articol te va ajuta să deslușești acordurile suspendate (“sus”), frecvent utilizate pentru a adăuga o nuanță interesantă pieselor folk, rock și nu numai.

Acordurile suspendate conțin prima și cvinta acordului, însă spre deosebire de triada clasică (primă-terță-cvintă) pe care am învățat-o pentru acordurile majore și minore, ele nu conțin terța.

După cum bine știi, caracterul de major sau minor al unui acord, este dat chiar de tertă – așadar, acordurile “Sus” cărui tip aparțin?

Răspunsul este că ele nu sunt nici minore nici majore, ci acorduri de tranziție care creează o stare de suspans în progresia ta, însă care trebuie neapărat “rezolvate” într-un acord complet minor sau major.

Mergând mai departe, și ele sunt de mai multe tipuri, și astfel vom desluși care note vin să înlocuiască terța “suspendată”.

Cele mai folosite sunt “sus2” si “sus4”:

Sus 2:  1 + 2 + 5

Sus 4:  1 + 4 + 5

! Ţine cont de faptul că notația de mai sus este făcută pe baza intervalelor muzicale și asigură-te că stăpânești această parte de teorie.

Pentru a clarifica puțin lucrurile, îți voi oferi un exemplu concret, folosind acordul Re major (D):

• “D” este deseori folosit în relație cu derivatele sale “Dsus4” si “Dsus2”
• nu uita că întotdeauna un acord suspendat necesită o “rezolvare”, în acordul său de bază (în cazul nostru “D”)

În continuare, te invit să experimentezi următoarea progresie, pentru a te familiariza cu ceea ce înseamnă și exprimă un acord suspendat:

D /Dsus2/D/Dsus4/D

Folosind aceeași metodă, poți experimenta și cu celelalte acorduri, adăugând astfel o nuanță interesantă și diferită pieselor tale, dincolo de formele clasice majore sau minore.

De acum încolo, cănd vei vedea un acord “sus”, vei ști exact la ce se referă, și nu vei mai fi nevoit să ocolești piesa respectivă!

Am decis să scriu acest articol pentru că îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost mie să cânt prima oară în public și mi-aș fi dorit să-mi fi dat cineva sfaturile pe care eu le ofer acum, în speranța că vor folosi cuiva.

În primul rând, cântatul în public este o experiență personală, originală și  specifică. Astfel, fiecare se poate simți liber să ia sau nu în considerare sugestiile mele în funcție de propria sa perspectivă asupra reprezentației muzicale.

Emoțiile sunt în general principala cauză a greșelilor și, ce este și mai greu de acceptat, este faptul că e imposibil de scăpat în totalitate de acestea. Ele pot fi, în schimb, preschimbate în  emoții constructive necesare sensibilității muzicale.

Pentru a reuși o demonstrație în fața unui public atent va fi nevoie de  stăpânirea tehnicii adecvatate nivelului pieselor pe care le canți. Tehnica trebuie să fie ultima grijă a unui profesionist, de aceea studiază, exersează și iarăși studiază. După ce ai reușit să treci de etapa asta este timpul să dai viață notelor în adevăratul sens al cuvântului. Încearcă să exeprimentezi diverse interpretări ale piesei. Ascultă și alte înregistrări ale piesei pentru a alege opțiunea care ți se pare cea mai potrivită pentru tine.

”Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.”- vei vedea că la început, sub presiunea emoțiilor, piesa nu-ți va ieși ca atunci când studiai singur în camera ta și-ți ieșea perfect. Învață din greșeli, adaptează-te și evoluează!

1. Odată ajuns în fața publicului, ia-ți un timp de răsuflu, de gândire.
2. Încearcă să nu privești persoanele în ochi – uneori asta te poate distrage.
3. Dacă ai greșit, nu te opri și relua. Stabilește-ți niște puncte cheie din care poți continua piesa imediat. De cele mai multe ori cântatul mecanic la chitară  cauzează blocaje mintale asupra pasajului pe care l-ai greșit. Mi s-a întamplat să aud în cadrul unui recital un chitarist repetând de cinci ori același pasaj din cauză ca ceea ce mâinile lui cântau reprezentau un proces mecanic, robotic  și nu un act de conștientizare și redare a unei opere muzicale.
4. Ordinea în care alegi să cânți piesele trebuie să urmeze un curs armonios. Ele nu trebuie așezate la întâmplare, întrucât vor da senzația de sacadare a concertului.
5. Dacă publicul este receptiv și aplaudă mult, nu ezita să mulțumești printr-o plecăciune cel puțin la sfârșitul fiecărei piese și de mai multe ori la sfârșit concertului.
6. Niciodată să nu refuzi un public care cere bis! Acesta este un gest de înaltă apreciere și de aceea ar trebui să ai mereu o piesă de rezervă.

Acestea fiind spuse, sper că sfaturile acestea să ajute și sper să văd cât mai mulți dintre elevii mei pe scenă în viitorul apropriat.

Mult succes!

Foto: Aleka Sarah Vlădăreanu

Ştefan David are 13 ani şi este unul dintre primii mei elevi – poate vi-l amintiţi din materialul video “Viaţa la Serviciu”, în care a apărut anul trecut.

Sunt cât se poate de mândru că de atunci a continuat să studieze, a trecut şi la chitară electrică, a dobândit destul de multă tehnică şi disciplină şi nu şi-a pierdut nicio clipă entuziasmul pentru muzică.

Ştefan mi-a făcut de curând o surpriză şi s-a filmat interpretând piesa “Polly” a trupei Nirvana la chitară acustică. M-am gândit să împart materialul video şi cu voi: