Tehnică şi interpretare la chitara clasică

Fiind vorba de chitara clasică, tehnica interpretului trebuie să respecte o serie de standarde în funcție de dificultatea repertoriului ales. Un sunet bun poate fi obținut doar după o perioadă îndelungată de studiu, de aceea prima perioadă din evoluția unui chitarist este predominată de studii tehnice și ritmice pentru o înțelegere aprofundată a instrumentului.

Tot printre primele lucruri pe care un chitarist trebuie să și le însușească se numără citirea indicațiilor și notațiilor specifice unei partituri. Abia după ce o mare parte din elementele tehnice ale unei piese sunt stăpânite se poate trece la chestiuni subtile privind interpretarea. Pentru a cânta o piesă clasică în stilul în care a fost compusă (baroc, clasicism, romantism) este recomandată o documentare în prealabil și cel puțin o audiție muzicală cu piese aparținând acelei perioade sau ale aceluiași compozitor. De exemplu, este dificil de interpretat o piesă din perioada barocă aparținând lui J.S. Bach fără a cunoaște măcar puțină istorie a muzicii. Să-l urmărim puţin pe Andres Segovia explicându-le elevilor săi această operă:

Digitația este foarte importantă întrucât multe din piese sunt transcripții pentru chitară, iar pentru a obține o interpretare veritabilă este important (more…)

(P) Lecţii video pe GuitarMasterClass.net

GuitarMasterClass.net este comunitate online dedicată chitariştilor, ce oferă lecţii şi tutoriale video pentru orice nivel, acoperind majoritatea stilurilor muzicale. GMC şi-a câştigat notorietatea într-un timp relativ scurt datorită interactivităţii pe care pune accent: fiecare membru al comunităţii poate intra în contact cu profesorii de chitară şi ceilalţi “învăţăcei” de pe site, schimbând impresii şi primind sfaturi utile, la obiect.

Profesori de chitară din toate colţurile lumii asigură conţinutul video de înaltă calitate: filmări clare, prim-planuri pentru a urmări acordurile şi poziţiile, tabulaturi şi backing tracks disponibile la mai multe tempo-uri, plus explicaţii detaliate pentru tehnicile prezentate. GMC a adunat o bază de date mai mult decât generoasă (şi care se extinde zi de zi): peste 2438 de lecţii de chitară video oferite de cei 36 de instructori, ce acoperă fiecare gen, de la jazz, blues şi country până la rock, metal şi alte stiluri adiacente. Nu lipsesc nici tutorialele destinate chitarei clasice sau lecţiile de chitară acustică.

De curând, GMC a lansat şi o unealtă online foarte utilă, numită Scale generator, pe care te invit să o descoperi chiar acum.

Interactivitatea site-ului se bazează şi pe discuţiile din cadrul forumului, video chat-uri, colaborări muzicale (instructorii şi elevii compun şi înregistrează fragmente muzicale împreună, prin intermediul Internetului, chiar dacă îi despart mii de kilometri) şi programul special REC (în cadrul căruia elevii se filmează cântând şi primesc note (more…)

Acordaje speciale la chitara clasică

Majoritatea pieselor de chitară clasică și nu numai sunt cântate în acordajul standard: Mi (E)-Si (B)-Sol (G)-Re (D)-La (A)-Mi (E). Pe cei ce vor să afle mai multe despre cum să-și acordeze chitara corect îi rog să dea click aici. Există însă și creații pentru chitara clasică ce presupun abateri de la acest acordaj și sunt notate pe partituri cu termenul de ”scordatura”.

Cea mai întâlnită formă de acordaj special este următoarea: coarda Mi (E) gravă este acordată cu un ton mai jos. Avem astfel Mi-Si-Sol-Re-La-RE. Iată o serie de piese care sunt cântate cu a 6-a coardă re: Capriciu Arab de Francisco Tarrega, Dans brazilian de Heitor Villa-Lobos.

Următorul acordaj este puțin mai avansat decât primul în sensul în care coarda Mi (E) gravă este acordată tot cu un ton mai jos rezultând Re (D) iar coarda La (A) este la rândul ei coborâtă cu un ton rezultând Sol (G). O piesă cântată în maniera aceasta este Sueno en la Floresta (Augustin Barrios Mangore).

Acordajele prezentate mai sus sunt destul de simple deoarece nu reprezintă o abatere foarte mare de la sistemul standard, însă acordajul ce urmează să-l prezint este destul de greu de stăpânit. (more…)

Davy Graham – Angy (Audio + tab)

Au trecut doi ani de la dispariţia chitaristului Davy Graham (1940-2008), exponent de seamă al British Folk Revival.

A deschis calea folk-ului instrumental, influenţând artişti ca Bert Jansch, John Renbourn, Paul Simon, iar critica muzicală a observat, pe bună dreptate, că trupe ca Pentangle sau Fairport Convention n-ar fi putut exista fără inovaţiile sale muzicale din anii ’60.

Părinte al acordajului DADGAD şi pionier al orientării world music, Davy Graham e cunoscut mai ales pentru piesa “Angy” (ortografiată şi Angie, Angy sau Enjy…), scrisă în 1961, dar pe care a făcut-o cunoscută publicului larg Paul Simon, în 1966. “Angy” a devenit o piesă esenţială a repertoriului fingerstyle.

Iată o variantă simplificată a piesei “Angy”:

Gabriel Petric – Angy (Davy Graham cover)

Şi tabulatura: (more…)

Oprirea corzilor (Muting)

Oprirea corzilor (muting) este o tehnică ce-ţi permite să faci anumite note/o coardă să sune mai fin, etufate, fără a vibra excesiv.

Acest efect e obţinut de pianişti, în general, cu ajutorul pedalei de expresie – iar noi, chitariştii, trebuie să-l realizăm cu mâna.

Palm Muting

Cea mai des întâlnită metodă de-a opri corzile este cu palma (palm muting) şi este foarte utilă pentru părţile de chitară ritmică. Pune-ţi palma mâinii drepte perpendicular pe corzi, în apropierea punţii/cordarului. Sunetul obţinut va fi compact, mai puţin expansiv şi se va integra mai bine în mix. Unii chitarişti descriu notele cântate cu palm muting drept percusive şi cu sound mai profund. Dacă doreşti un exemplu de intro reuşit realizat cu palm muting, ascultă cu atenţie “Every Breath You Take” a trupei The Police.

Palma ta trebuie să fie cât mai aproape de bridge, ce-i drept (unii o pun chiar peste), însă poţi experimenta cu diverse poziţii pentru a vedea ce sonorităţi obţii şi care îţi place mai mult. De asemenea, încearcă şi diferite nivele de presiune asupra corzilor. Secretul este însă să aplici aceeaşi presiune asupra tuturor corzilor, pentru a le împiedica să vibreze liber (asta e şi scopul, nu?).

Sugestii:

• dacă ai chitară electrică, exersează această tehnică cu distors-ul pornit; va accentua sound-ul şi îţi vei da seama mai repede dacă te apropii de rezultatul dorit
• ascultă cu atenţie piesele preferate şi încearcă să-ţi dai seama când este folosită tehnica palm muting; urmăreşte felul cum alţi chitarişti alternează oprirea corzilor/le lasă să sune liber

Atenţie! Dacă eşti la început cu această tehnică, nu va fi uşor. Nu te descuraja, deşi poate fi frustrant la început – cu perseverenţă, îţi va intra în reflex să opreşti corzile eficient! Porneşte cu power chords, apoi treci la acorduri complete.

Probleme? Dacă îţi bâzâie corzile, înseamnă că nu aplici suficientă presiune. Sună prea deschis? Înseamnă că nu opreşti uniform una sau mai multe corzi. Schimbă poziţia mâinii, foloseşte-ţi şi degetul mic sau evită deocamdată să incluzi în acorduri corzile-problemă, până vei mai repeta puţin.

Fret Hand Muting

Dacă doreşti să etufezi sunetul unei anumite corzi, va trebui să-ţi foloseşti degetele de la mâna stângă. Această tehnică se numeşte fret hand muting şi presupune oprirea corzilor cu vârful sau partea laterală a degetelor. Ideea este să opreşti corzile pe care nu le vei folosi pentru un anumit acord.

De exemplu, pentru Do Major nu ai nevoie de a şasea coardă, aşa că îţi poţi plasa vârful degetului 3  în aşa fel încât să atingă uşor a şasea coardă, amuţind-o.

Sugestii:

• nu aplica prea multă presiune, doar cât să împiedici coarda să vibreze. Cu timpul vei ajunge să “simţi” exact cât trebuie să apeşi pentru a obţine rezultatul dorit.

Atenţie! Vei observa că atunci când corzile sunt oprite îţi va fi mai greu să cânţi cu pana. E firesc, deoarece fiind ţinute fix ele opun mai multă rezistenţă. Poţi compensa ţinând pana mai relaxat şi încercând să nu apeşi prea tare pe corzile oprite.

Dacă mai ai întrebări despre oprirea corzilor, le aştept cu drag în comentarii. Succes & spor la repetat!