Cum se compune o piesă – Ep. 8 – Substituirea acordurilor

Aşa cum îţi spuneam în articolele trecute, în orice tonalitate avem acorduri principale şi acorduri secundare. Cele formate pe treptele I, IV şi V sunt acorduri principale, deoarece creează o oarecare stabilitate şi au putere de “atracţie” pentru acordurile celorlalte trepte.

Însă nu toate armoniile tale trebuie să includă acordurile I, IV şi V, pentru că în acest caz piesele ar semăna între ele şi nu cred că-ţi doreşti acest lucru. Aşadar, soluţia la îndemână este înlocuirea (substituirea) acordurilor principale cu cele secundare care ar putea îndeplini rolul de tonică (treaptă I), dominantă (treapta a V-a) sau subdominantă (treapta a IV-a).

Acordurile care le substituie pe cele pricipale se împart în 2 categorii: substituţi de gradul I (au fundamentala şi terţa în comun cu acordul pe care-l substituie) şi substituţi de gradul II (au terţa şi cvinta în comun cu acordul pe care-l substituie)

Spre exemplu în tonalitatea Do major vom avea:

Funcţie principală	Substitut de gr.I	Substitut de gr. II
Tonică (Do, Mi, Sol)	VI (La, Do, Mi)	III (Mi, Sol, Si)
Subdominantă (Fa, La, Do)	II (Re, Fa, La)	VI (La, Do, Mi)
Dominantă (Sol, Si, Re)	VII* (Si, Re, Fa)	III (Mi, Sol, Si)

*Deşi ar trebui să fie substitut de gradul II, acordul treptei a VII-a (Si, Re, Fa) faţă de acordul treptei a III-a îndeplineşte mai bine rolul de înlocuitor al dominantei, prin intervalul de cvintă micşorată, ce impune atracţia spre tonică. (more…)

Ciupirea corzilor – de ce e importanta

Nu ţi se pare ciudat modul în care unii chitarişti separă complet cântatul cu pana şi cel prin ciupirea corzilor? O prejudecată mult prea răspândită este aceea că instrumentiştii de formaţie clasică îşi vor folosi doar degetele pentru a cânta, în vreme ce un rocker, pop-rocker etc. va miza mai mult pe pană. Tu de care parte eşti?

Vestea rea e că nu e prea OK să fii adeptul unei singure tehnici, mai ales în ziua de azi, când chitara a atins apogeul versatilităţii şi pentru a obţine un sound unic, personal trebuie să ai un bagaj bogat de feeling şi cunoştinţe. Sperând să te scot un pic din cercul unui singur mod de-a atinge corzile, ţi-am pregătit o listă de motive pentru care ar trebui să stăpâneşti şi ciupirea:

1. Dinamica

Chiar dacă faci parte dintr-o trupă de metal şi chitara ta trebuie să domine mixul de la început până la sfârşit, nu-mi poţi spune că nu vor fi pasaje unde să ai nevoie de o variaţie a dinamicii. O pană pur şi simplu nu-ţi va oferi căldura şi caracterul subtil, schimbător pe care îl pot imprima degetele tale. Vei putea cânta cât de tare, încet sau în crescendo vei dori atâta timp cât deţii controlul 100%.

2. Tehnica hibrid

Aşa-numita hybrid picking este o tehnică pe care am ajuns s-o iubesc în ultima vreme, datorită libertăţii de expresie pe care o oferă: în vreme ce degetul mare şi arătătorul lucrează cu pana, celelalte trei sunt libere pentru ciupirea corzilor. O idee foarte bună şi adesea folosită în jazz e să-ţi ţii singur linia de bass cu degetele care folosesc pana, în vreme ce cele libere vor susţine armonia (Tommy Emmanuel este un maestru al acestei tehnici). Fireşte că tehnica nu va fi uşoară din prima, însă îţi promit că dacă perseverezi şi-ţi îmbunătăţeşti coordonarea, rezultatele vor suna foarte bine. (more…)

Cum se compune o piesă episodul 7 – Acordurile – Partea a 2-a

În prima parte a acestei serii de articole, care au ca temă acordurile, am făcut o introducere legată de importanţa formării unui “vocabular” de acorduri, urmând ca ulterior să-ţi prezint câteva noţiuni esenţiale despre formarea acestora. Articolul de faţă este dedicat modului în care poţi construi acordurile pe chitară.

Înainte, aş vrea să fac o mică recapitulare a teoriei tonalităţii. Îţi spuneam că, tonalitatea este caracterizată prin: 1. Modul său (organizarea specifică a treptelor aflate în anumite relaţii intervalice faţă de tonică, ceea ce se traduce într-o anumită succesiune a tonurilor şi semitonurilor), 2. Gama sa (aşezarea treptată a notelor ce compun tonalitatea, respectând relaţiile intrevalice impuse de mod) şi prin 3. Acord.

Din materialul sonor al unei tonalităţi poţi construi pe fiecare treaptă câte un acord prin suprapuneri de terţe.

Aşadar, pornind de la modul în care se formează orice acord de 3 sunete (şi anume suprapunând treptele 1, 3 şi 5), poţi să descoperi ce fel de acorduri (majore sau minore) vei avea pe fiecare treaptă.

Ca să înţelegi mai uşor, îţi voi exemplifica cu modul de formare al acordului treptei a II-a din Do major, apoi pentru restul acordurilor, sarcina îţi va reveni ţie

Pornind de la materialul tonalităţii Do major, pentru a descoperi ce fel de acord vei avea pe treapta a II-a, paşii pe care să-i urmezi ar fi aceştia: (more…)

Poziţia corectă a degetelor

Dacă ai început să cânţi la chitară de curând şi tocmai ai trecut la învăţarea acordurilor, cea mai mare problemă cu care te confrunţi este bâzâitul corzilor. Hmm, de unde vine sunetul acela enervant, atâta timp cât poziţia degetelor tale este cea corectă?

Ei bine, durează ceva timp până să capeţi forţa şi dexteritatea necesare pentru a cânta fiecare acord în mod ideal. În primul rând, s-ar putea să faci o greşeală tipică începătorilor: degetele tale nu sunt plasate aşa cum trebuie!

Ştiu, probabil ai impresia că atâta timp cât degetele tale sunt între taste e totul în regulă – dar tocmai aici intervine greşeala. Probabil te-ai uitat la o grămadă de diagrame cu acorduri şi acolo punctele erau desenate mereu la mijloc, între două taste Asta nu înseamnă însă că şi degetele tale trebuie să stea la fel pe o chitară reală. În loc să încerci să stai cât mai departe de taste cu degetul, este mai bine ca acesta să atingă şi chiar să preseze puţin tasta pe care se va sprijini coarda.

Iată cum NU ar trebui să arate degetele tale aşezate pe griff:

Acesta e un Do prins cu degetele depaaaaarte de taste. Dacă încerci să iei acordul astfel, nu vei putea aplica niciodată presiunea necesară pe coardă. Şi-atunci, fireşte… bzzzzzzz!

Iată cum se poziţionează corect degetele:

După cum vezi, trebuie ca degetul să se apropie de tasta pe care se sprijină coarda apăsată. Astfel se elimină bâzâitul enervant şi acordul sună mai curat. Totuşi, ai grijă ca degetul să nu fie chiar pe tastă, pentru că asta va opri din vibraţia corzii.

Foto: Guitar Friendly

Cum afli ce tempo are o melodie

Mulţi începători se întreabă “Cum pot descoperi ce tempo are o melodie?”, mai ales atunci când încep să se înregistreze folosind programe precum Guitar Rig şi vor să fie “ceas” sau pur şi simplu să ştie cum ar trebui să-şi seteze metronomul. Aşadar, să ne lămurim puţin: tempo-ul se măsoară în bătăi pe minut (BPM – beats per minute).

E ca şi cum ai lua pulsul unui cântec. Există mai multe modalităţi destul de accesibile de a-l descoperi:

1. Folosind un program special: dacă te simţi leneş/ă azi sau pur şi simplu vrei să afli mai repede răspunsul, descarcă un program gratuit de pe Internet (poţi încerca MixMeister BPM Analyzer sau poţi da căutare pe Google după “free BPM counter”). Nu va trebui decât să imporţi mp3-ul cu piesa originală şi software-ul va face restul pentru tine.

2. Bătând măsura: majoritatea programelor pentru muzică (de la Cubase până la Reason şi Fruity Loops) îţi permit să foloseşti un buton al mouse-ului sau, mai simplu, tasta SPACE pentru a “bate măsura” unei piese, afişându-ţi apoi tempo-ul. Nu va trebui decât să exersezi puţin pentru a fi cât mai precis/ă, apoi vei bate bine din reflex. Dacă nu lucrezi cu astfel de programe, e bine de ştiut că poţi apela la o unealtă online gratuită – click aici pentru a bate acum tempo-ul piesei tale!

3. Manual: e destul de uşor, doar că majoritatea oamenilor n-au încredere în exactitatea acestei metode. Tot ce trebuie să faci este să numeri câte bătăi sunt în fiecare măsură din primele 15 secunde de piesă şi să înmulţeşti acest număr cu 4. Cu timpul vei deveni mai bun la numărat (a se citi “vor dispărea ezitările”) şi nu vei mai avea probleme cu găsirea tempo-ului unei piese nici dacă eşti la un jam session în mijlocul unui câmp, fără acces la tehnologie

4. Dintr-o bază de date: dacă în această fază simţi că ţi-e mai uşor să dai căutare într-o bază de date decât să te străduieşti puţin, există şi această variantă. Intră pe BPMDatabase.com şi introdu numele melodiei pentru care doreşti să afli tempo-ul. Surpriza e că nu vei găsi tot ce cauţi aşa că va trebui să înveţi să te bazezi şi pe tine, mai devreme sau mai târziu.

5. Cu ajutorul metronomului: metoda vintage! Nu uita că metronomul e cel mai bun prieten al tău dacă îţi doreşti ca interpretarea ta să aibă un groove excepţional. Setează metronomul cam la ce valoare crezi tu că ar fi tempo-ul piesei şi ajustează prin eliminare… din greşeli am învăţat cu toţii! Nu peste mult timp, vei găsi mult mai uşor tempo-ul unei melodii şi-ţi vei forma obişnuinţa de-a asculta cu atenţie.