Probabil ai auzit despre tehnica sweep picking sau ai început deja să o exersezi pe chitară – este vorba despre o mişcare cursivă a penei, ca şi cum ai “mătura” uşor corzile, pentru a obţine succesiuni rapide de note cu un sound fluid – combinată cu o mişcare la unison, la fel de sigură, a mâinii stângi.
Tehnica se aplică în mod ideal pentru arpegii şi a fost folosită cu succes de chitarişti precum Yngwie Malmsteen, John Petrucci, Vinnie Moore, Michael Angelo Batio, Frank Gambale, Steve Vai şi mulţi alţii.
O formă destul de des întâlnită a arpegiilor cântate cu sweep picking este fireşte 1-3-5 (tonica – medianta – dominanta unei game), cântată de două ori şi cu tonica adăugată încă o dată în cel mai înalt punct al succesiunii.
O serie de note cântate cu sweep picking se va remarca printr-un sound mai apropiat de clasic decât de blues – efectul este maximizat dacă foloseşti doza neck, care are o sonoritate mai clară şi mai bine definită decât cea de bridge.
Sweep Picking pe trei corzi
Să începem cu structurile de bază, arpegiile pe trei corzi fiind printre cele mai simplu de executat. Te vei concentra prima oară pe un sweep descendent, până prinzi mişcarea. Cam aşa:
* Poţi da click pe imagini pentru a le vedea mai mari
Vă anunţăm că începând cu 1 septembrie 2010 vom schimba preţurile lecţiilor de chitară: o şedintă la sediul nostru (zona Unirii, Bucureşti) costă de acum 60 ron, în vreme ce o lecţie la domiciliul elevului are preţul de 80 ron.
Preţul lecţiilor de chitară online rămâne neschimbat – detalii aici.
Pentru mai multe informaţii legate de desfăşurarea lecţiilor de chitară puteţi accesa pagina de întrebări frecvente sau puteţi citi acest articol.
Iată şi datele noastre de contact:
Alec Şandor
alec_sandor [@] yahoo.com
Tel: 0721.090.313
Marius Furduescu
marius_furduescu [@] yahoo.com
Tel: 0720.149.149
De foarte mult timp mă gândesc să scriu despre subiectul pe care-l voi detalia astăzi, însă am vrut să aştept pentru a strânge cât mai multe reacţii pozitive din partea elevilor mei, în ceea ce priveşte metoda de abordare a acordului cu barre.
Aşadar, astăzi sunt bucuros să-ţi prezint paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru a executa corect şi cu uşurinţă acest acord.
După cum ştii deja, acest acord este unul destul de dificil de executat, mai ales când eşti la început şi degetele tale nu sunt foarte sigure pe grifful chitarei.
Aş vrea să-ţi spun că pe vremea când aveam 12-13 ani, consideram că voi ajunge cel mai bun chitarist din oraşul meu dacă voi reuşi să fac la perfecţie 2 lucruri: acordul cu barre şi riff-ul de la Thunderstruck (la tempoul la care şi Angus Young îl cânta).
Lăsând deoparte naivitatea concepţiei mele, să ştii că există o fărâmă de adevăr. Dacă ştii riff-ul la care mă refer, cu siguranţă ştii că nu este cel mai simplu riff de executat pe chitară, iar până la momentul la care îl vei cânta la tempoul real, vei avea nevoie de mult exerciţiu.
Însă dacă îţi vei îndeplini acest scop, multe alte tehnici vor fi uşor de executat, din motive lesne de înţeles – degetele se vor mişca repede, sigur, iar mişcările celor două mâini vor fi sincronizate. Dacă stai şi te gândeşti bine, cam acesta ar fi secretul unei tehnici decente.
Revenind la acordul cu barre, am descoperit că problemele pe care le întâmpină toţi cei care abordează pentru prima oară acest tip de acord sunt:
Termenii chitară ritmică şi chitară lead pot deruta uşor un începător, dacă e să ţinem cont doar de faptul că orice pasaj cântat pe instrument ar trebui să urmeze un anume ritm şi că nu orice înşiruire de note dintr-o piesă se va concretiza într-un solo. Astăzi vom vorbi despre diferenţele dintre chitara ritmică (de acompaniament) şi cea lead (solo), în mare parte pentru a te ajuta să te hotărăşti mai uşor care va fi rolul pe care ţi-l vei asuma într-o trupă.
Multe grupuri muzicale contemporane au câte doi chitarişti, unul concentrându-se pe acompaniament şi celălalt pe solo-uri – Beatles au fost unul dintre primele exemple de astfel de line-up. Practic, chitara lead e axată pe melodicitate, iar cea ritmică pe bogăţia acompaniamentului.
Într-o trupă, rolurile celor doi chitarişti sunt complementare: chitara lead se încadrează între instrumentele solo (precum vocalul, pianul solo etc.), în vreme ce chitara de acompaniament aparţine mai degrabă secţiei ritmice, alături de tobe şi bass. Solo-urile conferă melodicitate, iar chitara ritmică e importantă pentru balansul şi “textura” unei piese.
Pentru că a trecut ceva timp de când nu am mai completat seria “Cum se compune o piesă”, astăzi am revenit în forţă şi aş vrea să-ţi vorbesc despre acorduri.
În acest articol nu am să mă axez pe teoria acordurilor şi modul în care pot fi combinate acestea, astfel încât să poţi crea o melodie, pentru că până la acel moment, înainte de toate, trebuie să-ţi dezvolţi un “vocabular” de acorduri. Aşadar, m-am gândit să-ţi dau câteva sfaturi legate de o problemă frecventă cu care te confrunţi atunci când eşti la început – memorarea acordurilor.
(more…)