La mulţi ani şi mai multă muzică în 2012!
Începem anul in forţă cu o invitaţie la un nou master class dedicat chitarei, vineri 13 ianuarie la Guitar Shop .
Ultima lecţie din 2011 a fost dedicată secţiei ritmice. Cristian Prih ne-a ajutat să desluşim tainele tobelor şi rolul acestora într-o melodie. Sper că tot ceea ce aţi învăţat v-a făcut viaţa de chitarist/ă mai uşoară.
Prima ediţie din acest an vreau să o dedic bass-ului, un alt instrument foarte important în muzica modernă. Înţelerea lui vă va ajuta să găsiţi mai uşor progresia unei melodii pe care o studiaţi dar şi balansul ei.
După cum bine ştiţi nu sunt bassist:). Ultima dată când am crezut că m-aş putea descurca m-am făcut de râs… dar asta este o altă poveste.
Pentru acest eveniment am invitat unui specialist – bassistul Vlady Sateanu.
Când l-am cunoscut pe Vlady, primul lucru pe care l-am remarcat la el a fost calmul specific unui orădean. Totul s-a schimbat când l-am auzit cântând.
Şi cum o mie de vorbe nu fac cât un riff, vă las sa-l ascultaţi şi să vă convingeţi:
Raza – Amintire cu haiduci
Hotel Fm – Heavens Gate (Cerbul de Aur 2008)
Funky Business – Live
Nu uitaţi, vă aştept vineri 13 ianuarie la Guitar Shop, strada Ştirbei Vodă nr. 172.
Un eveniment susţinut de GuitarShop.ro şi Lectii-de-chitara.ro
Marius Pop a avut un an plin, pe care se pare că-l va încheia printr-un succes internaţional: tânărul chitarist este singurul român rămas în finala online Guitar Idol şi, mai mult, se clasează pe prima poziţie în cursa pentru finala live de la Londra, ce va avea loc în această toamnă.
Marius participă cu piesa “Marbri” (o alegere mai mult decât inspirată de pe primul său disc, “First Step“) şi a fost selectat din peste 1.000 de concurenţi din întreaga lume.
Pentru a rămâne pe prima poziţie, artistul are nevoie şi de votul tău! Tot ce ai de făcut este să:
Dacă îţi place piesa “Marbri” şi doreşti să o asculţi pe repeat, o poţi descărca gratuit de pe site-ul oficial al lui Marius Pop.
Guitar Idol este unul dintre cele mai cunoscute concursuri dedicate chitariştilor – în doar trei ani a creat o adevărată tradiţie, lansând noi artişti şi oferindu-le şansa de-a semna cu case de discuri prestigioase, de-a susţine turnee şi, practic, de a începe cu dreptul o carieră la nivel internaţional.
Am testat de curând interfaţa audio ESI UGM96 şi am decis să vă împărtăşesc opinia mea despre această placă de sunet portabilă într-un material video.
Produsele în genul lui UGM96 au un succes tot mai mare deoarece există o nevoie acută a muzicienilor de a înregistra oriunde şi în orice condiţii. Fiecare dintre noi a avut la un moment dat un riff sau o idee de piesă pe care nu şi-a dorit să o piardă, chiar dacă nu se afla în studio în acel moment. Interfeţele audio externe & portabile sunt foarte utile şi pentru cei care imprimă demo-uri acasă, şi pentru muzicienii care se acompaniază singuri şi îşi doresc să se înregistreze cântând la chitară şi cu vocea în acelaşi timp.
ESI UGM96 este o interfaţă audio suficient de mică încât să-ţi încapă în buzunar şi ideală pentru a-ţi înregistra track-urile de chitară şi voce în orice condiţii. De asemenea, rezolvă problema conectării chitarei şi a microfonului direct la calculator.
ESI UGM 96 se conectează la computerul tău printr-un port USB şi are două intrări pe care le poţi folosi fie pentru două chitare, fie pentru o chitară şi un microfon. Unul dintre input-uri are, fireşte, încorporat şi un preamplificator.
Cele două output-uri amplasate în spatele micii plăci de sunet pot fi folosite fie pentru monitorizare în căşti, fie pentru a trimite sunetul direct în boxe.
ESI UGM 96 nu are nevoie de nicio altă sursă de curent în afară de conexiunea USB – deci tot ce trebuie să faci este să introduci mufele pentru chitară, respectiv microfon şi să te apuci de treabă! Odată cu UGM96 vei primi gratuit şi (more…)
Concertul anual organizat de Rock Filarmonica Oradea în memoria victimelor de la Hiroshima mi-a dat ocazia să cunosc câţiva oameni cu adevărat valoroşi – un exemplu este chitaristul şi filosoful Gabriel Petric, pe care l-am intervievat acum ceva vreme pentru Lectii-de-chitara.ro, dar să nu uit nici de colegul meu de generaţie Noris Schek, ce merită toată atenţia alături de chitara lui.
Noris e genul care poate susţine un one man show oriunde şi oricând: are nevoie doar de şase corzi, vocea-i cu un timbru cald şi recognoscibil dintr-o sută, plus feel-ul de blues pe care-l are deja în sânge. A crescut cu înregistrări blues şi rock, a căror influenţă se simte în interpretarea şi compoziţiile lui actuale, şi-a făcut ucenicia muzicală alături de Blackbeers şi alte câteva trupe din Oradea, împărţind apoi scena cu A.G. Weinberger.
Din 2009 şi-a luat destinul muzical în propriile mâini, alegând să străbată ţara cu chitarele sale (un Martin electro-acustic ce sună demenţial, printre altele) şi tolba plină de cântece fingerstyle pe care le interpretează mereu cu pasiune. Te invit să-l cunoşti mai bine pe Noris în rândurile următoare:
Cum te-ai îndrăgostit de chitară? Cine ţi-a pus prima oară un instrument muzical în mână şi cine te-a încurajat în cariera artistică?
Îmi plăcea muzica de mic copil, imitam chitara ţinând în mână o mătură, băteam în oale, în capace, cântam cu, şi fără fundal muzical. Aveam în casă muzicuţe, fluiere, tobe de jucărie, apoi, la 6 ani, părinţii mi-au cumpărat o chitară adevărată. Reghin, cred. Am fost foarte fericit, dar am început să cânt abia pe la 12 ani.
Care a fost primul cântec pe care l-ai compus vreodată, îl mai ştii?
Primul cântec l-am compus în clasa a VII-a, se numea Újra Veled, adică Din nou cu tine. Era în limba maghiară, avea patru strofe, un refren ce-ţi rămânea în minte, aşa că eram foarte mândru. Cântec de dragoste, bineînţeles. În sfârşit aveam ceva doar al meu, pentru că puţini cântau pe-atunci la chitară. Avea o succesiune de acorduri bine cunoscută, cu care orice chitarist se joacă la un moment dat: Sol, mi, Do, Re. Sună cunoscut? Nu mai cânt piesa aceea, au trecut anii, dar mai păstrez înregistrarea, făcută cu trupa mea din liceu.
Cu albumele căror chitarişti ai crescut şi cine simţi că te-a influenţat cel mai mult?
Cel mai mult m-au marcat Gary Moore şi Eric Clapton, doi zei diferiţi, şi unici în felul lor. Le-am urmărit discografia lipit de difuzoarele casetofonului meu, încercând să cânt ca ei, cu ei. Mai târziu am realizat că important nu este să cânţi la fel ca ei, ci să ajungi la tine, prin ei. Albume ca Still Got the Blues al lui Gary şi Unplugged-ul lui Clapton m-au transportat într-o altă dimensiune. Ascultându-i peste ani, live, mi-am dat seama că nu m-am înşelat.
În rest cred că influenţele pot veni din orice gen, din orice direcţie, depinde de pregătirea fiecăruia. Ascultam şi încă ascult cu plăcere muzică bună, cu mesaj pozitiv, plină de energie. Îmi fierbe sângele în vene când îmi pun un Queen, un Thin Lizzy, un Rory Gallagher, mai nou, Tommy Emmanuel! (more…)
Ştefan David are 13 ani şi este unul dintre primii mei elevi – poate vi-l amintiţi din materialul video “Viaţa la Serviciu”, în care a apărut anul trecut.
Sunt cât se poate de mândru că de atunci a continuat să studieze, a trecut şi la chitară electrică, a dobândit destul de multă tehnică şi disciplină şi nu şi-a pierdut nicio clipă entuziasmul pentru muzică.
Ştefan mi-a făcut de curând o surpriză şi s-a filmat interpretând piesa “Polly” a trupei Nirvana la chitară acustică. M-am gândit să împart materialul video şi cu voi: