La mulţi ani şi mai multă muzică în 2012!

Începem anul in forţă cu o invitaţie la un nou master class dedicat chitarei, vineri 13 ianuarie la Guitar Shop .

Ultima lecţie din 2011 a fost dedicată secţiei ritmice. Cristian Prih ne-a ajutat să desluşim tainele tobelor şi rolul acestora într-o melodie. Sper că tot ceea ce aţi învăţat v-a făcut viaţa de chitarist/ă mai uşoară.

Prima ediţie din acest an vreau să o dedic bass-ului, un alt instrument foarte important în muzica modernă. Înţelerea lui vă va ajuta să găsiţi mai uşor progresia unei melodii pe care o studiaţi dar şi balansul ei.

După cum bine ştiţi nu sunt bassist:). Ultima dată când am crezut că m-aş putea descurca m-am făcut de râs… dar asta este o altă poveste.

Pentru acest eveniment am invitat unui specialist – bassistul Vlady Sateanu.

Când l-am cunoscut pe Vlady, primul lucru pe care l-am remarcat la el a fost calmul specific unui orădean. Totul s-a schimbat când l-am auzit cântând.

Şi cum o mie de vorbe nu fac cât un riff, vă las sa-l ascultaţi şi să vă convingeţi:

Raza – Amintire cu haiduci

Hotel Fm – Heavens Gate (Cerbul de Aur 2008)

Funky Business – Live

Nu uitaţi, vă aştept vineri 13 ianuarie la Guitar Shop, strada Ştirbei Vodă nr. 172.

Un eveniment susţinut de GuitarShop.ro şi Lectii-de-chitara.ro

Marius Pop a avut un an plin, pe care se pare că-l va încheia printr-un succes internaţional: tânărul chitarist este singurul român rămas în finala online Guitar Idol şi, mai mult, se clasează pe prima poziţie în cursa pentru finala live de la Londra, ce va avea loc în această toamnă.

Marius participă cu piesa “Marbri” (o alegere mai mult decât inspirată de pe primul său disc, “First Step“) şi a fost selectat din peste 1.000 de concurenţi din întreaga lume.

Pentru a rămâne pe prima poziţie, artistul are nevoie şi de votul tău! Tot ce ai de făcut este să:

1. Dai click aici.
2. Îţi faci cont pe site (durează foarte puţin)
3. Votezi (pentru locurile 1, 2 si 3) şi să dai LIKE clipului lui Marius

Dacă îţi place piesa “Marbri” şi doreşti să o asculţi pe repeat, o poţi descărca gratuit de pe site-ul oficial al lui Marius Pop.

Guitar Idol este unul dintre cele mai cunoscute concursuri dedicate chitariştilor – în doar trei ani a creat o adevărată tradiţie, lansând noi artişti şi oferindu-le şansa de-a semna cu case de discuri prestigioase, de-a susţine turnee şi, practic, de a începe cu dreptul o carieră la nivel internaţional.

Am testat de curând interfaţa audio ESI UGM96 şi am decis să vă împărtăşesc opinia mea despre această placă de sunet portabilă într-un material video.

Produsele în genul lui UGM96 au un succes tot mai mare deoarece există o nevoie acută a muzicienilor de a înregistra oriunde şi în orice condiţii. Fiecare dintre noi a avut la un moment dat un riff sau o idee de piesă pe care nu şi-a dorit să o piardă, chiar dacă nu se afla în studio în acel moment. Interfeţele audio externe & portabile sunt foarte utile şi pentru cei care imprimă demo-uri acasă, şi pentru muzicienii care se acompaniază singuri şi îşi doresc să se înregistreze cântând la chitară şi cu vocea în acelaşi timp.

ESI UGM96 este o interfaţă audio suficient de mică încât să-ţi încapă în buzunar şi ideală pentru a-ţi înregistra track-urile de chitară şi voce în orice condiţii. De asemenea, rezolvă problema conectării chitarei şi a microfonului direct la calculator.

ESI UGM 96 se conectează la computerul tău printr-un port USB şi are două intrări pe care le poţi folosi fie pentru două chitare, fie pentru o chitară şi un microfon. Unul dintre input-uri are, fireşte, încorporat şi un preamplificator.

Cele două output-uri amplasate în spatele micii plăci de sunet pot fi folosite fie pentru monitorizare în căşti, fie pentru a trimite sunetul direct în boxe.

ESI UGM 96 nu are nevoie de nicio altă sursă de curent în afară de conexiunea USB – deci tot ce trebuie să faci este să introduci mufele pentru chitară, respectiv microfon şi să te apuci de treabă! Odată cu UGM96 vei primi gratuit şi două programe indispensabile unui muzician în era digitală: o variantă light a lui Cubase 5 şi un emulator de amplificatoare pentru chitara electrică.

Odată ce ai deschis programul Cubase, nu vei avea de făcut decât să introduci un track audio nou, să bifezi opţiunea de monitorizare în timp real şi să începi să cânţi.

Pentru chitarişti, problema lipsei unui amplificator e rezolvată digital de VST-ul Studio Devil, care îţi permite să reconstitui sound-uri diverse, de la rock până la funk şi blues, dând un ton aparte chitarei tale. Bineînţeles, pe lângă acest VST inclus în pachetul UGM96, poţi opta şi pentru alte emulatoare precum Guitar Rig sau AmpliTube.

Cea mai mare problemă cu care te-ai confruntat până acum, probabil, este latenţa – întârzierea nedorită dintre momentul când atingi corzile chitarei şi cel când sunetul se aude în boxe sau căşti. UGM96 are drivere ASIO încorporate şi se comportă întocmai ca o placă de sunet destinată muzicienilor, permiţându-ţi să cânţi şi să înregistrezi totul în timp real.

ESI UGM96 este clar o investiţie bună pentru muzicienii aflaţi la început de drum – sau profesioniştii aflaţi mereu pe drum: încape în buzunar, se mişcă bine, sună bine, nu are zgomote nedorite de fundal şi te ajută să-ţi înregistrezi piesele oriunde ai fi.

Placa de sunet ESI UGM96 este disponibilă în România prin SoundCreation.ro, la preţul de 358 ron.

Concertul anual organizat de Rock Filarmonica Oradea în memoria victimelor de la Hiroshima mi-a dat ocazia să cunosc câţiva oameni cu adevărat valoroşi – un exemplu este chitaristul şi filosoful Gabriel Petric, pe care l-am intervievat acum ceva vreme pentru Lectii-de-chitara.ro, dar să nu uit nici de colegul meu de generaţie Noris Schek, ce merită toată atenţia alături de chitara lui.

Noris e genul care poate susţine un one man show oriunde şi oricând: are nevoie doar de şase corzi, vocea-i cu un timbru cald şi recognoscibil dintr-o sută, plus feel-ul de blues pe care-l are deja în sânge. A crescut cu înregistrări blues şi rock, a căror influenţă se simte în interpretarea şi compoziţiile lui actuale, şi-a făcut ucenicia muzicală alături de Blackbeers şi alte câteva trupe din Oradea, împărţind apoi scena cu A.G. Weinberger.

Din 2009 şi-a luat destinul muzical în propriile mâini, alegând să străbată ţara cu chitarele sale (un Martin electro-acustic ce sună demenţial, printre altele) şi tolba plină de cântece fingerstyle pe care le interpretează mereu cu pasiune. Te invit să-l cunoşti mai bine pe Noris în rândurile următoare:

Cum te-ai îndrăgostit de chitară? Cine ţi-a pus prima oară un instrument muzical în mână şi cine te-a încurajat în cariera artistică?

Îmi plăcea muzica de mic copil, imitam chitara ţinând în mână o mătură, băteam în oale, în capace, cântam cu, şi fără fundal muzical. Aveam în casă muzicuţe, fluiere, tobe de jucărie, apoi, la 6 ani, părinţii mi-au cumpărat o chitară adevărată. Reghin, cred. Am fost foarte fericit, dar am început să cânt abia pe la 12 ani.

Care a fost primul cântec pe care l-ai compus vreodată, îl mai ştii?

Primul cântec l-am compus în clasa a VII-a, se numea Újra Veled, adică Din nou cu tine. Era în limba maghiară, avea patru strofe, un refren ce-ţi rămânea în minte, aşa că eram foarte mândru. Cântec de dragoste, bineînţeles. În sfârşit aveam ceva doar al meu, pentru că puţini cântau pe-atunci la chitară. Avea o succesiune de acorduri bine cunoscută, cu care orice chitarist se joacă la un moment dat: Sol, mi, Do, Re. Sună cunoscut? Nu mai cânt piesa aceea, au trecut anii, dar mai păstrez înregistrarea, făcută cu trupa mea din liceu.

Cu albumele căror chitarişti ai crescut şi cine simţi că te-a influenţat cel mai mult?

Cel mai mult m-au marcat Gary Moore şi Eric Clapton, doi zei diferiţi, şi unici în felul lor. Le-am urmărit discografia lipit de difuzoarele casetofonului meu, încercând să cânt ca ei, cu ei. Mai târziu am realizat că important nu este să cânţi la fel ca ei, ci să ajungi la tine, prin ei. Albume ca Still Got the Blues al lui Gary şi Unplugged-ul lui Clapton m-au transportat într-o altă dimensiune. Ascultându-i peste ani, live, mi-am dat seama că nu m-am înşelat.

În rest cred că influenţele pot veni din orice gen, din orice direcţie, depinde de pregătirea fiecăruia. Ascultam şi încă ascult cu plăcere muzică bună, cu mesaj pozitiv, plină de energie. Îmi fierbe sângele în vene când îmi pun un Queen, un Thin Lizzy, un Rory Gallagher, mai nou, Tommy Emmanuel!

Cum ai ajuns la colaborarea cu AG Weinberger şi care este cel mai preţios lucru cu care ai rămas după colaborările cu acesta?

Colaborările noastre continuă. Cea mai recentă colaborare, a putut fi urmărită duminică, 17 aprilie, de la ora 23, pe TVR2 în cadrul emisiunii Acadeaua, unde am fost invitatul lui AG Weinberger.

Cred că faptul că am ajuns să cânt cu AG este mersul firesc al lucrurilor. Cu cine altcineva să-mi fi dorit să cânt muzica îndrăgită de mine, în această ţară? De la AG am învăţat foarte multe, atât muzical, cât şi pe plan uman. Am fost întotdeauna încrezător în forţele mele, însă, după colaborările cu AG, am devenit şi mai sigur pe mine.

Cântând blues cu AG, m-am simţit în sfârşit înţeles din plin. Asta îmi amintesc de la prima repetiţie. Ţin minte şi acum ce feeling am avut. Începuturile, povestea primei întâlniri cu AG, a spus-o chiar el în emisiune.

Te-ai decis să cutreieri ţara în lung şi-n lat cu un “one man show”: ne poţi spune cam ce piese include un recital de-al tău în mod normal şi unde te putem asculta live?

Un concert Noris include piese proprii, cover-uri şi piese instrumentale – fingerstyle. De fapt cu mici excepţii, toate piesele şi cele vocal-instrumentale sunt cântate fingerstyle. Cover-urile sunt prelucrate, gândite, sunt oarecum atipice. Sper ca în primăvară să reuşesc să fac un turneu de cluburi-terase. Vă ţin la curent.

Să înţelegem că e mai bine să fii singur, cu inima deschisă în faţa publicului, decât cu un band?

Indiferent că sunt singur sau cu band, eu doar cu inima deschisă vin în faţa publicului. Am ales varianta solo pentru că acum, asta mă reprezintă cel mai mult, şi pentru că pot.

Care este setup-ul tău de concert, ce amplificator e acustică / efecte foloseşti de obicei?

Folosesc un combo acustic MegaAmp de 60W (AC60R), cu două intrări, una pentru chitară, cealaltă pentru microfon. Are chorus şi reverb încorporat -  astea sunt efectele folosite de mine. Nu sunt un mare amator de efecte speciale. În cluburi mai mari combo-ul se leagă de un sistem PA.

Când cânt cu trupă, folosesc un combo pe lămpi Traynor de 40W, cu un canal clean şi unul gain, (cu footswitch) o pedală Wah-Wah şi un Tuner Boss. Îmi ajunge, cu cât mai simplu, cu-atât mai bine.

Chitările electro-acustice sunt: un Martin OMC-1E, un Hohner semnat de Tommy Emmanuel (sic!), iar chitara electrică este un Fender Stratocaster, de o valoare inestimabilă, semnată de Gary Moore.

Cântările şi piesele tale stau sub semnul unei sintagme foarte frumoase, “Freedom and Blues” – ce reprezintă ea mai exact pentru tine?

Libertate şi blues, adică libertate de genuri muzicale, în combinaţie cu blues. Pentru că blues-ul e pretutindeni, şi bine face!

Ce te inspiră atunci când compui?

Totul. Viaţa, zâmbetul, soarele, lacrimile, frumuseţea, umorul, firescul, iubirea, ea… Ajunge?

Eşti şi profesor de muzică la Liceul de Artă din Oradea – care crezi că este cel mai important lucru pe care un dascăl i-l poate insufla unui tânăr muzician?

De 13 ani, de când predau, am învăţat enorm de mult. Din păcate, majoritatea elevilor sunt timoraţi, din cauza acestui sistem bolnav în care învaţă, care îi încurcă şi îi debusolează pe zi ce trece.

În primul rând le dau voie să-şi exprime creativitatea, îi ajut să-şi descopere personalitatea, prin muzică. Nu-i forţez să cânte într-un anumit fel, îi îndrum doar, îi las pe ei să-şi dezvolte simţul muzical, sensibilitatea artistică. Sunt lucruri delicate la mijloc. Elevul trebuie respectat, fiindcă fiecare are partea sa creativă, exact cum am fost şi noi cândva, ca elevi. La urma urmei e vorba de artă, nu de altceva.

Care consideri că este cea mai mare provocare pentru tine ca artist?

Totul se învârte în jurul provocărilor, e un mecanism în continuă mişcare. Provocare înseamnă să scriu o piesă despre viteza cu care îşi petrec oamenii viaţa, uitând de lucruri cu adevărat valoroase; provocare înseamnă să duc un spectacol la bun sfârşit; provocare înseamnă studiul minuţios al unei piese sau al unui pasaj muzical. Când sunt pe scenă şi publicul reacţionează cu aceeaşi sinceritate cu care mă adresez eu lor, atunci sunt fericit.

Stilul tău e sincer, fluid, recognoscibil – cum ai ajuns la această maturitate artistică şi lejeritatea de a te exprima cu ajutorul chitarei?

De obicei lucrurile simple sunt şi cele valoroase. Acesta este crezul meu. De felul meu sunt sincer; nici pe scenă nu pot fi altfel. Publicul este singurul critic. Fluiditatea vine cu experienţa, depinde şi cât de mult îţi doreşti să fii pe scenă. E nevoie de foarte mult studiu individual, studiul e extrem de important, abia apoi putem vorbi de lejeritate, atunci când iei chitara în mână.

Cam cât timp petreci alături de chitară (sau gândindu-te la ea ) pe zi?

Petrec în jur de 3-5 ore, practic, însă, mai tot timpul sunt cu gândul la muzică. Ai păţit vreodată să compui muzică în vis? Asta explică unele chestii, nu? Cel mai important e să fii constant, să studiezi cu cap, să-ţi pui ordine în gânduri. Atunci nu mai contează orele, ci doar calitatea.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta dintr-un concert?

Dacă vrei, ne întâlnim odată şi-ţi povestesc mai multe despre asta. Pe scurt, după un concert cu trupa, patronii clubului respectiv ne-au dedicat ”We are the Champions” de la Queen. Am coborât de pe scenă de zici că eram nişte regi sau lorzi. Asta e amintirea care mă face să zâmbesc.

Cum se face că nu avem încă la dispoziţie un album semnat Noris? Este în lucru şi, dacă da, când vom avea plăcerea de a-l asculta?

Albumul este în lucru. Sper să-l puteţi asculta cât mai curând. Mai mult ca sigur piesele vor apărea pe suport digital. Pentru un album fizic mai e nevoie de câteva chestii.

Pe final, un mesaj pentru cititorii Lectii-de-chitara.ro …

Keep it simple! Nu vă cufundaţi în studiul fără de sfârşit al tehnicii chitării. Nu încercaţi să fiţi cei mai buni chitarişti de pe planetă pentru că nimeni nu e interesat de acest lucru. Nu cântaţi nimic mecanic, sigur nu vă reprezintă.

Găsiţi-vă vocea interioară, transpuneţi-vă în muzică felul de a fi, încercaţi să vă transmiteţi sentimentele, prin muzică. Învăţaţi piese bune, melodice, cântece cap-coadă, nu studiaţi doar pasaje, solouri, intro-uri, etc. Cântaţi aceste piese până le ştiţi şi în vis. Ajutaţi-vă de voce, folosiţi orice pentru ca muzica voastră să fie cât mai plăcută. Nu fiţi timizi, aveţi curaj, la urma urmei scena este visul unui muzician, nu? Experienţa vine în timp, nu vă grăbiţi, nu săriţi etape. Studiaţi mult, până vă place ceea ce se aude. Be yourselves!

Noris pe Facebook

Noris pe Youtube

Ştefan David are 13 ani şi este unul dintre primii mei elevi – poate vi-l amintiţi din materialul video “Viaţa la Serviciu”, în care a apărut anul trecut.

Sunt cât se poate de mândru că de atunci a continuat să studieze, a trecut şi la chitară electrică, a dobândit destul de multă tehnică şi disciplină şi nu şi-a pierdut nicio clipă entuziasmul pentru muzică.

Ştefan mi-a făcut de curând o surpriză şi s-a filmat interpretând piesa “Polly” a trupei Nirvana la chitară acustică. M-am gândit să împart materialul video şi cu voi:

Pe 26 aprilie am participat la un eveniment foarte interesant organizat de Gabriel Tudoran (Analog Sound): am putut testa alături de mai mulţi colegi de breaslă, într-o atmosferă prietenoasă de sală de repetiţie, pedalele analog pentru chitară pe care Gabriel le creează şi care reuşesc să contureze un sound foarte reuşit.

Încet, dar sigur, Analog Sound devine un brand printre iubitorii de pedale unicat, printre cei care-şi doresc să sune altfel şi îşi propun ca rig-ul lor să conţină mereu ceva surprinzător, greu de imitat. După cum poate ştii, două “scule” analogice nu sună niciodată la fel – şi tocmai asta e frumuseţea.

Căldura cu care un De De-delay îţi îmbogăţeşte sound-ul nu va veni niciodată de pe rafturile magazinelor; o nebunie atât de specifică precum The RePeter nu e pentru oricine, dar poate pune în valoare într-un mod foarte original nişte riff-uri învăluitoare.

O pedală ce conferă tonului bogăţie, densitate şi totodată răspunde perfect la dinamica atingerii tale este PSH Tone Core (aceasta mi-a plăcut în mod deosebit), iar un accesoriu precum Psycho Chorus te trimite pe dată într-o stare dreamy.

Pentru riff-uri funky şi pasaje de chitară ritmică ce sună fluid şi viu îţi recomand Lil’ Quack, un Auto-wah “mic şi rău” ce te va surprinde şi te va inspira deopotrivă.

Mai multe fotografii de la eveniment găseşti pe site-ul Analog Sound.

Ideea este că pot vorbi până mâine despre sound-ul acestor pedale şi despre cât de bine e pe echipament analog dar asta nu se compară cu a le auzi pe viu.

Tocmai aceasta a fost şi ideea evenimentului: să poţi testa pedalele într-un mediu propice, să încerci diferite setup-uri, să schimbi o vorbă cu master mind-ul din  spatele lor, să descoperi ce ţi se potriveşte şi care e ingredientul lipsă de care avea nevoie tonul chitarei tale pentru a te reprezenta 100%.

Pe la minutul 3:50 mă puteţi vedea încercând câteva pedale Analog Sound

Dacă nu ai avut ocazia să încerci până acum pedalele analogice pentru chitară şi bass create de Gabriel Tudoran de la Analog Sound, o vei putea face marţi, 26 aprilie, începând cu ora 18:30 la sala de repetiţii a trupei Glissando – în aceeaşi curte interioară cu Music Club din Bucureşti (Str. Bărăţiei nr. 31, în spatele magazinului Cocor).

Evenimentul se adresează oricărui chitarist care doreşte să probeze produsele Analog Sound şi să îşi facă o idee despre ele. Pedalele ce vor fi disponibile pentru testare sunt: chorus, delay, od, distorsion, boosters, reverb, compresoare, autowah şi phase.

Intrarea este liberă, cu menţiunea că participarea trebuie confirmată prin e-mail la adresa shoot-out@analog-sound.com (precizează în mesaj numele şi numărul tău de telefon). Numărul de locuri este limitat, deci fii prompt în a-ţi confirma prezenţa!

Chitariştii sunt rugaţi să-şi aducă propriul instrument şi să nu petreacă mai mult de cinci minute testând o singură pedală. Cei care au deja pedale Analog Sound sunt încurajaţi să le aducă la eveniment, organizatorul Gabriel Tudoran menţionând că îi aşteaptă o surpriză plăcută.

Mai multe detalii despre desfăşurarea evenimentului pe site-ul Analog Sound.

Iată şi un video realizat de Adrian Musaro unde poţi asculta o pedală Analog Sound în acţiune:

Chitaristul Marius Pop n-a împlinit încă 30 de ani, dar cu siguranţă a făcut foarte mult din ceea ce se poate realiza pe scena muzicii instrumentale din România. Moştenire de familie în ceea ce priveşte talentul? Bifat! Marius este fiul lui Călin Pop, legendarul frontman al trupei Celelalte Cuvinte. O carieră mai “stufoasă” decât şi-ar imagine oricine la vârsta lui? Bifat! Iar de curând, turneul pe care l-a susţinut pentru a-şi promova albumul de debut, “First Step”, a fost premiat la Gala Premiilor de Jazz 2011 drept “Confirmarea anului”.

Printre lucrurile importante şi uneori greu accesibile unui tânăr instrumentist român pe care Marius şi le-a mai trecut în CV se numără un contract de endorsement cu celebrul brand Ibanez şi un recital susţinut în faţa lui Steve Vai în decembrie 2010. Şi pentru că avem destul de discutat despre muzica lui, l-am luat la întrebări:

Salut, Marius! Nu demult ai întreprins un turneu naţional pentru a-ţi promova primul album, “First Step”. Care au fost reacţiile?

Dacă nu făceam acest turneu, aş fi crezut că în România nu exista oameni interesati de acest gen muzical, nu mi-aş fi imaginat că în unele orase am ajuns să umplem locaţia cu un gen muzical de nişă. Mă declar mulţumit în urma turneului naţional, cu miile de mulţumiri adresate managerului nostru Alex Flora, care s-a ocupat de promovare.

Împărtăşeşti opinia că “un chitarist solo fără un album lansat e ca un om de afaceri fără carte de vizită”? În cât timp au prins viaţă piesele de pe “First Step“?

Cartea de vizită e  foarte importantă în domeniul nostru, însă trebuie să ai şi ce să pui pe aceasta.Ca să devii un artist cu activitate, nu ajunge doar să scoţi albumul, trebuie să ai norocul să ai şi o producţie muzicală bună în spate şi o echipă foarte bună de promovare. “First Step” este un disc care a început acum 4 ani şi a continuat cu multe pauze până în2009, când am găsit formula de imprimat în studio, formulă care a rămas până în prezent aceeaşi in proporţie de 90% şi pentru prestaţiile live.

Dat fiind că este destul de greu să găseşti un studio decent în România, plus oameni care să mai fi captat în viaţa lor instrumente live, unde ai imprimat / mixat albumul?

Exceptând toba, care a fost trasă într-o singură locaţie cu o acustică foarte bună, restul instrumentelor au fost imprimate acasă de fiecare membru în parte, fiecare dintre noi având câte un mini-studio acasă, în care mai compunem muzici atât pentru noi, cât şi pentru alte producţii.

Mixajul final şi mastering-ul, de care sunt extrem de mulţumit, a fost făcut la Arad într-un super-studio al prietenului nostru Cosmin Harbei, care este atât un super-sunetist, cât şi un muzician de excepţie.

Dintre toate cântecele de pe LP, care este favoritul tău şi de ce?

În acest moment îndrăgesc foarte tare piesa “Groove de’l sol”, care e bazată pe multă libertate şi spontaneitate în exprimarea improvizaţiei.

Ai crescut într-un mediu puternic influenţat de muzică – la ce vârstă ai primit prima ta chitară şi cum ai început să cânţi?

Nu ştiu dacă puteam să numesc chitară chestia aia pe care am primit-o la vârsta de 6 ani, dar semăna foarte tare cu una .Am început să cânt pe ea auzind piesa “Tom Sawyer” de la Rush, piesă pe care o tot asculta tatăl meu. Chitara era foarte mică şi, nefiind mulţumit de felul în care suna, m-am apucat de tobe, urmând ca la vârsta de 9 ani să îmi dau seama că de fapt chitara este instrumentul care mă ajuta să mă exprim mai bine – şi atunci am primit cadou o chitară electrică.

Care a fost momentul în care ai decis că nu vrei să te mai desparţi de chitară tot restul vieţii tale?

Momentul în care am studiat informatica în liceu şi electronica la facultate m-a determiat să simt că de fapt muzica este cariera ce vreau să o urmez, o înţeleg şi o simt mult mai bine

Când ai compus primul tău cântec şi ce te-a inspirat? În prezent, ce teme se regăsesc în substratul pieselor tale?

Primul meu cântec a fost compus pe la vârsta de 14 ani, un cântec mai pop-rock cântat cu voce – am scris şi textul pentru o fată pe care o îndrăgeam în acel moment.Acele teme inocente nu prea se regăsesc în subtratul actual, ne concentrăm să sune cât mai modern totul.

Dincolo de latura puternic instrumentală a carierei tale, te gândesti să inviţi la un moment dat şi solişti vocali pe piese?

M-am gândit la nişte invitaţi, dar The Mtheory va rămâne un proiect în care muzica instrumentală va predomina.

În decembrie 2010 ai avut ocazia de-a cânta in faţa lui Steve Vai – cum te-ai simţit in acele momente?

Eram exaltat, onorat şi relaxat, deoarece ştiam că prestez pe scenă cu Marcel Moldovan, toboşarul lui Steve Vai în cadrul proiectului Evolution Tempo Orchestra, în felul acesta m-am simţit mai apropiat de Steve

Câte chitare ai în colecţie şi pe care o preţuieşti cel mai mult?

Am şase chitare de colecţie, iar ideea de preţuire e structurată pe perioade de timp, în funcţie de ce gen muzical vrei să cânţi în acea perioadă, acum cum sunt în deplină promovare cu albumul de fusion, chitara pe care o preţuiesc este cea care mi se potriveşte cel mai bine în acest moment, un Ibanez Prestige S5470F BH.

Depinde de proiect, la The Mtheory ţinând cont că experimentăm nuanţe de la cele mai subtile sonorităţi până la cele mai intense sonorităţi folosesc un Fender Twin Reverb cu un pedal board care contine un distors SOBATT db3,T-REX MICHAEL ANGELO BATIO OVERDRIVE, DUNLOP CRYBABY CB-535Q, DIGITECH WHAMMY 4, BOSS GIGA DELAY dd 20, iar  la Smiley folosesc un Mesa Boogie Lonestar si un Line 6 Pod XT.

După ce ţi-ai făcut debutul discografic în România, te gândeşti să insişti mai mult pe cariera internaţională, poate participând la festivaluri / jam session-uri în alte ţări?

Avem ceva oferte de cântat şi afară cu The Mtheory, momentan nu ne inghesuim să punem o sumedenie de concerte deoarece lucrăm la pentru doilea disc, dar dacă se ivesc ocazii de cântat afară nu le refuzăm.

Ce albume / artişti asculţi pe repeat în acest moment?

John Mayer la secţiunea pop-rock blues, Bireli Lagrene la secţiunea jazz, Hadrian Feraud la secţiunea fusion.

Care consideri că a fost cel mai reuşit concert din cariera ta de până acum şi de ce?

În primul rand, cuvântul “reusit” poate sa aibă mai multe sensuri. S-a intamplat să nu fiu mulţumit de prestaţia mea şi publicul să fie exaltat – sau s-a întâmplat să fiu mulţumit de mine şi publicul să nu fi recepţionat ceea ce am încercat să transmit cu chitara, dar ieşind din egoismul acesta al prestaţiei cred că cele mai reuşite concerte ies atunci când publicul e mulţumit şi atunci ajungi să fii şi tu mulţumit la rândul tău de faptul că i-ai convins din punct de vedere artistic şi acest lucru s-a întamplat în majoritatea cluburilor unde am cântat cu The Mtheory, nu cred că vreun club a fost mai slab în reacţii ca altul, doar oamenii erau diferiţi. Iar la capitolul mainstream cel mai mare şi cel mai reuşit concert din cariera mea pop a fost alături de Smiley la Sala Palatului în 2009, unde dincolo de cântat s-a pregătit luni de zile strategia unui show foarte bine gândit, iar publicul a fost în delir.

Eşti unul dintre cei mai activi instrumentişti români în Social Media – cum te-a atras mediul online şi cum resimţi beneficiile acestui gen de promovare?

Am început să observ din ce în ce mai mulţi artişti care se promovează pe net, case de discuri şi de distribuţie online, toată activitatea văzând că se canalizează pe ideea distribuţiei pe net şi m-am orientat rapid în această direcţie. Scopul turneului a fost de a rămâne cu cât mai multe filmări cu un sunet foarte bun, ulterior mixat în studio (de prietenul nostrum Jean Piloiu), filmări care să reprezinte o carte de vizită a prestaţiei live. Cartea de vizită a fost realizată şi ne-a adus la rândul ei alte concerte.

Ce planuri ai pentru viitorul apropiat, în ce proiecte vei putea fi ascultat şi cu ce artişti vrei să mai colaborezi?

Ma veţi putea asculta în cele două proiecte cu The Mtheory şi Smiley. Nu m-am grăbit să mai particip la altele pentru că deja cele două îmi ocupă timp destul şi ca sa iasă o treabă de calitate, le tratez ca fiind prioritare – asta nu înseamnă că nu sunt deschis la proiecte online sau de studio, dar în prestaţii live mă limitez pentru moment la cele două.

Marius Pop pe Youtube

Marius Pop pe Facebook

Chitara este un instrument complex cu posibilități expresive nenumărate, însă, pentru a putea fi valorificate, trebuie acordată o importanță deosebită detaliilor.

Să ne concentrăm în rândurile ce urmează asupra unghiilor și a diferențelor de sunet pe care acestea le fac în funcție de formă. Știu că pare insignifiant, dar unghiile bine modelate reușesc să producă un sunet foarte bun așa cum un arcuș bun reușește să facă o vioară să sune sublim.

Atenție: vorbim de unghii lungi doar în cazul mâinii care ciupește corzile și nu în cazul mâinii care apasă pe grif. Cea din urmă trebuie să aibă unghiile cât mai scurte.

Pentru copiii cu vârste până în 12 ani, ciupitul cu unghiile poate fi problematic întrucât acestea sunt în cele mai multe cazuri prea subțiri și moi, iar la contactul cu strunele chitarei există posibilitatea ciobirii/ ruperii acestora. De aceea este recomandată la copii ciupirea corzilor cu buricele degetelor. Această metodă cauzează și ea nemulțumiri deoarece provoacă dureri și uneori apar bășici.

Cei ce folosesc unghiile ar trebui să știe că acestea trebuie să aibă o anumită lungime și formă obținute cel mai ușor prin pilire. Procesul de pilire al unghiilor este însă delicat pentru că nu presupune tratamentul specific saloanelor de manichiură. Mărimea unghiilor potrivite depinde și de forma și mărimea mâinii fiecărui chitarist în parte, dar când acestea ajung la 1 cm încep să fie incomode și imprecise.

Forma este de preferat să fie una ușor rotunjită, fără colțuri și margini aspre. Contactul unghiei cu o coardă trebuie să fie exact, de aceea cel mai bine ar fi ca atunci când cumpărăm o pilă să alegem una fină care să lase cât mai puține asperități.

Pilirea unghiilor se face prin testare și anume: pilim un strat subțire după care testăm unghia pe corzi și repetăm procesul până când obținem sunetul dorit.

Unii chitariști profesioniști își pilesc unghiile oblic în funcție de unghiul pe care mâna îl face atunci când se află deasupra corzilor ca în poza următoare:

Observație: o unghie sănătoasă nu te ajută doar să cânți bine la chitară, ci este considerată și un mod de a aprecia sănătatea cuiva. Pentru unghii puternice există o serie de cure și sfaturi pe Internet. Nu ezita să le folosești în cazul în care ai nevoie.

Lucrurile se mişcă rapid în lumea digitală şi nu va trece mult până vom putea ieşi la un jam session la iarbă verde cu chitarele electrice fără grija amplificatoarelor

Pe sistemul “cântă oriunde şi oricând”, interfeţele audio pentru iPhone şi iPad au reuşit să cucerească tinerii instrumentişti de pretutindeni.

Dacă acum ceva vreme îţi povesteam despre emulatorul AmpliTube pentru iPhone şi iPad, a venit vremea să vorbim despre proaspăt lansatul Apogee JAM.

Apogee JAM este, după cum am aflat de pe blogul AvAudioSys, “o intrare de chitară de calitate pentru iPad, iPhone, iPod touch şi Mac. Pentru că beneficiază de tehnologia PureDIGITAL, JAM ajută muzicienii să studieze şi să înregistreze folosindu-se de cele mai tari tonuri de amplificatoare şi efecte din soft-ul GarageBand pe iPad2 şi pe Mac. Nu e nevoie să instalezi nimic, JAM face parte din generaţia plug and play.”

Apogee JAM va fi disponibil cât de curând şi în România, la preţul de 380 ron. Până atunci, poate fi comandat pe site-ul AvAudioSys sau la numărul de telefon 021 4048306.

Ce părere ai despre această interfaţă audio pentru chitară?