Despre penele de chitara

* Scriu aceste insemnari fara diacritice de pe laptopul tatalui meu, din linistea orasului in care am copilarit, Roman. Paradoxal, azi voi scrie despre pene, unele dintre cele mai greu de obtinut lucruri pentru un chitarist pe cand eram in liceu. Mi le faceam din cartele de telefon public “sculptate” cu briceagul si tocite de atata cantat.

Pe penele mele de acum scrie Ibanez sau poate Ernie Ball… dar placerea de-a canta si bucuria copilareasca a notelor si armoniilor incarcate de emotie sunt aceleasi de cand prin culorile lor tocite se putea citi “Romtelecom” *

O pana de chitara (numita stiintific si plectrum; guitar pick in limba engleza) este un accesoriu de dimensiuni mici, in forma de lacrima (sau triunghi isoscel cu marginile rotunjite, daca preferi varianta mai putin romantica), folosit pentru a canta la instrumentele cu coarde. Cuvantul plectrum isi are radacinile intr-un vechi verb grecesc – plesso – ce insemna “a lovi, a intepa, a plesni“.

In muzica moderna, folosirea penei a devenit ceva comun, in mare parte deoarece corzile de metal tind sa provoace durere degetelor si sa toceasca varfurile unghiilor, dar si datorita faptului ca aceasta confera un sound mai plin, mai agresiv. Unii chitaristi aleg sa foloseasca pana, alternand cu ciupituri ale degetelor de la mana dreapta – aceasta tehnica se numeste “hybrid picking“.

Pana este un accesoriu mic, ieftin (pretul incepe cam de la 1 – 1,5 ron) dar util pentru un chitarist.

Cum se foloseste pana

Tine pana intre degetul mare si cel aratator al mainii drepte. Vei putea canta cu ajutorul ei in doua moduri: de sus in jos (“down-stroke” – notat v  pe tabulatura) si de jos in sus (“up-stroke”, notat ^ pe tabulatura). Le poti alterna fara nicio grija, ba chiar este indicat sa o faci pentru a crea diversitate in interpretare.

Ti-am pregatit doua exercitii pentru care nu ai nevoie decat de mana dreapta si… o pana.

Exercitiul nr. 1: e foarte simplu, trebuie doar sa canti pe coarda E de jos (Mi gros) cu ajutorul penei, in sus si in jos, apoi sa repeti operatiunea si pe celelalte corzi. (click pe imagine pentru a o mari)

Exercitiul nr. 2: nu-ti fie teama, arata ceva mai complex, dar in esenta e la fel de simplu ca 1 si la fel de util pentru a te obisnui cu pana! Trebuie sa respecti directia de panare. Canta pe fiecare coarda de trei ori, prima atingere pe E gros, D si B fiind in jos (^), iar pe A, G si E vei pana in sus (v).

Nu uita: Notele pe care le canti trebuie sa fie egale ca durata – mentine si tempo-ul, fara a grabi sau incetini, chiar daca inca nu esti stapan pe panare. Nu-ti face griji pentru duratele inscrise pe partitura, nu au importanta pentru tine in aceasta faza – acum te concentrezi asupra penei, asupra directiei atingerilor asupra corzilor si a unui ritm nu neaparat “ceas”, insa constant. Te incurajez sa faci aceste exercitii cu metronomul, pana te vei obisnui cu ritmul tau interior.

Stapanesti deja aceste doua exercitii? Ei bine, acum incepe distractia: hai sa le executam invers, prima atingere cu pana fiind una ascendenta (v).

Marshall AS100D

În mod frecvent, chitara acustică e supranumită “chitară rece”, dar eu sunt de părere că ea sună extrem de bine şi la cald. Adică amplificată şi “ajustată” din egalizator şi efecte exact atât cât să capete flexibilitatea unui sound modern, fără a-şi pierde însă armonicele naturale.

Atunci când am început să cânt foarte mult pe acest tip de chitară şi m-am confruntat cu spaţii neconvenţionale de concert, săli mici, sonorizări defectuoase şi alţi factori sensibili, am conştientizat nevoia unui amplificator de acustică.

Nu că n-aş fi văzut producători suficient de neinspiraţi care imprimau acusticele prin amp de electrică! Dar dacă vrei să sune, trebuie să te bazezi pe echipament special conceput pentru instrumentul tău.

Amplificatorul Marshall AS100D (sau Acoustic Soloist, cum i se mai spune) e una dintre cele mai bune investiţii pe care le-am făcut vreodată. 100 Waţi, două difuzoare Celestion adaptate, patru canale şi efecte digitale stereo încorporate care sună destul de bine.

Două canale sunt ideale pentru chitară, unul e dedicat microfonului, iar cel auxiliar poate fi folosit pentru CD Player, iPod sau Loop Station (da, creat exact ca să pui backing track-urile).

Amplificatorul are şi funcţie anti-feedback (“tai” anumite frecvenţe ca să eviţi microfonia), dar nu o prea folosesc, ca să nu îi iau din armonice şi să sune prea metalic.

Îmi place mult că are şi funcţia de loop, ce permite folosirea unor efecte externe (în cazul meu, TC Electronic G-Major).

Practic, la cântările mici poţi să mergi cu două chitare, o voce şi un track adiţional pe spate, fără a mai depinde de inginerul de sunet (se poate prelua semnalul direct din line out) şi fără să-ţi faci griji pentru mixul final, care va suna destul de compact datorită efectelor, asupra cărora ai control total.

Printre dezavantaje se numără faptul că nu poţi scoate sunetul dry şi nici separat pe fiecare canal… şi că AS100D are 21 kg – cam greu de cărat de unul singur

Demo Audio şi manual Marshall AS100d

Preţ: 555 de euro de pe Thomann.de

* Există şi varianta de 50 Waţi, cu ceva mai puţine funcţii şi, implicit, preţ mai mic: 299 euro.

Foto: Edi Enache; Marshall

Sfaturi pentru incepatori (partea 2)

Dacă în partea întâi am discutat despre cât de important este să-ţi acordezi singur/ă chitară, să pui accent pe o anumită disciplină a studiului instrumentului de la bun început şi să foloseşti un metronom când repeţi, acum e momentul să ne referim la chestiuni de nuanţă:

1. Fă diferenţa între cântat şi repetat: amândouă sunt esenţiale, dar dacă ai improvizat haotic 20 de minute nu înseamnă că ai repetat – şi dacă ai făcut câteva exerciţii recomandate de profesor nu înseamnă că ai terminat cu chitara pe ziua de azi. Exersează atât cât trebuie ca să-ţi stăpâneşti tehnica şi atât cât simţi nevoia ca să te poţi exprima liber cu ajutorul instrumentului. Click aici pentru a citi despre cum să-ţi faci repetiţii mai plăcute & eficiente.

2. Învaţă toată piesa: clar, riff-urile şi solo-urile geniale sunt elementele recognoscibile dintr-un cântec, dar nu te opri doar la ele. Imaginează-ţi cât de frustrant e ca într-un jam session cu mai mulţi muzicieni să ştii bucăţele din 50 de cântece, dar nimic de la cap la coadă. Sau cum ar fi ca prietenii tăi să-ţi spună “cântă-ne ceva” şi tu să termini fiecare fragment după 20 de secunde?

3. Nu te grăbi: n-ai cum să cânţi toate albumele lui Malmsteen peste noapte şi oricum n-ar avea niciun sens. Orice chitarist ştie că, înainte de-a “te rupe în figuri” la 200 bpm, trebuie să cânţi corect şi coerent la vreo 60. Englezii au o vorbă bună: “we should learn to walk before we run”

4. Înregistrează-te: chiar dacă o poţi face doar cu telefonul, mp3 player-ul sau calculatorul personal, o înregistrare îţi va arăta exact unde greşeşti, unde ar trebui să reduci volumul, unde ai nevoie de mai mult gain sau unde frazarea îţi joacă feste. După un timp, imprimările îţi vor fi mărturie a faptului că ai evoluat cât se poate de bine.

5. Nu-ţi fie ruşine să foloseşti un capodastru: capodastrul e un soi de clemă pe care o poţi prinde pe griff-ul chitarei, pentru a apăsa simultan pe aceeaşi tastă a tuturor celor şase corzi. Astfel, poţi cânta mai sus fără a ţine barre sau a schimba acordajul. Capodastrul e privit ca un accesoriu destinat începătorilor, însă adevărul e că mulţi chitarişti experimentaţi îl folosesc din motive practice.

6. Joacă-te, personalizează: nu-i rău să “furi meserie” de la marii chitarişti, adică să înveţi o grămadă de lick-uri, riff-uri şi bucăţi de solo-uri din piesele lor. Dar nu te opri aici: joacă-te puţin după ce le-ai cântat de mai multe ori, schimbă câte o notă, modifică tempo-ul sau frazarea, mută-le într-o altă gamă, cântă-le de la cap la coadă. Cel mai bun exerciţiu e cel al imaginaţiei tale.

7. Nu sacrifica emoţia pentru tehnică: şi nici vice-versa! Cea mai mare surpriză (neplăcută!) am avut când un producător mi-a spus că solo-ul meu era prea mecanic şi că notele erau “prea pe tempo”. E o tendinţă eronată a multor instrumentişti, încă de la primele lick-uri învăţate: să cânte la fel de perfect ca un VST.

Acceptă de la bun început că muzica ta ar trebui să fie un melanj între expresivitate şi tehnică şi caută să păstrezi un echilibru între pasajele de forţă “executate” perfect şi notele sensibile lăsate să “curgă” mai mult decât punctate. Să nu cazi nici în extrema de-a ignora teoria şi de-a pretinde că “atâta tehnică îmi sufocă emoţia” – balanţa echilibrată e cheia!

8. Ascultă multă muzică: poate părea un clişeu sau un sfat prea general, însă diversitatea pieselor pe care le asculţi îţi influenţează enorm stilul. Dacă e adevărat că “eşti ceea ce mănânci”, în egală măsură “eşti ceea ce asculţi”. Nu rămâne fixat doar pe genurile tale preferate şi nu cataloga niciun artist/album drept “bun de nimic” înainte să-i dai play.

9. Mergi la concerte: nimic nu te ajută mai mult să prinzi gustul scenei decât să fii în primul rând, simţind vibraţiile boxelor şi urmărind mâinile chitariştilor de pe scenă în solo-uri pe care poţi doar să le visezi… Cumpără-ţi bilet la toate cântările posibile şi mai ales la show-urile artiştilor internaţionali care mai ajung pe la noi. Un concert reuşit poate fi o adevărată lecţie de muzică şi totodată o sursă de inspiraţie.

10. Intră pe forumuri de muzicieni: învaţă din experienţa altor chitarişti, comunică, găseşte răspunsuri la dilemele tale de început, fă-ţi prieteni din aceeaşi zonă de interes şi descoperă site-uri interesante recomandate de alţi membri. Un punct de pornire bun este Romanian Guitarist Community, cel mai mare forum de gen din ţara noastră.

11. Fă cunoştinţă cu artişti în viaţa reală: forumurile sunt excelente pentru a schimba impresii, dar nimic nu se compară cu interacţiunea “pe viu” cu un muzician. Găseşte-ţi un partener de repetiţie, improvizaţi împreună, discutaţi despre set-up, accesorii pentru chitară şi problemele de tehnică pe care le întâlniţi.

Nu în ultimul rând, ieşi la jam sessions! Întâlnirile pe scene mici cu alţi muzicieni nu ar trebui să fie competiţii de orgolii, ci ocazii de-a fi inspirat, de-a învăţa să lucrezi în echipă, să te coordonezi cu alţi oameni şi să te înţelegi din priviri, aşa cum vei face în prima ta trupă.

Foto: J4xy0r; Jsome1

Sfaturi pentru începători (partea 1)

Dacă ai început să studiezi chitara de puţin timp, fie din dorinţa de-a urma o carieră în muzică, fie din pură pasiune, există câteva chestiuni de care te vei lovi în mod frecvent.

Am încercat să comprim în cuvinte puţine primele sfaturi pe care le-aş da oricărui începător într-ale chitarei:

1. Învaţă să-ţi schimbi corzile singur/ă: astfel nu vei depinde de nimeni şi nu va trebui să stai cu ele uzate până găseşti pe cineva să le înlocuiască. Click aici pentru un ghid de schimbare a corzilor de chitara acustică.

2. Spală-te pe mâini înainte de-a cânta şi curăţă corzile la sfârşit: chiar dacă e invizibilă, grăsimea şi murdăria de pe degetele tale face corzile să se uzeze mai repede.

3. Păstrează-ţi unghiile scurte: Aviz mai ales fetelor Unghiile lungi (de la mâna stângă/dreaptă – dacă eşti dreptaci/stângaci)  n-au ce căuta în peisaj dacă vrei să te apuci de chitară. Tăie-le, altfel îţi va fi dificil să apeşi pe corzi şi să prinzi acordurile cum trebuie.

4. Acordează-ţi singur/ă chitara: nu e nici pe departe atât de complicat precum pare! Dar nimic nu e mai penibil decât un chitarist ce cântă cu instrumentul dezacordat. În principiu ai nevoie doar de un tuner sau de-o ureche suficient de bine formată pentru a aduce corzile la tonul corect. Voi reveni cu un articol mai amplu pe această temă, până atunci ai aici un ghid de acordare a chitarei, iar tuner-ul îl ai în partea dreaptă pe această pagină.

5. Vrei să nu te mai doară degetele? Exersează! Mulţi elevi de-ai mei suferă puţin la primele lecţii de chitară, pentru că nu au încă pielea de pe vârful degetelor suficient de tare. Singura soluţie e să repeţi cât mai des, pentru a-ţi forma această rezistenţă. Durerea e o parte a procesului şi va dispărea după prima perioadă de lecţii şi repetiţii serioase.

6. Cunoaşte-ţi chitara: citeşte pe Internet cât de mult poţi despre părţile chitarei tale, despre doze (dacă e electrică), despre lemnul din care e făcută şi îmbunătăţirile pe care i le poţi aduce în timp. Instrumentul e definitoriu pentru sound-ul tău, aşa că e de la sine înţeles că trebuie s-o cunoşti cu ochii închişi. Atunci când cânţi ea devine o parte din tine.

7. Protejează-ţi degetele şi menţine-le în formă: nu sunt neapărat adeptul unor exerciţii standard de warm-up înainte de cântare, dar am văzut pe propria-mi piele că accesorii precum Grip Master-ul ajută mult la flexibilitate şi coordonare. De asemenea, cred că e important să-ţi protejezi degetele de schimbări bruşte de temperatură şi mai ales de frig: deci poţi trece peste ridicolul de-a purta mănuşi şi-n septembrie, dacă simţi nevoia.

8. Găseşte-ţi un profesor de chitară: nu, nu-mi fac reclamă, dar e esenţial să fii îndrumat/ă când faci primii paşi spre învăţarea acestui instrument. Cărţile destinate autodidacţilor şi lecţiile gratuite online îţi pot fi de ajutor până la un punct, dar nimic nu se compară cu un om în carne şi oase, care-ţi explică şi demonstrează exact unde greşeşti, îţi urmăreşte degetele până iei acordurile în poziţiile ideale, te motivează să progresezi.

9. Învaţă să cânţi şi cu degetele, şi cu pana: Foloseşte şi repetă în egală măsură ambele modalităţi, iar când vei deveni ceva mai stăpân pe cântat, alternează tehnicile de panare în timpul unui cântec. Asta îţi va conferi versatilitate şi expresivitate.

10. Nu te feri de teorie: de acord, există artişti care se descurcă exemplar fără să aibă habar de teorie muzicală, dar dacă ai ocazia să descoperi şi “limbajul elevat” al muzicii, nu ezita. Teoria nu e nici pe departe atât de plictisitoare ori complicată pe cât pare: odată ce ai învăţat noţiunile de bază, vei progresa firesc şi fără probleme în studiul ei.

11. Foloseşte un metronom când repeţi: ritmul e una dintre componentele esenţiale ale muzicii, aşa că trebuie să-l simţi şi să-l deprinzi cât mai devreme. Felul cum cânţi acum îţi va contura stilul de mai târziu. Dacă nu vrei să nu ai probleme de ritmică în viitor, nu uita de metronom atunci când exersezi. Click aici pentru un metronom online gratuit.

În curând runda a doua de sfaturi pentru începători, în care vom vorbi despre capodastru, cât de mult contează viteza şi când e cazul să începi să-ţi faci griji în prinvinţa ei, plus multe alte detalii de care ai nevoie la primii paşi în muzică. Dacă ai întrebări despre chitară sau doreşti să iei lecţii (în Bucureşti), îmi poţi scrie la adresa alec_sandor [@] yahoo.com

Mult spor la învăţat şi nu uita că nimic nu e greşit, totul se perfecţionează!

Citeşte partea a doua a însemnării cu sfaturi pentru începători

Foto: Herkie; Bennylin / Flickr

My gear

După cum se obişnuieşte, vă prezint şi eu echipamentul meu, de la chitare la efecte. Succint, de data asta, promit să revin cu poze şi eventual mostre de sunet, după ideea bună a băieţilor de la TonePedia. Voi pe ce cântaţi?

Chitare

- Ibanez AEG10, electroacustică: doză Fishman, corzi Elixir nanoweb

- Washburn C64SCE, clasică/electroacustică: corzi nylon Rotosound

- Grossman Custom, electrică: doze Seymour Duncan, sistem tremolo Ibanez ZR
Making of: http://forum.grosmann.ro/viewtopic.php?t=12

- Ibanez RG270, electrică: doze Seymour Duncan HSH

- Yamaha, electrică: doze DiMarzio (HH)

Amplificatoare

- Overdrive AllTube Custom, 50 W, difuzoare Vintage Celestion, 4 canale, Accutronics Reverb

- Marshall Acoustic Soloist AS100D, 100 W, difuzoare Celestion, 4 canale,  efecte digitale

— THD Power Plate 8: Power Atenuator —

Efecte

- TC Electronic G-Major, procesor

- Morley Bad Horsie II: pedală wah

- BOSS RC-2: Loop station

- Ernie Ball 500k Stereo/Pan: pedală de volum

Foto: Anna Pope; Silviu Săndulescu (DivercityCafe.ro)