Acordurile suspendate

Dacă ai întâlnit în diverse tabulaturi notații de genul “Dsus4”, “Asus2”, sau alte variante similare, iar acest lucru te-a determinat să ocolești piesa respectivă, acest articol te va ajuta să deslușești acordurile suspendate (“sus”), frecvent utilizate pentru a adăuga o nuanță interesantă pieselor folk, rock și nu numai.

Acordurile suspendate conțin prima și cvinta acordului, însă spre deosebire de triada clasică (primă-terță-cvintă) pe care am învățat-o pentru acordurile majore și minore, ele nu conțin terța.

După cum bine știi, caracterul de major sau minor al unui acord, este dat chiar de tertă – așadar, acordurile “Sus” cărui tip aparțin?

Răspunsul este că ele nu sunt nici minore nici majore, ci acorduri de tranziție care creează o stare de suspans în progresia ta, însă care trebuie neapărat “rezolvate” într-un acord complet minor sau major.

Mergând mai departe, și ele sunt de mai multe tipuri, și astfel vom desluși care note vin să înlocuiască terța “suspendată”.

Cele mai folosite sunt “sus2” si “sus4”:

Sus 2:  1 + 2 + 5

Sus 4:  1 + 4 + 5

! Ţine cont de faptul că notația de mai sus este făcută pe baza intervalelor muzicale și asigură-te că stăpânești această parte de teorie.

Pentru a clarifica puțin lucrurile, îți voi oferi un exemplu concret, folosind acordul Re major (D): (more…)

Cum se compune o piesă – Ep. 8 – Substituirea acordurilor

Aşa cum îţi spuneam în articolele trecute, în orice tonalitate avem acorduri principale şi acorduri secundare. Cele formate pe treptele I, IV şi V sunt acorduri principale, deoarece creează o oarecare stabilitate şi au putere de “atracţie” pentru acordurile celorlalte trepte.

Însă nu toate armoniile tale trebuie să includă acordurile I, IV şi V, pentru că în acest caz piesele ar semăna între ele şi nu cred că-ţi doreşti acest lucru. Aşadar, soluţia la îndemână este înlocuirea (substituirea) acordurilor principale cu cele secundare care ar putea îndeplini rolul de tonică (treaptă I), dominantă (treapta a V-a) sau subdominantă (treapta a IV-a).

Acordurile care le substituie pe cele pricipale se împart în 2 categorii: substituţi de gradul I (au fundamentala şi terţa în comun cu acordul pe care-l substituie) şi substituţi de gradul II (au terţa şi cvinta în comun cu acordul pe care-l substituie)

Spre exemplu în tonalitatea Do major vom avea:

Funcţie principală	Substitut de gr.I	Substitut de gr. II
Tonică (Do, Mi, Sol)	VI (La, Do, Mi)	III (Mi, Sol, Si)
Subdominantă (Fa, La, Do)	II (Re, Fa, La)	VI (La, Do, Mi)
Dominantă (Sol, Si, Re)	VII* (Si, Re, Fa)	III (Mi, Sol, Si)

*Deşi ar trebui să fie substitut de gradul II, acordul treptei a VII-a (Si, Re, Fa) faţă de acordul treptei a III-a îndeplineşte mai bine rolul de înlocuitor al dominantei, prin intervalul de cvintă micşorată, ce impune atracţia spre tonică. (more…)

Cum se compune o piesă episodul 7 – Acordurile – Partea a 2-a

În prima parte a acestei serii de articole, care au ca temă acordurile, am făcut o introducere legată de importanţa formării unui “vocabular” de acorduri, urmând ca ulterior să-ţi prezint câteva noţiuni esenţiale despre formarea acestora. Articolul de faţă este dedicat modului în care poţi construi acordurile pe chitară.

Înainte, aş vrea să fac o mică recapitulare a teoriei tonalităţii. Îţi spuneam că, tonalitatea este caracterizată prin: 1. Modul său (organizarea specifică a treptelor aflate în anumite relaţii intervalice faţă de tonică, ceea ce se traduce într-o anumită succesiune a tonurilor şi semitonurilor), 2. Gama sa (aşezarea treptată a notelor ce compun tonalitatea, respectând relaţiile intrevalice impuse de mod) şi prin 3. Acord.

Din materialul sonor al unei tonalităţi poţi construi pe fiecare treaptă câte un acord prin suprapuneri de terţe.

Aşadar, pornind de la modul în care se formează orice acord de 3 sunete (şi anume suprapunând treptele 1, 3 şi 5), poţi să descoperi ce fel de acorduri (majore sau minore) vei avea pe fiecare treaptă.

Ca să înţelegi mai uşor, îţi voi exemplifica cu modul de formare al acordului treptei a II-a din Do major, apoi pentru restul acordurilor, sarcina îţi va reveni ţie

Pornind de la materialul tonalităţii Do major, pentru a descoperi ce fel de acord vei avea pe treapta a II-a, paşii pe care să-i urmezi ar fi aceştia: (more…)

Poziţia corectă a degetelor

Dacă ai început să cânţi la chitară de curând şi tocmai ai trecut la învăţarea acordurilor, cea mai mare problemă cu care te confrunţi este bâzâitul corzilor. Hmm, de unde vine sunetul acela enervant, atâta timp cât poziţia degetelor tale este cea corectă?

Ei bine, durează ceva timp până să capeţi forţa şi dexteritatea necesare pentru a cânta fiecare acord în mod ideal. În primul rând, s-ar putea să faci o greşeală tipică începătorilor: degetele tale nu sunt plasate aşa cum trebuie!

Ştiu, probabil ai impresia că atâta timp cât degetele tale sunt între taste e totul în regulă – dar tocmai aici intervine greşeala. Probabil te-ai uitat la o grămadă de diagrame cu acorduri şi acolo punctele erau desenate mereu la mijloc, între două taste Asta nu înseamnă însă că şi degetele tale trebuie să stea la fel pe o chitară reală. În loc să încerci să stai cât mai departe de taste cu degetul, este mai bine ca acesta să atingă şi chiar să preseze puţin tasta pe care se va sprijini coarda.

Iată cum NU ar trebui să arate degetele tale aşezate pe griff:

Acesta e un Do prins cu degetele depaaaaarte de taste. Dacă încerci să iei acordul astfel, nu vei putea aplica niciodată presiunea necesară pe coardă. Şi-atunci, fireşte… bzzzzzzz!

Iată cum se poziţionează corect degetele:

După cum vezi, trebuie ca degetul să se apropie de tasta pe care se sprijină coarda apăsată. Astfel se elimină bâzâitul enervant şi acordul sună mai curat. Totuşi, ai grijă ca degetul să nu fie chiar pe tastă, pentru că asta va opri din vibraţia corzii.

Foto: Guitar Friendly

Diferenţe între chitara ritmică şi chitara lead

Termenii chitară ritmică şi chitară lead pot deruta uşor un începător, dacă e să ţinem cont doar de faptul că orice pasaj cântat pe instrument ar trebui să urmeze un anume ritm şi că nu orice înşiruire de note dintr-o piesă se va concretiza într-un solo. Astăzi vom vorbi despre diferenţele dintre chitara ritmică (de acompaniament) şi cea lead (solo), în mare parte pentru a te ajuta să te hotărăşti mai uşor care va fi rolul pe care ţi-l vei asuma într-o trupă.

Multe grupuri muzicale contemporane au câte doi chitarişti, unul concentrându-se pe acompaniament şi celălalt pe solo-uri – Beatles au fost unul dintre primele exemple de astfel de line-up. Practic, chitara lead e axată pe melodicitate, iar cea ritmică pe bogăţia acompaniamentului.

Într-o trupă, rolurile celor doi chitarişti sunt complementare: chitara lead se încadrează între instrumentele solo (precum vocalul, pianul solo etc.), în vreme ce chitara de acompaniament aparţine mai degrabă secţiei ritmice, alături de tobe şi bass. Solo-urile conferă melodicitate, iar chitara ritmică e importantă pentru balansul şi “textura” unei piese.

(more…)