Am decis să scriu acest articol pentru că îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost mie să cânt prima oară în public și mi-aș fi dorit să-mi fi dat cineva sfaturile pe care eu le ofer acum, în speranța că vor folosi cuiva.
În primul rând, cântatul în public este o experiență personală, originală și specifică. Astfel, fiecare se poate simți liber să ia sau nu în considerare sugestiile mele în funcție de propria sa perspectivă asupra reprezentației muzicale.
Emoțiile sunt în general principala cauză a greșelilor și, ce este și mai greu de acceptat, este faptul că e imposibil de scăpat în totalitate de acestea. Ele pot fi, în schimb, preschimbate în emoții constructive necesare sensibilității muzicale.
Pentru a reuși o demonstrație în fața unui public atent va fi nevoie de stăpânirea tehnicii adecvatate nivelului pieselor pe care le canți. Tehnica trebuie să fie ultima grijă a unui profesionist, de aceea studiază, exersează și iarăși studiază. După ce ai reușit să treci de etapa asta este timpul să dai viață notelor în adevăratul sens al cuvântului. Încearcă să exeprimentezi diverse interpretări ale piesei. Ascultă și alte înregistrări ale piesei pentru a alege opțiunea care ți se pare cea mai potrivită pentru tine.
”Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.”- vei vedea că la început, sub presiunea emoțiilor, piesa nu-ți va ieși ca atunci când studiai singur în camera ta și-ți ieșea perfect. Învață din greșeli, adaptează-te și evoluează!
Originea chitarei nu este clar stabilită, fiind adusă, se pare, din Asiria sau Babilon în Peninsula Iberică, de către romani (chitara latină) şi, cu sigurantă, de către arabi în secolul XII(chitara mauriană). La chitara latină se cântă prin ciupirea corzilor, iar cea mauriană, care poseda o sonoritate mai bogată, prin lovirea cu toate degetele mâinii drepte. Chitara veche era cu mult mai mică decat cea cu care suntem astăzi obişnuiţi, iar cutia de rezonanţă era puţin mai subţiată (sugrumată la mijloc).
Primele chitare aveau numai patru rânduri de corzi, duble; mai târziu, pe la 1656, îsi face apariţia chitara cu cinci corzi, pentru ca în 1801, un barbier din Paris, Marechal, să-i adauge cea de-a şasea coardă, “mi”. Lutieri renumiţi ca Stradivarius în Italia sau Joachim Tielke în Germania au făurit modele foarte frumos ornamentate, dar forma actuală a chitarei se datorează lutierului spaniol Antonio de Torres. Concepţia modernă a instrumentului datează din a doua jumătate a secolului XIX. Ea constă în şase corzi, întinse la o extremitate pe un suport şi la cealaltă de nişte cuie care se pot strânge după dorinţă.
Chiar dacă nu face parte din orchestră, chitara a fost instrumentul preferat al multor compozitori. Schubert şi Weber, între alţii, se acompaniau cu ea cand îşi gândeau şi îşi cântau melodiile. Cu toate acestea, a fost nevoie să se nască Andres Segovia (more…)
Vineri, 20 mai, de la ora 18:00, vă aşteptăm cu mic, cu mare la Guitar Shop din Bucureşti pentru o nouă lecţie de chitară gratuită, ce va fi susţinută de această dată de Amatis Chifu.
Specializat pe chitara clasică, dar pasionat de tot ceea ce ţine de instrumentul cu şase corzi, Amatis Chifu va dezvălui participanţilor tainele învăţării unei melodii: de la deconstruirea cântecului în armonie, ritm şi linii melodice principale, exersarea părţilor dificile la un tempo mai lent, asimilarea tehnicilor întâlnite în cântec şi, în fine, interiorizarea lucrării muzicale şi interpretarea ei într-un mod cât mai expresiv.
Lecţiile de chitară de la Guitar Shop se adresează muzicienilor de orice nivel şi, pe lângă cunoştinţele practice ce pot fi asimilate în timpul lor, oferă şi ocazia de-a câştiga premii-surpriză şi a de a interacţiona cu profesorii din echipa Lectii-de-chitara.ro şi cu alţi artişti în ascensiune.
Lecţiile de chitară sunt gratuite şi sunt oferite din două în două vineri la Guitar Shop (Str. Ştirbei Vodă nr. 172) – vezi aici câteva poze de la prima ediţie.
Pentru cei ce vor să citească o partitură fără probleme, am făcut un rezumat cu semnele și simbolurile cele mai des întâlnite în scriitura chitaristică.
Nu mi-am propus să ofer tot dicționarul, întrucât multe din simboluri și notații apar foarte rar sau chiar deloc în cazul chitarei.
Dacă mi-a scăpat ceva sau ai întâlnit simboluri a căror semnificație nu o cunoşti, poţi lăsa oricând un comentariu la această postare și eu îţi voi răspunde în cel mai scurt timp.
“0” = coardă liberă.
“1” = degetul arătător.
“2” = degetul mijlociu. (more…)
Chitara este un instrument complex cu posibilități expresive nenumărate, însă, pentru a putea fi valorificate, trebuie acordată o importanță deosebită detaliilor.
Să ne concentrăm în rândurile ce urmează asupra unghiilor și a diferențelor de sunet pe care acestea le fac în funcție de formă. Știu că pare insignifiant, dar unghiile bine modelate reușesc să producă un sunet foarte bun așa cum un arcuș bun reușește să facă o vioară să sune sublim.
Atenție: vorbim de unghii lungi doar în cazul mâinii care ciupește corzile și nu în cazul mâinii care apasă pe grif. Cea din urmă trebuie să aibă unghiile cât mai scurte.
Pentru copiii cu vârste până în 12 ani, ciupitul cu unghiile poate fi problematic întrucât acestea sunt în cele mai multe cazuri prea subțiri și moi, iar la contactul cu strunele chitarei există posibilitatea ciobirii/ ruperii acestora. De aceea este recomandată la copii ciupirea corzilor cu buricele degetelor. Această metodă cauzează și ea nemulțumiri deoarece provoacă dureri și uneori apar bășici.
Cei ce folosesc unghiile ar trebui să știe (more…)