După 11 ani, Steve Vai s-a întors la Bucureşti să mai scrie o pagină de istorie muzicală live. Dacă în 2000 a plecat nemulţumit de sonorizare şi fără să apuce măcar să-şi imprime piesa dedicată României pentru albumul “Alive In An Ultraworld”, iar anul trecut am avut parte de un recital foarte scurt la Cerbul de Aur, acum chitaristul şi-a desfăşurat cu adevărat show-ul pe scena Sălii Polivalente.
Este cunoscută pasiunea lui pentru compoziţiile dedicate orchestrei – şi la fel de apreciată măiestria cu care reuşeşte să integreze elementele de forţă rock în aceste lucrări instrumentale.
Steve Vai a fost cap de afiş la cea de-a patra ediţie a festivalului Music Contaminations, un proiect ambiţios italiano-român organizat de InMusica Events şi Cramps Music, ce-şi propune să “intersecteze” influenţe culturale/muzicale spre deliciul unui public cât mai larg.
După ce prima seară a festivalului a reunit celebrul Quartetto d’Archi della Scala di Milano (cu un repertoriu de prestigiu european) şi vibraţiile tinere ale cvartetului autohton Passione (ce a abordat lucrări româneşti), pe 8 decembrie am ascultat Proconsul, George Baicea Band şi Magnetofono. O alăturare cel puţin ciudată de stiluri, ai spune, dar contextul – de schimb intercultural şi melanj artistic – a permis-o cum se poate mai bine.
Inedită a fost şi alegerea lui Steve Vai de a fi însoţit pe scenă de tineri instrumentişti români, selectaţi cu cea mai mare atenţie şi reuniţi sub numele de Evolution Tempo Orchestra.
Aseară am avut plăcerea de-a fi invitat la deschiderea oficială a noului magazin Guitar Shop/Pro Guitar. Magazinul ce este în egală măsură reprezentanţă Fender şi loc de întâlnire preferat de chitarişti s-a mutat pe Ştirbei Vodă 172, la două etaje de chitare, amplificatoare şi accesorii pentru instrument, într-o prezentare primitoare şi… occidentală.
Am întâlnit la un pahar de vin şi vorbă prieteni vechi şi noi, alături de nume sonore din lumea chitarei: Călin Grigoriu, Vlady Săteanu, A.G. Weinberger, Nicu Patoi, Rareş Totu, George Pătrănoiu, Cristi Zăpadă, Christian Becker şi mulţi alţii. Am petrecut mai bine de-o oră uitându-mă la chitare împreună cu Alexandra – şi ei îi plac locurile care miros a muzică şi, implicit, te inspiră.
Câteva lucruri bune de adăugat la wishlist pe care le-am admirat la ProGuitar ieri seară: amplificatorul Fender Mustang II de 40W (despre care v-am mai vorbit şi am aflat între timp că va exista şi-n variante de 100, 150 W), superba Ephiphone Les Paul by Zakk Wylde, acustica Fender Sonoran SCE Custom, albastră precum marea – şi, nu în ultimul rând, rafinatul Fender Stratocaster Eric Johnson, la care Călin Grigoriu a cântat câteva piese, încântându-i pe cei prezenţi.
Ştiu că v-am rămas dator cu partea a doua a însemnării despre Ziua Chitarelor şi o recenzie a concertului Mozart Rocks de luni (care a fost magic dincolo de orice îndoială), însă momentan sunt prins cu repetiţiile pentru recitalul Alexandra & Alec de sâmbătă (17 aprilie): vom fi în club Prometheus de la ora 21:00, cu show nou şi piese noi!
Totuşi, nu pierd ocazia de-a vă anunţa că trebuie să vă puneţi în agendă şi data de 23 aprilie: în Big Mamou vom avea parte de-un nou G3 autohton.
De data aceasta îi vom asculta live pe chitariştii Marius Pop, Călin Grigoriu şi Cristi Anca, acompaniaţi de Fernando Drăgănici (tobe) şi Adi Sardi (bass).
Ne vedem acolo!
Când riff-urile de chitară se întâlnesc cu pasajele de vioară imaginate acum sute de ani de Mozart, poţi simţi că lumea se cutremură. Iubitorii de muzică clasică ar fi putut strâmba din nas, dar cu toate astea îi vezi fascinaţi (şi în număr mare) în primele rânduri ale Sălii Palatului.
Cel puţin, aşa s-a întâmplat la ultimul eveniment marca Mozart Rocks la care am avut plăcerea să particip – şi nu văd niciun motiv ca pleiada de chitarişti invitaţi de domnul Constantin Teodorescu pentru această ediţie să nu repete experienţa.
Pe 12 aprilie de la ora 19.00, la Sala Palatului se va desfăşura concertul Mozart Rocks, ce reuneşte chitarişti tineri ai momentului şi fragmente din repertoriul clasic – bineînţeles, nu doar ale lui Mozart : ) De data aceasta, evenimentul are un scop caritabil, despre care poţi citi mai multe pe blogul dedicat.
Pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi despre line-up şi biletele la eveniment, urmăreşte contul @MozartRocksRo pe Twitter.
Pentru prima oară, pot să spun că m-am simţit la locul meu printre chitariştii din România. Da, dom’le, avem şi noi evenimente dedicate acestui instrument, ocazii (fie ele şi-n cluburi mici, pentru început) de-a asculta muzică bună (şi pe bune), de-a schimba impresii cu colegii de breaslă despre ceva care chiar merită dezbătut.
Acum două seri, în Big Mamou din Bucureşti, trei chitarişti români din generaţia tânără au urcat pe scenă să dea glas chitarelor: Călin Grigoriu, Vladimir Pocorschi şi Cantemir Neacşu, acompaniaţi de Fernando Drăgănici (tobe) şi Adi Sardi (bass) într-un eveniment organizat sub titulatura G3.
Vladimir a fost cel care a deschis show-ul, puţin reţinut (probabil şi din cauza celor peste 30 de minute de aşteptare). Mi-au plăcut groove-ul celei de-a doua piese şi energia transmisă.
Cu un sound foarte curat şi backing track-uri exotice, Călin şi-a pus amprenta subtil asupra serii, în stilul caracteristic, cu notele filtrate impecabil de un TC Electronic Nova System.
Asa cum i-am spus şi după concert lui Cantemir, vocea lui are forţă, iar combinată cu puterea distorsului din dozele humbucker a făcut seara mai energică.
Sunt multe de spus despre primul G3 autohton – şi multe de bine. Comentariile negative pe care le-am mai văzut pe ici, pe colo nu îşi au neapărat rostul la finalul unei seri în care am gustat atâta muzică de chitară (electrică şi electrizantă totodată) şi ne-am simţit acasă pentru prima oară într-un club românesc. La cât mai multe astfel de evenimente!
Neuro a fost cel mai “conştiincios” dintre noi şi a imortalizat câteva momente:
Alte opinii şi poze de la primul G3 românesc vei găsi pe forumul RGC.