Dozele – “vocea” chitarei electrice

Mulţi dintre cei care au învăţat să cânte folosind o chitară acustică îşi doresc ca la un moment dat să-şi cumpere o chitară electrică pentru “a-şi continua studiile”. Este foarte important ca atunci când se va întâmpla acest lucru, alegerea să nu se facă numai după formă, brand, culoare ş.a.m.d, ci şi după sunet.

De aceea, scopul acestui articolul este de a-ţi oferi câteva explicaţii legate de dozele chitarei electrice – cele care îţi fac auzită chitara în amplificator.

Istoria dozelor de chitară a pornit pe undeva prin anii ’30 când chitarele au început să fie folosite în big band-urile de jazz şi trebuia găsită o modalitate că acestea să se distingă printre instrumente.

Dacă la început primele modele de chitare electrice nu erau decât chitare acustice modificate, treptat lutierii şi electroniştii au adus acest instrument la forma şi sunetul de astăzi. Fiecare pas înainte făcut de lutieri în ceea ce priveşte designul chitarei a fost de cele mai multe ori urmat şi de producătorii de doze, pentru a captura şi a reda cu o acurateţe desăvârşită “pulsul” instrumentului.

Lăsând la o parte detaliile tehnice şi fenomenele fizice care stau în spatele funcţionarii unei doze aş vrea doar să-ţi subliniez că rolul ei este de a prelua vibraţia corzilor şi de a o transmite mai departe amplificatorului tău.

La o privire mai atentă asupra chitarei electrice vei observa că unele sunt echipate cu doze singulare (single coil), aşa cum sunt chitarele Fender

(more…)

Turn It Up! (documentar, 2010)

În “peregrinările” mele virtuale pe net am descoperit câteva informaţii despre un nou film dedicat chitarei, intitulat sugestiv “Turn It Up!”. Este vorba despre un documentar realizat cu sufletul, care urmăreşte istoria chitarei electrice de la apariţia ei în anii ’30 până la ascensiunea la rangul de “instrument rege” în muzica rock.

Naratorul este Kevin Bacon, ce urmăreşte firul poveştii prin dialoguri pline de inspiraţie cu legende ale chitarei precum Les Paul, Slash, Nancy Wilson, B.B. King, Paul Stanley şi multe alte nume de referinţă pentru evoluţia acestui instrument.Vei cunoaşte prin imagini şi sunete staruri rock, directori de companii, adolescenţi pasionaţi de chitară, genii ale muzicii şi lutieri dedicaţi, care vor vorbi despre legătura lor indestructibilă cu instrumentul.

“Turn It Up!” tratează istoria chitarei electrice nu numai din punctul de vedere al muzicienilor, ci analizează şi impactul ei asupra culturii, a cursului general al istoriei, precum şi asupra politicii (neaşteptat, nu?).

De la primele progrese ale lui Les Paul în era analog până la “digitalizarea” cântatului la chitară şi apariţia jocului-fenomen “Guitar Hero”, documentarul promite să trateze fiecare pas cu maximă atenţie şi pasiune. Deocamdată nu se ştie data exactă a lansării, aceasta urmând să fie anunţată pe site-ul oficial al peliculei (te invit să-l vizitezi, arată foarte bine!).

Până vom avea ocazia să urmărim acest documentar, iată câteva fotografii din timpul filmărilor:

Chitare electrice pentru copii

Dacă fiul sau fiica dvs. se gândeşte serios să se apuce de chitară şi ştie că îşi doreşte să cânte pe electrică, e timpul vă informaţi despre acest tip de instrument. În primul rând, e esenţial să ştiţi că micuţul/micuţa va avea nevoie şi de un amplificator pentru a putea repeta. Nu trebuie să fie de putere mare şi nici să sperie vecinii e doar ca să se audă când repetă.

Unui copil îi va fi oarecum mai uşor să înveţe să cânte pe chitară electrică, deoarece e nevoie să apese mai puţin corzile şi astfel se reduce din durerea pe care o va simţi în degete, inevitabilă la primele lecţii.

E important să ştiţi că, în funcţie de vârstă, copilul dvs. va avea nevoie de o chitară de dimensiuni potrivite: în general, pentru micii chitarişti între 6 şi 11 ani este indicat să cumpăraţi o chitară 3/4, în vreme ce pentru copiii sub şase ani este recomandată dimensiunea 1/2 (jumătate din mărimea unei chitare pentru adulţi). Fireşte, pe măsură ce copilul va creşte, va trebui să schimbaţi chitara, deci nu acţionaţi ca şi cum i-aţi cumpăra un bun pentru tot restul vieţii.

Lăsaţi-i libertatea de-a alege: e important ca lui/ei să-i placă instrumentul la care va cânta – asta va face repetiţiile mult mai plăcute! Învăţaţi-vă copilul să preţuiască noua sa chitară, să o respecte, să o transporte cu grijă (în acest scop trebuie să îi cumpăraţi şi o husă, ce costă aproximativ 50 ron). Va avea nevoie şi de un acordor (tuner), pentru ca instrumentul să fie mereu acordat, oriunde ar fi cel mic.

Să revenim acum la subiectul nostru principal, anume modelele de instrumente indicate pentru copiii ce tocmai au început să ia lecţii de chitară sau o vor face curând.

(more…)

Amplificatorul pentru chitara electrică

Dacă te-ai hotărât că ţi se potriveşte cel mai bine chitara electrică, e clar: vei avea nevoie de un amplificator. Spre norocul tău, trăim vremuri în care aceste accesorii indispensabile se găsesc în orice magazin de muzică, în diferite forme, cu puteri variabile şi sound-uri incredibile. Şi când stau să mă gândesc că în adolescenţă eu am fost nevoit să-mi construiesc propriul amplificator dintr-un final de amplificare al unui vechi radio Pacific 4

Să revenim la prezentul plin de posibilităţi: totul e să-ţi defineşti clar în minte cum doreşti să sune muzica ta şi să ştii cum poţi obţine asta de la un amplificator. Eu sunt aici să-ţi ofer informaţiile de bază de care ai nevoie pentru alegerea primului tău amp…

Regula numărul unu: amplificatorul pe care-l vei achiziţiona trebuie să fie conceput special pentru chitara electrică. Există amplificatoare de bass, amplificatoare speciale pentru acustică (cum e Marshall AS100D al meu), amplificatoare destinate vocilor. E important să înţelegi că o chitară electrică nu va suna niciodată bine pe un amp de acustică şi nici vice-versa.

(more…)

Sweep Picking

Probabil ai auzit despre tehnica sweep picking sau ai început deja să o exersezi pe chitară – este vorba despre o mişcare cursivă a penei, ca şi cum ai “mătura” uşor corzile, pentru a obţine succesiuni rapide de note cu un sound fluid – combinată cu o mişcare la unison, la fel de sigură, a mâinii stângi.

Tehnica se aplică în mod ideal pentru arpegii şi a fost folosită cu succes de chitarişti precum Yngwie Malmsteen, John Petrucci, Vinnie Moore, Michael Angelo Batio, Frank Gambale, Steve Vai şi mulţi alţii.

O formă destul de des întâlnită a arpegiilor cântate cu sweep picking este fireşte 1-3-5 (tonica – medianta – dominanta unei game), cântată de două ori şi cu tonica adăugată încă o dată în cel mai înalt punct al succesiunii.

O serie de note cântate cu sweep picking se va remarca printr-un sound mai apropiat de clasic decât de blues – efectul este maximizat dacă foloseşti doza neck, care are o sonoritate mai clară şi mai bine definită decât cea de bridge.

Sweep Picking pe trei corzi

Să începem cu structurile de bază, arpegiile pe trei corzi fiind printre cele mai simplu de executat. Te vei concentra prima oară pe un sweep descendent, până prinzi mişcarea. Cam aşa:

* Poţi da click pe imagini pentru a le vedea mai mari

(more…)