Cântece pentru copii

Când am început să predau copiilor, de la preşcolari până aproape de adolescenţă, una dintre cele mai mari provocări a fost alegerea cântecelor.

Principiile metodei Suzuki mi-au fost de ajutor, în sensul că am căutat să îi învăţ melodii “clasice” pentru cei mici, cu care sunt familiarizaţi deja din desene animate sau CD-uri cu poveşti, sau care sunt suficient de vesele şi simple încât să-i atragă din prima.

Repertoriul american e extrem de bogat în cântece pentru copii (nursery rhymes) care pot fi învăţate uşor la chitară, dar nici în România nu ducem lipsă de material: “Melc, melc codobelc” e una dintre favorite

Iată o listă a celor mai îndrăgite melodii de început pe care le lucrez cu elevii mei (voi reveni în curând cu tabulaturi şi versuri pentru fiecare):

Cântece româneşti pentru copii: În pădurea cu alune; Melc, melc, codobelc;  Fluturaş, nu mai ai aripioare; Iepuraş, coconaş;  O vioară de-aş avea…

Folclor internaţional: Twinkle, Twinkle, Little Star; Are You Sleeping, Brother John? / Frère Jacques, dormez-vous?; London Bridge Is Falling Down / Podul de piatră s-a dărâmat; Molly Malone (folclor irlandez); Old MacDonald Had a Farm.

Alte melodii potrivite pentru copii: Cântecul gamei (din filmul “Sunetul muzicii”); Itsy-Bitsy Spider; My Bonnie Lies Over the Ocean; Oh Susanna; La mulţi ani / Happy Birthday to You; Yellow Submarine (The Beatles).

Aceste cântece sunt destul de uşor de cântat pe chitară pentru cei mici, sunt distractive şi în egală măsură educative. Bineînţeles, în categoria pieselor pentru începători de vârstă fragedă se înscriu şi unele colinde, însă asupra acestora voi reveni într-o însemnare viitoare.

De asemenea, voi începe în curând să postez şi cântece pentru începători puţin mai mari, care sunt atraşi deja de stilurile rock, folk sau pop şi simt nevoia de melodii ceva mai “serioase”.

Foto: Music for Little People; Grubsers; More Music

Ce ne facem cu ritmul?

După cum bine spunea Tommy Emmanuel, “if there’s no groove, the body can’t move” şi, practic, nimic nu mişcă în muzică dacă ritmul nu e cel potrivit.

Cântatul cu metronom e unul dintre primele lucruri pe care insist ca elevii mei să şi se însuşească, pentru simplul fapt că ritmul şi “frazarea ” sunt indispensabile interpretărilor reuşite pe chitară.

Una dintre primele provocări cu care se confruntă un începător într-ale chitarei este menţinerea unui ritm constat în timp ce schimbă acordurile. Există două tendinţe majore: de a cânta anticipat sau cu întârziere – poţi afla ce tendinţă ai înregistrându-te şi comparând cu un metronom.

Iată ce poţi face pentru a-ţi dezvolta simţul ritmului:

1. Încheie fraza muzicală pe corzi libere: cântă ultima bătaie din măsură pe acestea, pentru a avea timp să pregăteşti schimbarea acordului.

De exemplu, dacă exersezi un pasaj de genul | G G G G | D D D D | C C C C | alege să cânţi în schimb | G G G O | D D D O | C C C O | unde O reprezintă strum pe corzile libere. Vei observa că destul de mulţi chitarişti recurg la această practică, mai ales dacă au pasaje alerte. Şi nu sună deloc rău.

(more…)

Sfaturi pentru începători (partea a treia)

După două “episoade” virtuale de mici sfaturi ce am constatat că v-au fost de folos, e timpul să trecem în revistă câteva detalii mai profunde ale cântatului la chitară. Sunt subiective, ce-i drept, dar suficient de consistente cât să facă diferenţa:

1.Fii propriul tău critic: înainte să te lansezi în solo-uri de “Bad Horsie”, înainte de-a te închide în casa cu chitara după primul eşec, e mai înţelept să te monitorizezi, să-ţi reperezi şi să-ţi conştientizezi greşelile.

După cum ţi-am mai sugerat, înregistrează-te cu ajutoul unui program (fie el simplistul Adobe Audition sau emulatorul Guitar Rig). După fiecare fragment de 3-5 minute (nu mai mult, că te pierzi în detalii), apasă STOP şi pune-ţi următoarele întrebări:

- Sunt notele corecte şi “curg” firesc?
- Respect măsura şi tempo-ul?
- Folosesc tehnicile potrivite de panare? (dacă e cazul)
- Se aud zgomote nedorite ale corzilor? (bâzâit)
- Cânt accenţii aşa cum trebuie?
- Transmit vreo stare sau doar etalez tehnici?
- În timp ce ascult fragmentul înregistrat, vizualizez/îmi amintesc acordurile şi poziţiile abordate?

(more…)

Sfaturi pentru incepatori (partea 2)

Dacă în partea întâi am discutat despre cât de important este să-ţi acordezi singur/ă chitară, să pui accent pe o anumită disciplină a studiului instrumentului de la bun început şi să foloseşti un metronom când repeţi, acum e momentul să ne referim la chestiuni de nuanţă:

1. Fă diferenţa între cântat şi repetat: amândouă sunt esenţiale, dar dacă ai improvizat haotic 20 de minute nu înseamnă că ai repetat – şi dacă ai făcut câteva exerciţii recomandate de profesor nu înseamnă că ai terminat cu chitara pe ziua de azi. Exersează atât cât trebuie ca să-ţi stăpâneşti tehnica şi atât cât simţi nevoia ca să te poţi exprima liber cu ajutorul instrumentului. Click aici pentru a citi despre cum să-ţi faci repetiţii mai plăcute & eficiente.

2. Învaţă toată piesa: clar, riff-urile şi solo-urile geniale sunt elementele recognoscibile dintr-un cântec, dar nu te opri doar la ele. Imaginează-ţi cât de frustrant e ca într-un jam session cu mai mulţi muzicieni să ştii bucăţele din 50 de cântece, dar nimic de la cap la coadă. Sau cum ar fi ca prietenii tăi să-ţi spună “cântă-ne ceva” şi tu să termini fiecare fragment după 20 de secunde?

3. Nu te grăbi: n-ai cum să cânţi toate albumele lui Malmsteen peste noapte şi oricum n-ar avea niciun sens. Orice chitarist ştie că, înainte de-a “te rupe în figuri” la 200 bpm, trebuie să cânţi corect şi coerent la vreo 60. Englezii au o vorbă bună: “we should learn to walk before we run”

4. Înregistrează-te: chiar dacă o poţi face doar cu telefonul, mp3 player-ul sau calculatorul personal, o înregistrare îţi va arăta exact unde greşeşti, unde ar trebui să reduci volumul, unde ai nevoie de mai mult gain sau unde frazarea îţi joacă feste. După un timp, imprimările îţi vor fi mărturie a faptului că ai evoluat cât se poate de bine.

5. Nu-ţi fie ruşine să foloseşti un capodastru: capodastrul e un soi de clemă pe care o poţi prinde pe griff-ul chitarei, pentru a apăsa simultan pe aceeaşi tastă a tuturor celor şase corzi. Astfel, poţi cânta mai sus fără a ţine barre sau a schimba acordajul. Capodastrul e privit ca un accesoriu destinat începătorilor, însă adevărul e că mulţi chitarişti experimentaţi îl folosesc din motive practice.

6. Joacă-te, personalizează: nu-i rău să “furi meserie” de la marii chitarişti, adică să înveţi o grămadă de lick-uri, riff-uri şi bucăţi de solo-uri din piesele lor. Dar nu te opri aici: joacă-te puţin după ce le-ai cântat de mai multe ori, schimbă câte o notă, modifică tempo-ul sau frazarea, mută-le într-o altă gamă, cântă-le de la cap la coadă. Cel mai bun exerciţiu e cel al imaginaţiei tale.

7. Nu sacrifica emoţia pentru tehnică: şi nici vice-versa! Cea mai mare surpriză (neplăcută!) am avut când un producător mi-a spus că solo-ul meu era prea mecanic şi că notele erau “prea pe tempo”. E o tendinţă eronată a multor instrumentişti, încă de la primele lick-uri învăţate: să cânte la fel de perfect ca un VST.

Acceptă de la bun început că muzica ta ar trebui să fie un melanj între expresivitate şi tehnică şi caută să păstrezi un echilibru între pasajele de forţă “executate” perfect şi notele sensibile lăsate să “curgă” mai mult decât punctate. Să nu cazi nici în extrema de-a ignora teoria şi de-a pretinde că “atâta tehnică îmi sufocă emoţia” – balanţa echilibrată e cheia!

8. Ascultă multă muzică: poate părea un clişeu sau un sfat prea general, însă diversitatea pieselor pe care le asculţi îţi influenţează enorm stilul. Dacă e adevărat că “eşti ceea ce mănânci”, în egală măsură “eşti ceea ce asculţi”. Nu rămâne fixat doar pe genurile tale preferate şi nu cataloga niciun artist/album drept “bun de nimic” înainte să-i dai play.

9. Mergi la concerte: nimic nu te ajută mai mult să prinzi gustul scenei decât să fii în primul rând, simţind vibraţiile boxelor şi urmărind mâinile chitariştilor de pe scenă în solo-uri pe care poţi doar să le visezi… Cumpără-ţi bilet la toate cântările posibile şi mai ales la show-urile artiştilor internaţionali care mai ajung pe la noi. Un concert reuşit poate fi o adevărată lecţie de muzică şi totodată o sursă de inspiraţie.

10. Intră pe forumuri de muzicieni: învaţă din experienţa altor chitarişti, comunică, găseşte răspunsuri la dilemele tale de început, fă-ţi prieteni din aceeaşi zonă de interes şi descoperă site-uri interesante recomandate de alţi membri. Un punct de pornire bun este Romanian Guitarist Community, cel mai mare forum de gen din ţara noastră.

11. Fă cunoştinţă cu artişti în viaţa reală: forumurile sunt excelente pentru a schimba impresii, dar nimic nu se compară cu interacţiunea “pe viu” cu un muzician. Găseşte-ţi un partener de repetiţie, improvizaţi împreună, discutaţi despre set-up, accesorii pentru chitară şi problemele de tehnică pe care le întâlniţi.

Nu în ultimul rând, ieşi la jam sessions! Întâlnirile pe scene mici cu alţi muzicieni nu ar trebui să fie competiţii de orgolii, ci ocazii de-a fi inspirat, de-a învăţa să lucrezi în echipă, să te coordonezi cu alţi oameni şi să te înţelegi din priviri, aşa cum vei face în prima ta trupă.

Foto: J4xy0r; Jsome1

Sfaturi pentru începători (partea 1)

Dacă ai început să studiezi chitara de puţin timp, fie din dorinţa de-a urma o carieră în muzică, fie din pură pasiune, există câteva chestiuni de care te vei lovi în mod frecvent.

Am încercat să comprim în cuvinte puţine primele sfaturi pe care le-aş da oricărui începător într-ale chitarei:

1. Învaţă să-ţi schimbi corzile singur/ă: astfel nu vei depinde de nimeni şi nu va trebui să stai cu ele uzate până găseşti pe cineva să le înlocuiască. Click aici pentru un ghid de schimbare a corzilor de chitara acustică.

2. Spală-te pe mâini înainte de-a cânta şi curăţă corzile la sfârşit: chiar dacă e invizibilă, grăsimea şi murdăria de pe degetele tale face corzile să se uzeze mai repede.

3. Păstrează-ţi unghiile scurte: Aviz mai ales fetelor Unghiile lungi (de la mâna stângă/dreaptă – dacă eşti dreptaci/stângaci)  n-au ce căuta în peisaj dacă vrei să te apuci de chitară. Tăie-le, altfel îţi va fi dificil să apeşi pe corzi şi să prinzi acordurile cum trebuie.

4. Acordează-ţi singur/ă chitara: nu e nici pe departe atât de complicat precum pare! Dar nimic nu e mai penibil decât un chitarist ce cântă cu instrumentul dezacordat. În principiu ai nevoie doar de un tuner sau de-o ureche suficient de bine formată pentru a aduce corzile la tonul corect. Voi reveni cu un articol mai amplu pe această temă, până atunci ai aici un ghid de acordare a chitarei, iar tuner-ul îl ai în partea dreaptă pe această pagină.

5. Vrei să nu te mai doară degetele? Exersează! Mulţi elevi de-ai mei suferă puţin la primele lecţii de chitară, pentru că nu au încă pielea de pe vârful degetelor suficient de tare. Singura soluţie e să repeţi cât mai des, pentru a-ţi forma această rezistenţă. Durerea e o parte a procesului şi va dispărea după prima perioadă de lecţii şi repetiţii serioase.

6. Cunoaşte-ţi chitara: citeşte pe Internet cât de mult poţi despre părţile chitarei tale, despre doze (dacă e electrică), despre lemnul din care e făcută şi îmbunătăţirile pe care i le poţi aduce în timp. Instrumentul e definitoriu pentru sound-ul tău, aşa că e de la sine înţeles că trebuie s-o cunoşti cu ochii închişi. Atunci când cânţi ea devine o parte din tine.

7. Protejează-ţi degetele şi menţine-le în formă: nu sunt neapărat adeptul unor exerciţii standard de warm-up înainte de cântare, dar am văzut pe propria-mi piele că accesorii precum Grip Master-ul ajută mult la flexibilitate şi coordonare. De asemenea, cred că e important să-ţi protejezi degetele de schimbări bruşte de temperatură şi mai ales de frig: deci poţi trece peste ridicolul de-a purta mănuşi şi-n septembrie, dacă simţi nevoia.

8. Găseşte-ţi un profesor de chitară: nu, nu-mi fac reclamă, dar e esenţial să fii îndrumat/ă când faci primii paşi spre învăţarea acestui instrument. Cărţile destinate autodidacţilor şi lecţiile gratuite online îţi pot fi de ajutor până la un punct, dar nimic nu se compară cu un om în carne şi oase, care-ţi explică şi demonstrează exact unde greşeşti, îţi urmăreşte degetele până iei acordurile în poziţiile ideale, te motivează să progresezi.

9. Învaţă să cânţi şi cu degetele, şi cu pana: Foloseşte şi repetă în egală măsură ambele modalităţi, iar când vei deveni ceva mai stăpân pe cântat, alternează tehnicile de panare în timpul unui cântec. Asta îţi va conferi versatilitate şi expresivitate.

10. Nu te feri de teorie: de acord, există artişti care se descurcă exemplar fără să aibă habar de teorie muzicală, dar dacă ai ocazia să descoperi şi “limbajul elevat” al muzicii, nu ezita. Teoria nu e nici pe departe atât de plictisitoare ori complicată pe cât pare: odată ce ai învăţat noţiunile de bază, vei progresa firesc şi fără probleme în studiul ei.

11. Foloseşte un metronom când repeţi: ritmul e una dintre componentele esenţiale ale muzicii, aşa că trebuie să-l simţi şi să-l deprinzi cât mai devreme. Felul cum cânţi acum îţi va contura stilul de mai târziu. Dacă nu vrei să nu ai probleme de ritmică în viitor, nu uita de metronom atunci când exersezi. Click aici pentru un metronom online gratuit.

În curând runda a doua de sfaturi pentru începători, în care vom vorbi despre capodastru, cât de mult contează viteza şi când e cazul să începi să-ţi faci griji în prinvinţa ei, plus multe alte detalii de care ai nevoie la primii paşi în muzică. Dacă ai întrebări despre chitară sau doreşti să iei lecţii (în Bucureşti), îmi poţi scrie la adresa alec_sandor [@] yahoo.com

Mult spor la învăţat şi nu uita că nimic nu e greşit, totul se perfecţionează!

Citeşte partea a doua a însemnării cu sfaturi pentru începători

Foto: Herkie; Bennylin / Flickr