Ce înseamna să fii un chitarist bun?

“Ce înseamnă a fi un chitarist bun?” – iată o întrebare des întâlnită la chitariştii începători; încerc să le răspund, dar îmi dau seama că mă contrazic din prima frază.

Un chitarist bun poţi fi şi tu, îi îndemn eu pe chitariştii începatori, dându‑le exemple precum Jack White de la WHITE STRIPES sau Kurt Cobain de la NIRVANA, sau mulţi alţi artişti care s‑au bazat pe mesaj înaintea tehnicii sau al sound-ului.

Totuşi, vine întrebarea a doua: artiştii cu mesaj nu ştiu acorduri, game, intervale, notaţie muzicală? Răspunsul e categoric DA, ştiu tot despre chitară şi teoria muzicii. În primul rând, trebuie să cunoşti bazele muzicii şi să le stăpâneşti foarte bine.

Poţi să compui tu un riff care să reziste timpului, să ajungi să fii un chitarist cunoscut, dintr‑o trupă cunoscută? Da, se poate, dar asta vine în timp, nu peste noapte. Poate că deja eşti un chitarist bun, tehnic, dar nu ieşi în lume, nu‑ţi faci o trupă, preferi să rămâi acasă în anonimat, ceea ce te face un chitarist de sufragerie (cum îmi place mie să le spun), şi vin din spate alţi chitarişti nu atât de tehnici, dar cu un riff genial, o trupă cu instrumentişti nu tocmai buni, dar cu un mesaj ce zguduie topurile internaţionale.

Acei chitarişti din acele trupe Pop‑Rock sunt chitarişti buni? Da, sunt! Un chitarist bun e cel care şi‑a câştigat această titulatură prin ceva, a lăsat ceva în urma lui, sau face ceva ca muzica lui să fie auzită şi apreciată.

Ce înseamna să fii un chitarist bun? De ce mă contrazic? Pentru că sunt şi excepţii de chitaristi care nu cunosc notaţia muzicală sau teoria muzicii, pur şi simplu fac din cântatul la chitară ceva (more…)

Marius Pop la Guitar Idol

Marius Pop a avut un an plin, pe care se pare că-l va încheia printr-un succes internaţional: tânărul chitarist este singurul român rămas în finala online Guitar Idol şi, mai mult, se clasează pe prima poziţie în cursa pentru finala live de la Londra, ce va avea loc în această toamnă.

Marius participă cu piesa “Marbri” (o alegere mai mult decât inspirată de pe primul său disc, “First Step“) şi a fost selectat din peste 1.000 de concurenţi din întreaga lume.

Pentru a rămâne pe prima poziţie, artistul are nevoie şi de votul tău! Tot ce ai de făcut este să:

1. Dai click aici.
2. Îţi faci cont pe site (durează foarte puţin)
3. Votezi (pentru locurile 1, 2 si 3) şi să dai LIKE clipului lui Marius

Dacă îţi place piesa “Marbri” şi doreşti să o asculţi pe repeat, o poţi descărca gratuit de pe site-ul oficial al lui Marius Pop.

 

 

Guitar Idol este unul dintre cele mai cunoscute concursuri dedicate chitariştilor – în doar trei ani a creat o adevărată tradiţie, lansând noi artişti şi oferindu-le şansa de-a semna cu case de discuri prestigioase, de-a susţine turnee şi, practic, de a începe cu dreptul o carieră la nivel internaţional.

Interviu cu Noris Schek

Concertul anual organizat de Rock Filarmonica Oradea în memoria victimelor de la Hiroshima mi-a dat ocazia să cunosc câţiva oameni cu adevărat valoroşi – un exemplu este chitaristul şi filosoful Gabriel Petric, pe care l-am intervievat acum ceva vreme pentru Lectii-de-chitara.ro, dar să nu uit nici de colegul meu de generaţie Noris Schek, ce merită toată atenţia alături de chitara lui.

Noris e genul care poate susţine un one man show oriunde şi oricând: are nevoie doar de şase corzi, vocea-i cu un timbru cald şi recognoscibil dintr-o sută, plus feel-ul de blues pe care-l are deja în sânge. A crescut cu înregistrări blues şi rock, a căror influenţă se simte în interpretarea şi compoziţiile lui actuale, şi-a făcut ucenicia muzicală alături de Blackbeers şi alte câteva trupe din Oradea, împărţind apoi scena cu A.G. Weinberger.

Din 2009 şi-a luat destinul muzical în propriile mâini, alegând să străbată ţara cu chitarele sale (un Martin electro-acustic ce sună demenţial, printre altele) şi tolba plină de cântece fingerstyle pe care le interpretează mereu cu pasiune. Te invit să-l cunoşti mai bine pe Noris în rândurile următoare:

Cum te-ai îndrăgostit de chitară? Cine ţi-a pus prima oară un instrument muzical în mână şi cine te-a încurajat în cariera artistică?

Îmi plăcea muzica de mic copil, imitam chitara ţinând în mână o mătură, băteam în oale, în capace, cântam cu, şi fără fundal muzical. Aveam în casă muzicuţe, fluiere, tobe de jucărie, apoi, la 6 ani, părinţii mi-au cumpărat o chitară adevărată. Reghin, cred. Am fost foarte fericit, dar am început să cânt abia pe la 12 ani.

Care a fost primul cântec pe care l-ai compus vreodată, îl mai ştii?

Primul cântec l-am compus în clasa a VII-a, se numea Újra Veled, adică Din nou cu tine. Era în limba maghiară, avea patru strofe, un refren ce-ţi rămânea în minte, aşa că eram foarte mândru. Cântec de dragoste, bineînţeles. În sfârşit aveam ceva doar al meu, pentru că puţini cântau pe-atunci la chitară. Avea o succesiune de acorduri bine cunoscută, cu care orice chitarist se joacă la un moment dat: Sol, mi, Do, Re. Sună cunoscut? Nu mai cânt piesa aceea, au trecut anii, dar mai păstrez înregistrarea, făcută cu trupa mea din liceu.

Cu albumele căror chitarişti ai crescut şi cine simţi că te-a influenţat cel mai mult?

Cel mai mult m-au marcat Gary Moore şi Eric Clapton, doi zei diferiţi, şi unici în felul lor. Le-am urmărit discografia lipit de difuzoarele casetofonului meu, încercând să cânt ca ei, cu ei. Mai târziu am realizat că important nu este să cânţi la fel ca ei, ci să ajungi la tine, prin ei. Albume ca Still Got the Blues al lui Gary şi Unplugged-ul lui Clapton m-au transportat într-o altă dimensiune. Ascultându-i peste ani, live, mi-am dat seama că nu m-am înşelat.

În rest cred că influenţele pot veni din orice gen, din orice direcţie, depinde de pregătirea fiecăruia. Ascultam şi încă ascult cu plăcere muzică bună, cu mesaj pozitiv, plină de energie. Îmi fierbe sângele în vene când îmi pun un Queen, un Thin Lizzy, un Rory Gallagher, mai nou, Tommy Emmanuel! (more…)

Now that you’re gone my love (Improvizaţie)

Ştiu că a trecut ceva vreme de când nu am mai postat articole ample, doar că am fost într-o dispoziţie mai melancolică, meditativă şi am lucrat la câteva piese noi Alexandra & Alec, mi-am pus în ordine câteva idei pentru proiectul solo… şi iată cum au trecut ultimele săptămâni.

Sunt multe de povestit, dar m-am gândit că cel mai frumos lucru ar fi să împart cu voi o improvizaţie pe chitară pe care am înregistrat-o săptămâna trecută, când Alexandra era plecată în Germania la Eurovision (a compus versurile piesei “Change”, interpretată de Hotel FM).

M-am trezit pentru prima oară singur acasă cu pisoiul şi chitara, aşa că am ales un instrumental smooth jazz şi am apăsat butonul “Record”. Iată ce a ieşit:

Now that you’re gone my love by AlecSandor

Am înregistrat cu electro-acustica mea Ibanez AEG10e printr-un preamplificator Focusrite ISA One şi o interfaţă audio M-Audio Audiophile Firewire.

Foto: Victor Băluţă

Analog Sound Pedal Shootout

Pe 26 aprilie am participat la un eveniment foarte interesant organizat de Gabriel Tudoran (Analog Sound): am putut testa alături de mai mulţi colegi de breaslă, într-o atmosferă prietenoasă de sală de repetiţie, pedalele analog pentru chitară pe care Gabriel le creează şi care reuşesc să contureze un sound foarte reuşit.

Încet, dar sigur, Analog Sound devine un brand printre iubitorii de pedale unicat, printre cei care-şi doresc să sune altfel şi îşi propun ca rig-ul lor să conţină mereu ceva surprinzător, greu de imitat. După cum poate ştii, două “scule” analogice nu sună niciodată la fel – şi tocmai asta e frumuseţea.

Căldura cu care un De De-delay îţi îmbogăţeşte sound-ul nu va veni niciodată de pe rafturile magazinelor; o nebunie atât de specifică precum The RePeter nu e pentru oricine, dar poate pune în valoare într-un mod foarte original nişte riff-uri învăluitoare. (more…)