Prima mea chitară electrică – pachete pentru începători

Prima mea chitară electrică a fost o Yamaha a cărei serie nu o ştiu nici până azi, cumpărată de la un magazin second hand din Iaşi după lungi insistenţe. Am mers s-o aleg împreună cu profesorul meu de chitară şi cu mama mea, aveam pe atunci 17 ani şi vise nenumărate, dar nicio idee despre cum ar trebui să arate ori să sune o electrică “adevărată”.

O vreme am cântat la ea fără amplificare şi am acordat-o exclusiv după ureche, deoarece tunerele şi amplificatoarele nu se găseau la tot pasul şi mai ales nu la preţuri accesibile. Felul în care-mi exersam auzul, de nevoie, în acele zile fără Internet, şi nesaţul cu care citeam orice referire la chitare în orice publicaţie obscură m-au ajutat enorm mai târziu, dar m-au şi enervat şi ţinut pe loc uneori. Hai să avem grijă să nu treci şi tu prin asta, nu-i aşa?

Astăzi, informaţia e accesibilă pretutindeni, iar chitarele şi amplificatoarele sunt mai uşor de comandat de oriunde ai fi, prin intermediul magazinelor online.

Dacă este pentru prima oară când îţi cumperi o chitară electrică, ai la dispoziţie numeroase “beginner packs” – seturi formate din instrument, amplificator şi tuner (plus curea, corzi şi husă de cele mai multe ori), grupate la un preţ accesibil şi alese pentru a-ţi permite să cânţi primele acorduri de îndată ce desfaci cutia.

Avantajele pachetelor pentru începători:

• ai prima chitară, amplificatorul şi accesoriile deja alese, nu trebuie să cunoşti prea multe din domeniu pentru a începe să exersezi imediat

(more…)

Interviu cu César Huesca

César Huesca a fost unul dintre primii chitarişti pe care i-am ascultat vreodată pe Youtube şi tin minte că m-am gândit din prima secundă “Cum se face că tipul ăsta nu e deja faimos în toată lumea? Chiar ar trebui să fie!“. Majoritatea clipurilor de atunci îl prezentau pe tânărul chitarist mexican cântând cover-uri după Steve Vai şi Joe Satriani, într-o manieră surprinzătoare, ce rivaliza chiar cu variantele originale prin virtuozitate şi emoţia transmisă.

După vreo două milioane de vizualizări şi lansarea unui album de debut, César a ajuns să fie considerat de mulţi un artist de mare calibru, în plină ascensiune – şi printre puţinii care vor putea spune într-o zi că sunt adevăraţi guitar heroes.

Mă bucur nespus să împart cu tine acest interviu, acordat de César Huesca pentru Guitaristic.net şi Lectii-de-chitara.ro:

Ştiu că ţi-ai dorit dintotdeauna să cânţi la chitară şi ţi-ai dedicat mare parte din viaţă muzicii. Cum a început această pasiune tine? Ai avut momente în carieră când ai simţit că ţi-ai pierdut entuziasmul / optimismul şi ai regretat că ai ales această cale?

César Huesca: Muzica a făcut parte dintotdeauna din viaţa mea. Am început să cânt cu vocea când aveam patru sau cinci ani, am bătut la tobe pentru o perioadă, iar la nouă ani am început să cânt la chitara acustică a tatălui meu – şi aşa a început totul. Sigur că am trecut prin situaţii dificile când doar visam la o carieră muzicală, de exemplu în liceu mulţi mă considerau un tip ciudat pentru că preferam să stau acasă şi să cânt la chitară ore în şir în loc să merg la petreceri sau să stau cu prietenii.

Eram adesea criticat pentru această atitudine, pentru că eram un băiat timid şi ciudat care cânta mereu la chitară şi asculta CD-urile lui Steve Vai, dar eu cred sincer că cel mai important e să te concentrezi cu totul pe lucrul care te pasionează, iar la acea vreme întreaga mea energie era direcţionată spre a deveni un chitarist serios, profesionist, care să poată cânta tot ce-şi doreşte în cel mai bun mod posibil.

În timpul orelor, scriam tabulaturi sau inventam linii melodice în loc să încerc să înţeleg integralele la matematică. Până la urmă am început să iau note foarte proaste la şcoală şi asta mi-a creat probleme cu părinţii şi profesorii, dar scopul meu era unul singur: să fiu cât mai bun la chitară. Cred că în viaţă nu e loc de regrete, oricât de greu ţi-ar fi uneori, trebuie să ţii minte că ceea ce faci e important şi pentru asta ai fost trimis aici. Viaţa se învârte în jurul deciziilor mari; e totul sau nimic. Eu unul mi-am dorit de mic să fiu muzician şi nu m-am putut imagina niciodată făcând altceva.

Majoritatea oamenilor te ştiu de pe Youtube, unde ţi-ai adunat un grup devotat de fani. Cum ţi-a venit iniţial ideea de-a te filma în timp ce cântai (acum toată lumea face asta, dar tu ai fost printre pionieri)?

César Huesca: Cred că a fost la începutul anului 2006 sau la finalul lui 2005, l-am văzut pe Gustavo Guerra din Brazilia cântând câteva piese la chitară pe Youtube şi m-am gândit “Hey, ar trebui să fac şi eu asta!”. (more…)

Paul Gilbert, maestrul chitarei, revine in Romania

După cum am anunţat acum ceva vreme, Paul Gilbert îşi va bucura fanii cu două noi concerte pe teritoriul ţării noastre.  Pe 3 decembrie chitaristul va cânta la Sibiu, în Oldies Pub, iar pe 4 decembrie va susţine un show în The Silver Church din Bucureşti.

Evenimentele fac parte din turneul european de promovare al noului album “Fuzz Universe”, ce se desfăşoară pe parcursul lunilor noiembrie şi decembrie. Paul Gilbert a pregătit pentru această perioadă un show format din piese noi, hituri solo mai vechi, cântece din repertoriul Mr. Big şi Racer X, precum şi câteva surprize.

Concertul lui Paul Gilbert la Bucureşti va începe la ora 20:00. Biletele, în valoare de 70 lei în luna noiembrie şi 90 de lei în perioada 1-4 decembrie, sunt disponibile în reţeaua magazinelor Diverta, Germanos, Cărtureşti, Humanitas, Domo, Orange, Vodafone şi pe www.eventim.ro şi www.myticket.ro. 47 de bilete VIP cu loc la masă au fost puse în vânzare pentru concertul din Silver Church. Pentru concertul din Sibiu detaliile vor fi comunicate în curând. Concertele Paul Gilbert în România sunt prezentate de ArtMania.

Despre Paul Gilbert

Paul Gilbert şi-a început cariera de timpuriu, marcând o victorie la concursul “Guitar Wars” din Los Angeles şi absolvind G.I.T. (The Guitar Institute of Technology) cu rezultate excelente. A început să predea imediat după absolvire, fiind cel mai tânăr profesor de la G.I.T.. La 19 ani şi-a început ascensiunea în lumina reflectoarelor ca membru al trupei Racer X, ce aborda genul shred metal. Racer X s-a impus ca trupă de frunte pe scenele din L.A., înregistrând numeroase piese metal melodioase, de exemplu instrumentalul “Scarified”. (more…)

Steve Vai şi Ibanez: rock progress

Steve Vai va rămâne cu siguranţă în istorie nu doar ca un chitarist genial, ci şi ca “arhitectul” chitarelor moderne, aşa cum le cunoaştem noi astăzi. Piesele şi visele lui au dat o nouă formă instrumentului şi, în colaborare cu brand-ul Ibanez, au adus arta construirii unei chitare la un nou nivel.

Seria de chitare electrice concepută de Steve Vai împreună cu specialiştii japonezi de la Ibanez a debutat în 1987, revoluţionând practic piaţa de instrumente de pe atunci cu un sistem tremolo cu totul nou (Lo-Pro Edge 7), gândit de Steve pentru a corespunde nevoilor sale practice şi cerinţei pentru versatilitate. Începând de atunci, sunetul lemnului atent selectat de Vai a fost întotdeauna preluat prin doze DiMarzio, preferatele sale, ce beneficiază şi de opţiunea de split.

Gâtul este construit în aşa fel încât să fie foarte confortabil pentru degete, iar tastele de la 21 la 24 au scallop. “Gheara de leu” (care face chitarele mai uşor de transportat fără a le afecta sound-ul) este “invenţia” lui Vai şi trăsătura distinctă după care poţi recunoaşte un Ibanez din seriile lui de departe, indiferent în ce culoare a fost vopsit sau câte schimbări de setup i s-au adus.

Pe site-ul său, Steve Vai povesteşte în detaliu cum a reuşit să construiască chitarele viselor sale alături de Ibanez şi chiar dezvăluie că pentru seria Jem2K a sângerat puţin… la propriu! În vopseaua folosită pentru cele 300 de chitare în ediţie limitată au fost presărate câteva picături din sângele artistului – excentric, dar clar o dovadă de dragoste faţă de fani şi de instrumentele minunate pe care le-a creat împreună cu Ibanez. (more…)

Sondajul lunii: Ce marcă de chitară preferi?

Sondajul lunii martie a dezvăluit, cu ajutorul celor 276 de voturi acordate de voi, că marca preferată a tinerilor chitarişti români este Ibanez. 29% dintre voi şi-au exprimat preferinţa pentru brand-ul care a creat o adevărată legendă, susţinută de endorseri celebri cu sound-uri revoluţionare precum Steve Vai, şi Joe Satriani.

Aproape de acest rezultat este marca Fender, pe care 20% dintre voi aţi votat-o drept cea mai bună alegere pentru un chitarist, în vreme ce 17% s-au orientat spre alte brand-uri, iar 14% şi-au îndreptat atenţia spre clasicul Gibson. Printre alte “love brands” pe care le-aţi menţionat se numără Delson, Hohner, Aria, Benton, Colombo, Reghin, ESP, PRS, Ovation, Fernandes, Line 6, Music Man şi Schecter.

Date fiind rezultatele, vă voi povesti astăzi câte ceva despre Ibanez, urmând să revin cu o mică istorie Fender.

Povestea Ibanez începe în 1908 şi, deşi numele are sonorităţi spaniole, e important de ştiut că succesul acestui tip de chitare se datorează în mare măsură şi unui japonez. Acesta e anul în care niponul Hoshino Gakki a deschis un departament de instrumente muzicale pe lângă librăria sa.

(more…)