Ce înseamna să fii un chitarist bun?

“Ce înseamnă a fi un chitarist bun?” – iată o întrebare des întâlnită la chitariştii începători; încerc să le răspund, dar îmi dau seama că mă contrazic din prima frază.

Un chitarist bun poţi fi şi tu, îi îndemn eu pe chitariştii începatori, dându‑le exemple precum Jack White de la WHITE STRIPES sau Kurt Cobain de la NIRVANA, sau mulţi alţi artişti care s‑au bazat pe mesaj înaintea tehnicii sau al sound-ului.

Totuşi, vine întrebarea a doua: artiştii cu mesaj nu ştiu acorduri, game, intervale, notaţie muzicală? Răspunsul e categoric DA, ştiu tot despre chitară şi teoria muzicii. În primul rând, trebuie să cunoşti bazele muzicii şi să le stăpâneşti foarte bine.

Poţi să compui tu un riff care să reziste timpului, să ajungi să fii un chitarist cunoscut, dintr‑o trupă cunoscută? Da, se poate, dar asta vine în timp, nu peste noapte. Poate că deja eşti un chitarist bun, tehnic, dar nu ieşi în lume, nu‑ţi faci o trupă, preferi să rămâi acasă în anonimat, ceea ce te face un chitarist de sufragerie (cum îmi place mie să le spun), şi vin din spate alţi chitarişti nu atât de tehnici, dar cu un riff genial, o trupă cu instrumentişti nu tocmai buni, dar cu un mesaj ce zguduie topurile internaţionale.

Acei chitarişti din acele trupe Pop‑Rock sunt chitarişti buni? Da, sunt! Un chitarist bun e cel care şi‑a câştigat această titulatură prin ceva, a lăsat ceva în urma lui, sau face ceva ca muzica lui să fie auzită şi apreciată.

Ce înseamna să fii un chitarist bun? De ce mă contrazic? Pentru că sunt şi excepţii de chitaristi care nu cunosc notaţia muzicală sau teoria muzicii, pur şi simplu fac din cântatul la chitară ceva (more…)

Interviu cu Noris Schek

Concertul anual organizat de Rock Filarmonica Oradea în memoria victimelor de la Hiroshima mi-a dat ocazia să cunosc câţiva oameni cu adevărat valoroşi – un exemplu este chitaristul şi filosoful Gabriel Petric, pe care l-am intervievat acum ceva vreme pentru Lectii-de-chitara.ro, dar să nu uit nici de colegul meu de generaţie Noris Schek, ce merită toată atenţia alături de chitara lui.

Noris e genul care poate susţine un one man show oriunde şi oricând: are nevoie doar de şase corzi, vocea-i cu un timbru cald şi recognoscibil dintr-o sută, plus feel-ul de blues pe care-l are deja în sânge. A crescut cu înregistrări blues şi rock, a căror influenţă se simte în interpretarea şi compoziţiile lui actuale, şi-a făcut ucenicia muzicală alături de Blackbeers şi alte câteva trupe din Oradea, împărţind apoi scena cu A.G. Weinberger.

Din 2009 şi-a luat destinul muzical în propriile mâini, alegând să străbată ţara cu chitarele sale (un Martin electro-acustic ce sună demenţial, printre altele) şi tolba plină de cântece fingerstyle pe care le interpretează mereu cu pasiune. Te invit să-l cunoşti mai bine pe Noris în rândurile următoare:

Cum te-ai îndrăgostit de chitară? Cine ţi-a pus prima oară un instrument muzical în mână şi cine te-a încurajat în cariera artistică?

Îmi plăcea muzica de mic copil, imitam chitara ţinând în mână o mătură, băteam în oale, în capace, cântam cu, şi fără fundal muzical. Aveam în casă muzicuţe, fluiere, tobe de jucărie, apoi, la 6 ani, părinţii mi-au cumpărat o chitară adevărată. Reghin, cred. Am fost foarte fericit, dar am început să cânt abia pe la 12 ani.

Care a fost primul cântec pe care l-ai compus vreodată, îl mai ştii?

Primul cântec l-am compus în clasa a VII-a, se numea Újra Veled, adică Din nou cu tine. Era în limba maghiară, avea patru strofe, un refren ce-ţi rămânea în minte, aşa că eram foarte mândru. Cântec de dragoste, bineînţeles. În sfârşit aveam ceva doar al meu, pentru că puţini cântau pe-atunci la chitară. Avea o succesiune de acorduri bine cunoscută, cu care orice chitarist se joacă la un moment dat: Sol, mi, Do, Re. Sună cunoscut? Nu mai cânt piesa aceea, au trecut anii, dar mai păstrez înregistrarea, făcută cu trupa mea din liceu.

Cu albumele căror chitarişti ai crescut şi cine simţi că te-a influenţat cel mai mult?

Cel mai mult m-au marcat Gary Moore şi Eric Clapton, doi zei diferiţi, şi unici în felul lor. Le-am urmărit discografia lipit de difuzoarele casetofonului meu, încercând să cânt ca ei, cu ei. Mai târziu am realizat că important nu este să cânţi la fel ca ei, ci să ajungi la tine, prin ei. Albume ca Still Got the Blues al lui Gary şi Unplugged-ul lui Clapton m-au transportat într-o altă dimensiune. Ascultându-i peste ani, live, mi-am dat seama că nu m-am înşelat.

În rest cred că influenţele pot veni din orice gen, din orice direcţie, depinde de pregătirea fiecăruia. Ascultam şi încă ascult cu plăcere muzică bună, cu mesaj pozitiv, plină de energie. Îmi fierbe sângele în vene când îmi pun un Queen, un Thin Lizzy, un Rory Gallagher, mai nou, Tommy Emmanuel! (more…)

Noul meu proiect: Guitaristic.net

După cum desigur ai observat, echipa noastră s-a îmbogăţit cu un nou membru, Amatis Chifu, profesor şi interpret specializat pe chitară clasică. Profit de această ocazie pentru a te invita să-i citeşti cel dintâi articol şi să-i urezi bun-venit pe Lectii-de-chitara.ro!

Aceasta nu e singura veste bună cu care începem luna februarie: de curând am lansat www.guitaristic.net, un blog despre chitară în limba engleză. Este un proiect elaborat alături de Daniel Damian, unul dintre cei mai tineri şi smart bloggeri ai României.

Guitaristic.net este un proiect în care cred foarte mult şi a cărui necesitate am conştientizat-o după experienţa pozitivă a articolelor în română. Dacă aici am reuşit să creem pentru tine o comunitate, să oferim articole şi noutăţi despre chitară greu de găsit până acum în limba noastră, e timpul ca şi cei de peste hotare să ştie că lucrurile se mişcă pentru chitariştii din România, că avem idei şi energie cât să mutăm munţii… şi să zguduim amplificatoarele

Guitaristic.net se va axa pe articole utile despre chitare, amplificatoare şi accesorii, sfaturi şi trucuri pentru începători, recenzii de produse / concerte / albume şi materiale despre tehnici chitaristice explicate pe larg. Blogul se adresează atât chitariştilor începători cât şi profesioniştilor, dar şi celor pasionaţi pur şi simplu de instrument, chiar dacă nu pot cânta (încă) vreun acord.

Vei regăsi Guitaristic.net şi pe Facebook şi Twitter, unde te aştept cu informaţii mereu practice şi oferite din inimă, plus răspunsuri la întrebările tale despre chitară.

De asemenea, sunt deschis la sugestii (teme de articole, chitarişti străini în ascensiune cu care ţi-ai dori să citeşti interviuri, produse ale căror recenzii te interesează etc). Voi fi prezent în continuare pe Lectii-de-chitara.ro, cu tot mai multe articole şi gânduri bune pentru tine. Rock on!

Interviu cu Gabriel Petric

Bine ne-am regăsit! Începem anul în forţă, inaugurând o nouă secţiune, cea de interviuri.  Marius şi cu mine plănuim să-i luăm la întrebări pe cei care au cu adevărat ceva de spus despre chitară, de la chitarişti români de excepţie până la lutieri, producători de amplificatoare şi pedale analog, ingineri de sunet ce cunosc secretele imprimărilor ca la carte şi aşa mai departe.

Începem cu un chitarist preţios pentru România, autor al unui “Manual de chitară” de nelipsit, recenzor cu urechi fine pentru publicaţia “Arta Sunetelor“, filosof şi profesor, dar în primul rând un prieten drag: Gabriel Petric.

Când cineva te cunoaşte pentru prima oară, care sunt cele trei lucruri pe care ţi-ai dori să le ştie despre tine?

Gabriel Petric: N-ar fi rău de ştiut că sunt trei lucruri pe care le apreciez, în mod deosebit, la cei din jur: onestitatea, creativitatea şi umorul.

Activitatea ta extraordinară se află la interesecţia dintre două mari pasiuni: muzica şi filosofia. Cum te-ai „îndrăgostit” de fiecare şi ce le uneşte?

G.P.: Mi-am pus şi eu, adesea, întrebarea aceasta: ce uneşte muzica şi filosofia? La diferite vârste, am dat răspunsuri diferite. La început, vedeam cele două fenomene prin contrast: filosofia – serioasă, îndreptată către lucruri profunde, iar muzica – relaxare sau extaz, dacă nu cumva un divertisment, la limita între emoţie imediată şi revelaţie intuitivă. Apoi am crezut că le uneşte calea abstractă de înfăţişare a lumii. Acum, am convingerea că le uneşte tăcerea. Aşa cum, în muzică, cred că important e când se opreşte vibraţia – şi cred că muzicienii cu har sunt cei care ştiu când să atace un sunet, dar, mai ales, când să se oprească din cântat (pauza) -, în filozofie, mai important e ce nu se spune prin cuvinte, indicarea acelei tăceri misterioase care înconjoară lucrurile („cunoaşterea luciferică”, la Lucian Blaga, sau deviza lui Ludwig Wittgenstein: „Despre ceea ce nu putem vorbi trebuie să tăcem”). Ce este interesant e că şi tăcerile pot fi diferite, au elocvenţa lor stilistică.

De filozofie m-am apropiat după ce am citit Rostirea filosofică românească, de Constantin Noica şi Tractatus logico-philosophicus, de Ludwig Wittgenstein.

Cât despre muzică, vom mai vorbi…

Cum te-ai simţit când ai ţinut pentru prima oară o chitară în mână… şi cum ai abordat primii paşi în studiul instrumentului?

G.P.: Prima chitară a fost un Orpheus acustic bulgăresc. Când am primit-o de la părinţi am avut un sentiment asemănător cu cel pe care l-am trăit când Moş Crăciun ni-a adus prima bicicletă sau primul ceas de mână: era o jucărie serioasă de care nu puteam fi decât mândru. (more…)

Steve Vai, inspiraţie şi succes

Zilele trecute am zărit pe pagina de Facebook a lui Fernando Drăgănici (care îl va acompania pe Steve Vai la clape în concertul din 8 decembrie) un link spre un video cu maestrul, în care acesta explică succint şi motivant cum se construieşte o mentalitate de succes. M-am gândit să vă arăt şi vouă acest clip realizat de Guitar Center, pentru că este cu adevărat inspiraţional.

Despre Vai se ştie că e un perfecţionist, dar şi un artist înclinat spre meditaţie – aceste lucruri se simt şi în discursul lui. El încurajează tinerii muzicieni să-şi vizualizeze scopul, să vadă imaginea de ansamblu înainte de-a insista pe detalii şi să nu piardă niciodată din vedere drumul spre visul lor.

Până îl vom asculta live la Bucureşti, să-l urmărim împreună pe Steve Vai vorbind despre succes şi interpretând câteva fragmente muzicale:

Steve Vai va concerta în România pe 8 decembrie 2010, la Sala Polivalentă, în cadrul Festivalului Music Contaminations – EcoFest. Va fi acompaniat de Evolution Tempo Orchestra şi muzicieni români atent selectaţi, printre care se numără Călin Grigoriu (chitară) şi Fernando Drăgănici (clape). Biletele pentru show-ul Steve Vai au preţuri cuprinse între 40 şi 190 lei şi pot fi achiziţionate de pe Eventim şi MyTicket.