Gama pentatonică

Gama pentatonică este una dintre cele mai populare alegeri pentru solo-uri de chitară, riff-uri de bass şi improvizaţie, în general. Dacă eşti interesat/ă să preiei la un moment dat rolul de lead guitar într-o trupă sau eşti deja în această postură şi vrei să-ţi deschizi puţin orizonturile, pentatonicul e cheia unei alte dimensiuni.

Orice muzician ar trebui să poată spune been there, done that când e vorba despre această gamă, mai ales că nu e foarte greu de înţeles şi interiorizat. Ca orice alt lucru ce va face parte din enciclopedia ta chitaristică de cunoştinţe, are însă nevoie de timp, disciplină şi exerciţiu pentru a fi stăpânită. Eşti gata să începem, aşadar?

Puţină istorie: Gama pentatonică majoră este cea mai veche gamă din lume, lucru atestat documentar. Istoricii au găsit menţiuni despre pentatonic în scrieri chinezeşti şi greceşti de acum peste 2.500 de ani. Apare în toate marile culturi ale lumii, începând din China, Japonia, Africa, cele două Americi şi ajungând până la muzica europeană.

Imnul naţional japonez are la bază pentatonicul, care se regăseşte de asemenea în cântările gregoriene, muzica tradiţională irlandeză, melodiile scoţiene, piesele din genul Negro Spirituals (“Nobody Knows the Trouble I Have Seen”) şi standardele de jazz precum “I Got Rhythm” sau “Sweet Georgia Brown”.

Ce e special la gama pentatonică? Conţine doar cinci note (după cum îi spune şi numele – penta înseamnă 5 în limba greacă), spre deosebire de gamele “tradiţionale” , care au şapte sau mai multe trepte. Astfel, e mult mai uşor de învăţat la orice nivel, probabilitatea de-a greşi se reduce şi, în plus, ai un teren nou de explorat, cu un sound distinct şi care te va inspira.

Un alt avantaj al pentatonicului este că varianta majoră şi cea minoră a gamei au aceeaşi formă, doar că sunt cântate în locaţii diferite pe grif. Poate ţi se pare o explicaţie puţin “sucită” acum, dar totul va deveni mai clar pe măsură ce interiorizezi teoria (şi practica!) pentatonicului.

Înainte de a trece la următoarea etapă, îţi sugerez să reciteşti acest articol despre cum se formează gamele majore şi minore naturale, precum şi materialul colegului meu, Alex Luft, despre cum să memorezi mai uşor notele pe grif dacă nu eşti familiarizat/ă foarte mult cu teoria muzicală. Cu cât eşti mai stăpân/ă pe aceste noţiuni şi cunoşti fretboard-ul chitarei mai bine, cu atât mai uşor îţi va fi să explorezi pentatonicul.

Gama pentatonică majoră

Pentru a forma pentatonicul major, e de ajuns să înlăturăm treptele 4 şi 7 ale oricărei game majore. Astfel, rezultă formula 1, 2, 3, 5, 6

Înainte de-a “rupe chitara” improvizând în pentatonic, hai să descoperim cum sună această gamă cântată pe o singură coardă. Vom începe cu coarda a şasea, Mi subţire / E.  O luăm pas cu pas:

• începe prin a apăsa tasta 5 de pe coarda 6 (adică nota La)
• mută degetul cu două fret-uri mai sus (până la tasta 7) şi cântă nota de acolo
• urcă încă două spaţii – acum eşti la fret-ul 9, curaj, cântă nota! (more…)

Cum înveţi notele pe grif-ul chitarei?

Învăţatul notelor este un proces lung si vast. Petru a deprinde notele nu e de ajuns să ştii gama Do major. Trebuie să cunoşti toate gamele majore si minore, gamele cromatice si intervalele.

Pentru început, ar trebui să ştii corzile libere (Mi, La, Re, Sol şi Mi).

Încearcă să găseşti nota Mi pe tot grif‑ul chitarei începând cu coarda Mi, apoi nota Mi pe coarda La, apoi pe Re, Sol şi coarda Mi subţire. Aceeaşi procedură cu nota La: ai coarda liberă La, caută încă un La pe coarda La, caută La pe coarda Mi groasă şi aşa mai departe pe restul corzilor.

E un “quest” lung, dar dacă găseşti notele corespunzătoare corzilor libere şi pe alte corzi (bineînţeles, nu în aceeaşi octavă) ai terminat prima misiune pentru a cunoaşte notele pe grif‑ul chitarei.

Pentru etapa a doua (misiunea 2), interesează‑te cum arată notele scrise pe portativ, întreabă‑ţi profesorul sau încearcă să le scrii singur – cu puţină logică si puţină matematică ar trebui sa reuşeşti.

Chiar dacă Pitagora a ajutat la descoperirea intervalelor, a distanţelor dintre doua sunete (note) şi la scrierea foarte asemănătoare cu gamele care se studiază in prezent, asta nu înseamnă că muzica e matematică; într-adevăr, se regăsesc unele calcule simple, dar asta nu face ca muzica să fie o ştiinţă exactă.

Aşadar, încearcă să nu mai gândeşti fret‑ul 4 pe coarda Mi, sau la 4 casuţe/fret‑uri distanţă, ci (more…)

Acordurile suspendate

Dacă ai întâlnit în diverse tabulaturi notații de genul “Dsus4”, “Asus2”, sau alte variante similare, iar acest lucru te-a determinat să ocolești piesa respectivă, acest articol te va ajuta să deslușești acordurile suspendate (“sus”), frecvent utilizate pentru a adăuga o nuanță interesantă pieselor folk, rock și nu numai.

Acordurile suspendate conțin prima și cvinta acordului, însă spre deosebire de triada clasică (primă-terță-cvintă) pe care am învățat-o pentru acordurile majore și minore, ele nu conțin terța.

După cum bine știi, caracterul de major sau minor al unui acord, este dat chiar de tertă – așadar, acordurile “Sus” cărui tip aparțin?

Răspunsul este că ele nu sunt nici minore nici majore, ci acorduri de tranziție care creează o stare de suspans în progresia ta, însă care trebuie neapărat “rezolvate” într-un acord complet minor sau major.

Mergând mai departe, și ele sunt de mai multe tipuri, și astfel vom desluși care note vin să înlocuiască terța “suspendată”.

Cele mai folosite sunt “sus2” si “sus4”:

Sus 2:  1 + 2 + 5

Sus 4:  1 + 4 + 5

! Ţine cont de faptul că notația de mai sus este făcută pe baza intervalelor muzicale și asigură-te că stăpânești această parte de teorie.

Pentru a clarifica puțin lucrurile, îți voi oferi un exemplu concret, folosind acordul Re major (D): (more…)

Semne și simboluri în scriitura chitaristică

Pentru cei ce vor să citească o partitură fără probleme, am făcut un rezumat cu semnele și simbolurile cele mai des întâlnite în scriitura chitaristică.

Nu mi-am propus să ofer tot dicționarul, întrucât multe din simboluri și notații apar foarte rar sau chiar deloc în cazul chitarei.

Dacă mi-a scăpat ceva sau ai întâlnit simboluri a căror semnificație nu o cunoşti, poţi lăsa oricând un comentariu la această postare și eu îţi voi răspunde în cel mai scurt timp.

 

• Semnificaţia cifrelor arabe pentru digitaţia mâinii stângi:

“0” = coardă liberă.

“1” = degetul arătător.

“2” = degetul mijlociu. (more…)

Tehnică şi interpretare la chitara clasică

Fiind vorba de chitara clasică, tehnica interpretului trebuie să respecte o serie de standarde în funcție de dificultatea repertoriului ales. Un sunet bun poate fi obținut doar după o perioadă îndelungată de studiu, de aceea prima perioadă din evoluția unui chitarist este predominată de studii tehnice și ritmice pentru o înțelegere aprofundată a instrumentului.

Tot printre primele lucruri pe care un chitarist trebuie să și le însușească se numără citirea indicațiilor și notațiilor specifice unei partituri. Abia după ce o mare parte din elementele tehnice ale unei piese sunt stăpânite se poate trece la chestiuni subtile privind interpretarea. Pentru a cânta o piesă clasică în stilul în care a fost compusă (baroc, clasicism, romantism) este recomandată o documentare în prealabil și cel puțin o audiție muzicală cu piese aparținând acelei perioade sau ale aceluiași compozitor. De exemplu, este dificil de interpretat o piesă din perioada barocă aparținând lui J.S. Bach fără a cunoaște măcar puțină istorie a muzicii. Să-l urmărim puţin pe Andres Segovia explicându-le elevilor săi această operă:

Digitația este foarte importantă întrucât multe din piese sunt transcripții pentru chitară, iar pentru a obține o interpretare veritabilă este important (more…)