În prima parte a interviului am văzut ce anume l-a făcut pe Dan Iliescu să se apuce de cântat la chitară. În continuare vă las să descoperiți ce muzică l-a influențat pe chitarist, ce set-up folosește acesta dar și multe alte detalii din cariera lui muzicala de aproape 30 de ani.
LDC: Fiind fire sportivă, ai simțit nevoia de a fi în competiție cu vre-un chitarist de-a lungul carierei?
DI: Depinde de ceea ce alegi. Sunt momente în care simți competiția și ți-o dorești doar ca să vezi cum e și sunt momente în care înțelegi că defapt totul trebuie să fie o emoție plăcută. Nu doar o adrenalină dată de o emoție foarte puternică.
Dacă depășești un anumit stadiu competiția devine periculoasă și consumantă.
LDC: Când vine vorba de înregistrări ești fan analog sau digital?
DI: Analog.
LDC: Cum ai ajuns la colaborarea cu Dan Panaitescu? Ce te-a atras la amplificatoarele Dominance?
DI: Amplificatoarele pe care le face Dan Panaitescu sunt niște amplificatoare vii. Dacă ești “viu” – muzical vorbind, și mai ales dacă știi ce vrei, îți găsești sunetul.
LDC: Ce chitarist/artist te-a impresionat cel mai mult tare?
DI: Din punct de vedere componistic Frank Zappa a fost un mare muzician și chitarist.
LDC: Ce impact a avut asupra ta era digitală când vine vorba de înregistrări?
DI: Am ajuns și eu dependent de computer pentru că am fost nevoit. Atunci când lucrezi în felul acesta poți să ajungi la performanțe foarte bune. Din păcate sunt cazuri în care în loc să cânți totul din mână și să te dezvolți ca instrumentist ajungi doar să pui totul acolo pe bandă, și să rămâi doar cu un lucru pus pe bandă. El e ok dar tu nu ai înțeles defapt ce ai de cântat. Dacă exersai 30 de minute formula îți ieșea perfect, dar fiindu-ți lene ai stat 30 de minute să o faci din mouse.
LDC: Ce te inspiră când compui o piesa nouă? Ai vre-o formulă care dă roade? Începi folosindu-te de un groove, o armonie, un riff sau pur si simplu te lași dus de feeling?
DI: Îmi plac groove-urile și îmi place să inventez groove-uri.
LDC: Este cert pentru multi că iubești atât blues-ul cât si funk-ul și mai ales rock-ul. Poți să ne dai câteva repere.
DI: Ca atitudine muzicală, mi-a plăcut foarte mult albumul “Infectios groove”. Iar în 1977 am trăit un moment important care m-am marcat, când am ascultat 3 albume ale artistilor: Led Zeppelin, Frank Zappa si John McLaughlin & Ravi Sanhar. Ascultam tot ce era nou împreună cu un prieten din Iași.
Apoi Jimi Hendrix m-a făcut să înțeleg că chitara poate avea o dimensiune cosmică – un alt nivel al exprimării artistice. E o legătură organică între om, chitară și amplificator. Când realizezi acea legătură organică totul vine de la sine, este viu, se dezvoltă.
Tot ce se cântă acum se bazează pe tehnică și pe lucruri foarte bine definite dar sunt moarte. Cu cât definești ceva mai mult cu atât trebuie să dai la o parte informațiile din el și deci să-l faci cât mai lipsit de viață.
Esența [...] își pierde naturalețea. Tot ceea ce ne îndreaptă către ceva mecanic ne dăunează.
Când emoția ta este mecanicizată de un gând, cum ar fi: “vreau sa ajung cel mai bun”, deja ești mecanic. Imediat iei toate etapele… iți faci planuri. D-zeu râde de planurile omului. E mai bine să spui: “vreau să simt sau… să înțeleg”.
Oricine se apucă de un instrument trebuie sa vizeze prima dată emoția… și după aia performanța. Iar dacă este vizată în primul rând emoția, performanța vine apoi armonios. Dezvolți niște mecanisme care te vor ajuta să ajungi la performanță.
LDC: Preferi chitara electrică sau chitara rece?
Îmi place mai mult să cânt la chitara rece decât la cea electrică, la care cânt doar la repetiții. Chitara rece îți dă vibrația naturală a sunetului și plăcerea de a simți o vibrație în mod natural.
Ce setup folosești momentan?
Efecte în serie:
Electro Harmonix – Deluxe Memory Man
Electroharmonics – Black Finger
Corzi:
Daddario 10 – 48
Chitare:
Fender Richie Sambora H-S-S
Gibson SG
Jackson Soloist
Fender HMT Lance
Godin multiac
Hohner rece
Cabluri:
Monster Cables
Proel
Prototipul Dominance un Squier 15? Mi-l permit și eu. Îl am, chiar.