De curând am avut plăcerea de a sta de vorbă cu chitaristul Dan Iliescu, liderul formației Timpuri Noi. Îmi plănuisem să îi pun întrebările scrise pe hârtia A4 pe care o aveam cu mine, însă totul a curs atât de firesc încât de multe ori am uitat când trecuse timpul.
Pentru cei care nu îi cunosc activitatea chitaristului vă invit să verificați discografia şi activitatea trupei aici.
Lecţii-de-chitară.ro: Când ai realizat că aceasta este vocația ta?
Dan Iliescu: În 2004. Eu m-am apucat de chitară pentru că îmi plăcea. Vocația este o treabă serioasă.
Lecţii-de-chitară.ro: Când ai scris primul cântec și despre ce era?
D.I.:Primele compoziții au fost melodii scurte, unele mai simple altele chiar cu o tentă mai rock.
LDC: Îţi amintești când ai cântat pentru prima oară un solo ? P
e ce chitară?
D.I.: Primul riff/solo interpretat a fost intro-ul de la piesa “Negru Vodă – Phoenix”. Îmi amintesc că am făcut acel riff într-un stil mai sportiv, pe o acustică junior (mai mică). La vremea aceea panam doar de sus în jos.
Puneam corzi de jazz pentru că erau mai moi s
pre deosebire de cele de acustică, care erau mai tari și țineau mai puțin.
Asta m-a făcut să fiu foarte conştient de faptul că e greu să-ţi cumperi un instrument.
Părinții nu au avut bani şi nici nu au fost interesați. Când a auzit mama că vreau sa îmi iau chitară a pufnit în râs. Prima chitară electrică a fost făcută de mine.
După ce am lucrat mult am înțeles ce înseamnă un instrument, o chitară, ce înseamnă vibrația. Cum se transmite ea. Cum e lemnul. Cum trebuie uscat.
Am făcut chitare și am vândut chitare. Iar chitara cu care am interpretat la Timpuri Noi era o chitară făcută de mine. Copie după modelul Gibson SG. Era in anii 76 – 77, iar nimeni nu făcea chitare.
LDC: Ai studiat cu vre-un profesor sau ești autodidact?
D.I.: Pe vremea aceea nu-ți spunea nimeni cum să cânți. N-am avut niciodată profesor, poate că așa am înțeles mai bine (din punctul meu de vedere).
LDC: Cât studiezi zilnic?
D.I.: Atunci când vrei să te exprimi printr-un instrument acesta trebuie să devină o prelungire a ta. Dacă nu lucrezi permanent cu acel instrument n-o să fie chiar așa cum iți dorești. Studiul instrumentului duce la descoperirea valenţelor lui și nu neapărat ca activitate de creație. Universul muzical și în același timp și universul fiecărui instrument poate fi oricând redescoperit
LDC: Știm că ai fost sportiv de performanță, cât de importantă este disciplina în cântatul la chitară?
DI: În studiul chitarei și nu numai este importantă disciplina. Un om nedisciplinat își pierde energia creativă inutil.
LDC: Ce crezi că este mai important pentru un chitarist: feeling-ul sau tehnica?
DI: …feeling-ul.
LDC: Te-ai gândit vreodată să predai lecții de chitară?
DI: Acum eu sunt antrenor de muzică. Nu predau chitară, însă îmi antrenez colegii cu care cânt. Nu cred că aș putea preda pentru că ceea ce fac eu nu este o școală propriu zisă.
Am cunoștințe ce mă ajută să vorbesc despre feeling, pentru că eu m-am născut fără feeling. Eu nu m-am născut talentat ca alții să prind repede sau sa cânt frumos.
Eu prin munca mi-am făcut o autodisciplină și o didactică personală. Acestea m-au ajutat să înțeleg fenomenul.
La 18 ani când am scos piesa Europa – Santana, am cântat-o și mi-am dat seama ca nu pot sa cant ca Santana. Am căzut într-o mica depresie. Deși cântam acele note și vroiam sa fiu ca el, îmi dădeam seama ca nu are nicio legătură și că e jalnic ceea ce fac. Iar colegii îmi spuneau: “mișto”. Iar eu spuneam: “Ce mișto, că nu simt nimic. Când îl ascult pe Santana înnebunesc iar când mă ascult pe mine înnebunesc de nervi.”
LDC: Ce muzică ascultai pe atunci?
DI: În anii ’70 am ascultat toată muzica ce putea fi ascultată. O singură dată, în 1985, am ascultat o singură formație – U2.
Am constatat mai apoi că dacă vrei să știi cum ajunge la acel feeling un interpret, este foarte important să ii vezi tehnica și pozițiile pe chitară. Doar așa poți să înțelegi cum transmite el energia prin intermediul chitarei. Iar când ajungi să înțelegi valorile de note, prin studiul aprofundat, liniștit, muzica te armonizează cu tine, cu interiorul tău.
Abonează-te la newsletterul nostru aici, ca să nu ratezi continuare interviului.
Frumos! Îmi place băiatul ăsta.