Astăzi voi merge mai departe cu teoria intervalelor şi îţi voi vorbi despre modul în care poţi aplica intervalele pe chitară, iar la final îţi voi face câteva recomandări.
Intervalele muzicale “la lucru”
În continuare, hai să vedem cum funcţionează în practică şi cum ne influenţează percepţia aceste intervale muzicale.
*Notă: Intervalele pe care le voi analiza sunt calculate astfel: dintre prima notă şi a doua notă din acord, prima şi a treia notă a acordului ş.a.m.d.
Hai să pornim de la un acord pe care cu siguranţă îl ştii – Re Major. Acest acord este compus din următoarele note: Re Fa# La Re.
Acum să luăm un alt acord, şi anume Re minor. Notele din care se compune acesta sunt: Re Fa La Re.
În cazul lui Re major, intervalul dintre Re şi Fa# este de terţă mare, iar în cazul lui Re minor, intervalul dintre Re şi Fa este de terţă mică.
Dacă asculţi succesiv cele două acorduri vei observa că Re minor sună mai “trist”, iar Re major sună mai “vesel”, diferenţa dintre cele două acorduri fiind dată de intervalul de terţă.
Ca să-ţi subliniez importanţa intervalelor muzicale – o mică modificare a intervalului (terţă mică în loc de terţă mare) îţi poate schimba total percepţia unui acord, atât de “puternic” este acest interval
Power Chord-ul sau esenţa armoniilor în rock
Dacă eşti familiarizat cu muzica rock, deja ţi-ai dat seama că în compoziţii sunt foarte des folosite power chord-urile.
Ce sunt acestea? Nimic mai mult, decât o succesiune de intervale de cvintă perfectă + un interval de octavă.
Hai să luăm şi să analizăm împreună un power chord foarte simplu – power chordul La (că doar e tonalitatea preferată de toţi chitariştii, alături de Mi major sau minor).
Acesta este compus din următoarele note: La Mi La. Dacă ar fi să-l execuţi pe chitară, ar trebui să arate cam aşa:
Analizând, obeservi că între La şi Mi este un interval de cvintă perfectă, iar între primul La şi cel de-al doilea La este în interval de octavă perfectă.
Mergând după acelaşi model (cvinta perfectă+octavă perfectă) poţi forma toate power chord-urile, pe tot griful chitarei. Reţine regula aceasta şi în curând vei ajunge un rock star
Recomandări…
Îţi recomand să încerci să execuţi pe chitară fiecare interval în parte şi să observi ce impresie îţi creează. Vei vedea că intervalele mici sunt mai “triste”, pe când intervalele mari sau perfecte sunt mai “vesele”, iar cele mărite îţi vor crea impresia de “tensiune” sau de “mister”.
Le mai poţi executa fiind acompaniat de o armonie foarte simplă, formată din două acorduri. La fel, ascultă foarte bine şi observă cum ţi se schimbă percepţia asupra intervalului în momentul în care schimbi acordul.
Nu uita, că această teorie a intervalelor este de fapt o modalitate de etichetare a unor senzaţii create de diferitele relaţii între note. În momentul în care ai aceasta “etichetă” pentru o anumită senzaţie, poţi face apel la ea în orice moment.
Ia în calcul ceea ce am scris mai sus în momentul în care studiezi orice subiect al teoriei muzicale şi ţi se va părea mult mai interesantă.
Un ultim sfat pe care ţi-l pot da – Stăpâneşte bine intervalele pe chitară şi armoniile sau solo-urile tale vor dobândi puteri nebănuite.
Alec chiar stie sa compuna o melodie si se vede. Ideile lui sunt originale iar in teorie muzicala nu il depaseste nimeni. cel mai bun profesor de chitara din cati am vazut si printre cei mai buni chitaristi din Romania.
@ Stefan
Articolul asta a fost scris de catre Marius:
” Cum se compune o piesă – Episodul 5: Intervalele muzicale – Partea a 2-a
Scris de Marius pe 7 Iun, 2010 în Articles”
Te-am salutat!
P.S:nu ca Alec nu ar fi un prof extraordinar
@ Stefan multumesc pentru apreciere
@ oZz ai dreptate si multumesc pentru completare, articolul precum si ideile despre compozitie exprimate in el ii apartin lui Marius Furduescu.