Lectii de chitara

Termenii chitară ritmică şi chitară lead pot deruta uşor un începător, dacă e să ţinem cont doar de faptul că orice pasaj cântat pe instrument ar trebui să urmeze un anume ritm şi că nu orice înşiruire de note dintr-o piesă se va concretiza într-un solo. Astăzi vom vorbi despre diferenţele dintre chitara ritmică (de acompaniament) şi cea lead (solo), în mare parte pentru a te ajuta să te hotărăşti mai uşor care va fi rolul pe care ţi-l vei asuma într-o trupă.

Multe grupuri muzicale contemporane au câte doi chitarişti, unul concentrându-se pe acompaniament şi celălalt pe solo-uri – Beatles au fost unul dintre primele exemple de astfel de line-up. Practic, chitara lead e axată pe melodicitate, iar cea ritmică pe bogăţia acompaniamentului.

Într-o trupă, rolurile celor doi chitarişti sunt complementare: chitara lead se încadrează între instrumentele solo (precum vocalul, pianul solo etc.), în vreme ce chitara de acompaniament aparţine mai degrabă secţiei ritmice, alături de tobe şi bass. Solo-urile conferă melodicitate, iar chitara ritmică e importantă pentru balansul şi “textura” unei piese.

Ce faci când nu sunt doi chitarişti?

Piesele unei trupe cu o singură chitară trebuie orchestrate şi gândite în aşa fel încât restul instrumentelor să fie suficient de “pline” şi cu personalitate încât să ofere o fundaţie solidă pentru chitara solo.

Destul de mulţi chitarişti îşi asumă provocarea de-a cânta, pe rând sau chiar simultan, părţile lead şi rhythm dintr-un cântec.

Jimi Hendrix a fost unul dintre primii instrumentişti care au îmbinat părţile de solistică şi cele de acompaniament ritmic. Într-o formă simplificată, acest obicei se regăseşte adesea în muzica folk.

Sound-ul chitarei solo

Dacă vorbim de chitară electrică, în solo-uri va predomina distorsul, de la moderat până la texturi heavy. Acesta e şi motivul pentru care firmele producătoare de amplificatoare pun pe canalul de distors eticheta “LEAD” – acesta e sound-ul pe care îl vei folosi când vrei ca instrumentul tău să “iasă în faţă”, să domine mixul. Folosind distors ai şi mai mult sustain, vital pentru tehnici precum shredding sau tapping.

Bend-urile, pasajele executate cu vibrato sau cu slide-ul şi sweep picking sunt doar câteva idei “clasice” pentru un solo, acestea subliniind în esenţă notele şi conferind o expresivitate mai mare melodiei.

Bineînţeles, poţi folosi şi o chitară acustică pentru solo – unele tehnici nu vor avea un efect atât de pronunţat ca-n cazul chitarei electrice, însă dacă starea piesei îţi cere delicateţea unei acustice, urmează-ţi instinctul. Vei găsi modalităţi să o pui în valoare în mix prin compresie şi efectele preferate.

Sound-ul chitarei ritmice

În general, chitara de acompaniament cântă acorduri în progresii ingenioase, menite să pună în valoare instrumentul solist (fie voce sau chitară lead). Deşi ai putea crede că a acompania nu e la fel de incitant precum a face solo-uri, singura limită în pasajele de chitară ritmică este imaginaţia ta.

Va trebui să stăpâneşti o varietate cât mai mare de acorduri, progresii şi formule ritmice – totul pentru a da culoare pieselor. Chitara ritmică nu exprimă atâtea lucruri în mod direct, dar cu siguranţă defineşte sound-ul şi forţa unei piese.

Poţi cânta părţile ritmice pe acustică sau pe electrică, caz în care ai libertatea să te joci cu sound-uri de clean şi distors, în funcţie de genul muzical abordat şi necesităţile piesei. Tehnica ta ar trebui să se concentreze mai puţin pe evidenţierea notelor individuale şi mai mult pe alegerea acordurilor şi răsturnărilor care îmbogăţesc sound-ul per total şi care amplifică expresivitatea cântecului.

Ce alegi, solo sau ritmic?

Uneori, chitara ritmică poate fi subestimată din cauza unui mixaj prost – sau “îngropată” de ambiţiile fiecărui instrumentist de a arăta că e cel mai bun.

Însă decizia ta nu ar trebui să fie luată după dorinţa de-a fi “în faţă” sau în background, ci după personalitatea ta şi felul în care preferi să compui/orchestrezi. A găsi progresia potrivită pentru a pune în valoare o piesă poate fi la fel de greu ca a descoperi un riff cu personalitate.

A fi chitaristul solo al unei trupe nu înseamnă că cel ritmic va sta în umbra ta sau că “tu eşti cel mai tare”. Ca să-ţi dau un exemplu simplu, multă lume spune “ce-ar fi fost Guns’n’Roses fără Slash?”, când de fapt întrebarea este “ce-ar fi fost Slash fără Izzy Stradlin?”. În autobiografia sa, Slash recunoaşte că de multe ori a fost inspirat tocmai de progresiile fresh şi liniile simple dar expresive create de Izzy pentru a construi intro-uri şi solo-uri geniale peste.

Lecţia echilibrului: fie că alegi să cânţi părţile lead sau cele ritmice, trebuie să o faci cu toată pasiunea şi expresivitatea ta şi – nu în ultimul rând – în armonie cu tot ce se întâmplă pe fiecare din celelalte instrumente.

A compune o piesă bună şi a-i găsi interpretarea ideală nu înseamnă ca fiecare să se lupte să iasă în faţă, ci ca fiecare membru al trupei să pună câte o cărămidă la o construcţie reuşită.

Citeşte şi seria de articole  “Cum se compune o piesă“, realizată de colegul meu Marius Furduescu.

Foto: Edi Enache