6 februarie 2011 a fost o zi întunecată pentru muzică, ziua când lumea a pierdut un mare chitarist. Gary Moore, interpretul legendarului “Still Got the Blues”, cântă acum doar pentru îngeri… Artistul s-a stins la doar 59 de ani într-un hotel din Spania, unde se afla în vacanţă – medicii spun că a fost vorba despre un atac de cord.
Gary Moore rămâne în memoria iubitorilor de muzică nu doar ca un mare chitarist blues şi vocalist expresiv, ci şi ca un muzician desăvârşit, care s-a adaptat incredibil la genuri diferite, cântând rock clasic alături de Thin Lizzy, blues în cariera solo, hard rock alături de Ozzy Osbourne, fusion alături de orchestra lui Andrew Lloyd Webber şi multe alte stiluri diferite, complexe în tot atâtea contexte muzicale.
Artistul irlandez s-a îndrăgostit de muzică la opt ani, când a găsit în casă o chitară acustică veche, cu ajutorul căreia şi-a însuşit primele acorduri. La 14 ani a primit în dar prima sa chitară “serioasă”, la care a învăţat să cânte ca la carte, deşi nu era o chitară specială pentru stângaci, aşa cum ar fi avut el nevoie.
De aici până la prima sa trupă nu a mai fost decât un pas: la 16 s-a alăturat band-ului Skid Row (o pură coincidenţă de nume cu interpreţii americani ai hit-ului “I Remember You”). La scurt timp l-a cunoscut pe muzicianul Phil Lynott, ce avea să devină vocea unor piese de neuitat precum “Parisienne Walkways” şi “Waiting for an Alibi” – foarte multe din piesele Thin Lizzy, de altfel, poartă amprenta orchestrală a duo-ului Moore-Lynott.
În 1973 a apărut primul disc solo semnat Gary Moore, “Grinding Stone”, urmat de alte 19 LP-uri dominate de chitară şi feeling şi numeroase turnee în care chitaristul şi-a încântat fanii din întreaga lume. Ultimul album de studio al artistului, “Bad for you, Baby”, a apărut în 2008.
Cariera de peste 40 de ani a lui Gary Moore este greu de însumat în cuvinte, mai ales în astfel de momente, când tot ce rămâne e muzica.
“I’m actually playing the blues from a rock standpoint. I’ve always considered myself a feel player (…) I just follow the music wherever it takes me”
- Gary Moore (4 aprilie 1952 – 6 februarie 2011)
@Alec
Salut,
Multumesc mult ca mi-ai ascultat sfatul si ai scris un articol despre Gary.Intr-adevar,a avut piese cu mult feeling si,din toate am putea extrage cate o lectie,fie inspirativa,fie tehnica.Piesele mele preferate au fost ,,Still got the blues” si ,,Loner”.
Imi pare foarte rau ca s-a dus atat de devreme
Nu cred ca va mai aparea ,,unul” cu niste piese atat de expresive si de ,,sufletiste”cum a fost Gary Moore.
Rest in peace Gary!
Alec,iti multumesc inca odata si astept sa ne revedem cu bine
Te-am salutat!
oZz
Mi se pare incorect sa spui ca piesele tale de la el “au fost”…Eu unul o sa am aceleasi melodii preferate in continuare fiindca Gary a murit,dar muzica lui si tot ce a lasat in urma ramane aici…
@Radu
Corect!
GARY MOORE
Muzica ta, stilul si tehnica ta personala de interpretare a rock-blues-ului , a facut ca sa inteleg ca muzica este in noi si Aici si trebuie doar sa o asculti cu intregul iar apoi sa incerci din toata fiinta sa-i faci pe ceilalti sa o asculte.
Pentru aceasta prima si ceea mai importanta lectie despre muzica, Mr. GARY MOORE , thank you so much.You’ll always be here inspired me.
Skynyrd