Lectii de chitara

Am hotarât să deschid o rubrică nouă – Guest - în care fiecare dintre voi să poată să împărtăşească din experienţele lui legate de chitară.

Fie că este vorba de cum ai progresat de-a lungul timpului referitor la tehnici de interpretare sau ce ai învățat în căutarea chitarei preferate, te aștept să îmi trimiți “povestea” ta la adresa alec@lectii-de-chitara.ro .

Cu cât vei fi mai convingător, adăugând fotografii sau clipuri video, cu atât vei fi mai apreciat.

Elie Wiesel spunea: ” Not to transmit an experience is to betray it.”

Îi mulţumesc lui Răzvan pentru materialul trimis. Haideți să vedem cum influențează lemnul chitarei tonul acesteia.

“Îmi aduc aminte că atunci când eram in căutarea chitarei electrice care să mi se potrivească, eram foarte interesant despre cum afectează anumiţi factori tonul.

Am învăţat repede că nu există “chitara universală” care sa se potrivească tuturor genurilor muzicale.

Aşadar în funcţie de genul pe care îl voi aborda va trebui sa aleg un anumit tip de chitară. Mai mult, am aflat că fiecare parte componentă a chitarei poate schimba sound-ul final.”

Factorii principali care influenţează sunetul sunt lemnul, dozele, efectele sau procesorul şi bineînțeles amplificatorul.

Iată care sunt cele mai întâlnite esenţe de lemn şi ce proprietăţi are fiecare:

Mahonul (mahogany) este de provenienţă din regiunea tropicală a Americii. Cam cel mai folosit şi cel mai indrăgit tip de lemn pe corpul chitarei. Acesta are o culoare puţin mai inchisă, având un ton cald, puţin înfundat dar agresiv când e vorba despre riff-uri de metal.

 

 

 

Teiul american (basswood) este de provenienţă din partea de nord a Americii. Un lemn foarte folosit la corpurile chitărilor ceva mai ieftine dar nu numai. Basswood-ul este deschis la culoare si produce un ton puţin mai deschis şi cu mai multe înalte.

 

 

 

Arinul,aninul (alder) este un lemn de origine europeană este deschis la culoare şi are un ton deschis. Se folosește pentru corp, fiind folosit în general la chitarele Stratocaster.

 

 

 

Arțarul (maple) provine din America şi este un lemn foarte deschis la culoare, având cel mai deschis ton. Se foloseste de obicei pentru gât sau tastieră, dar sunt cazuri în care se doreşte un ton general foarte deschis şi corpul se construieşte şi el tot din arţar.

 

 

Arţarul se găseşte şi pe faţa chitarei electrice, de obicei cu un corp de mahon (de exemplu Gibson Les Paul), fiind simplu sau în variantele “quilted” sau “flame”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Nucul (walnut) de provenienţă din vestul şi nordul Europei poate fi folosit peste tot pe chitara, existând chiar şi corpuri construite din acest lemn. El este folosit foarte des la gât, fiind inserate doar fâşii din nuc pe langă un lemn principal, de obicei arţar sau bubinga.

 

 

 

Bubinga este de origine africană are culoare asemănătoare cu a mahonului, iar tonul gravitează intre cald si tăios.

 

 

 

 

Pentru gâtul chitarei se foloseşte în general mahon, arţar, bubinga sau nuc.

Pentru tastiera chitării există 3 tipuri de lemn: arţarul , palisandrul (rosewood) si abanosul(ebony).

Palisandrul (rosewood) este printre cele mai folosite tipuri de lemn pentru tastiera chitarei, fiind indrăgit de marea majoritate a chitariştilor pentru tonul său echilibrat, foarte versatil dar şi datorită texturii lemnului care este plăcut la atingere.

Abanos (Ebony) se găseşte în general pe chitarele mai scumpe, având un ton foarte deschis dar plăcut pentru solo-uri şi nu numai.

 

Aceste tipuri de lemn se pot combina în foarte multe feluri pentru a obţine tonul dorit, urmărind proprietăţile fiecăruia.

“Mi-ar plăcea să ştiu ce tonuri şi ce combinaţii de lemn îndrăgiţi voi.

Vă urez mult succes, spor la cântat şi cât mai multă inspiraţie!” Răzvan

Sursa foto: www.warmoth.com, www.ibanez.com, www.d1music.biz .