Una dintre cele mai frumoase experienţe pe care le poţi avea legate de chitară este cea a compoziţiei. Cealalte ar fi cred, împărtăşirea pasiunii de a cânta împreună cu alţi muzicieni şi bineînţeles, împărtăşirea compoziţiilor tale cu alţi oameni. De altfel, ele apar cam în mod cronologic, întâi vei compune nişte piese, pe care le vei împărtăşi unor alţi muzicieni care apoi, te vor ajuta să le transmiţi mai departe în faţa unui public.
Indiferent că vei decide să mergi până la capătul acestui drum cu o idee muzicală pe care o ai sau că vei decide doar să o laşi să prindă viaţă pe chitară, important este să te simţi bine şi să te bucuri de plăcerea de a cânta, pentru că nu uita, motivul pentru care te-ai apucat să cânţi la chitară, chiar dacă nu este unul foarte măreţ, cu siguranţă este unul care are de-a face cu plăcerea şi relaxarea pe care ţi-o oferă exprimarea prin intermediul chitarei.
Ceea ce m-a făcut pe mine să scriu acest articol a fost o experienţă personală, pe care am avut-o cu ani în urmă şi de care mi-am adus aminte recent. Încercam să compun o piesă pentru că simţeam că e ceva acolo care ar vrea să “iasă afară”; am reuşit să scot un prim acord care să exprime starea mea, însă continuarea nu reuşeam să o găsesc, pentru că nici auzul muzical nu-l aveam bine dezvoltat.
Începător fiind, am început să execut pe chitară toate acordurile pe care le ştiam la vremea aceea, în speranţa ca unul va “sări” şi-mi va plăcea. După câteva încercări eşuate am abandonat, pentru că nu-mi plăcea cum sună nici o combinaţie de acorduri. După o perioadă de studiu intens la bibliotecă, am aflat că există anumite “legi ale atracţiilor” intre note şi implicit între acorduri, “legi” pe care dacă le-aş fi ştiut, m-ar fi ajutat să aleg pentru situaţia mea doar dintre acele acorduri care s-ar fi potrivit cu acordul meu şi nu să folosesc tot “vocabularul” meu de acorduri.
Aşa cum pentru tot ceea ce facem, la început am avut nevoie de îndrumare, şi în muzică există linii după care ne putem orienta. Ele în niciun caz nu are rolul de a limita sau încadra într-un şablon viitoarele compoziţii, ci sunt doar un ghid menit să te ajute.
Cum probabil că ştii deja, solo-urile pornesc de la game (care se construiesc după anumite reguli), iar tu pornind de la acele game vei alege notele care se potrivesc cel mai bine cu ceea ce vrei tu să exprimi. În acelaşi fel şi armoniile pentru piese se construiesc folosind acorduri (care sunt construite şi pot fi puse în relaţie cu celelalte acorduri după anumite reguli).
Astfel că, pe parcursul a câtorva articole îţi voi descrie cam care ar fi elementele după care să te ghidezi atunci când vrei să compui fie o armonie, fie un solo, astfel încât să nu fii în aceeaşi situaţie în care am fost eu.
ATENŢIE! Tot ceea ce îţi voi prezenta nu are decât rol de ghid, pentru că vei descoperi că muzica nu se face după şabloane. De altfel, progresul în muzică se datorează unor oameni care au gândit în afara şabloanelor.
Aşa cum amintea şi Richard Hallebeeck la Ziua chitarelor 2 : “Before you break the rules, you must know the rules.”
2 Comment responses