Ce înseamna să fii un chitarist bun?

“Ce înseamnă a fi un chitarist bun?” – iată o întrebare des întâlnită la chitariştii începători; încerc să le răspund, dar îmi dau seama că mă contrazic din prima frază.

Un chitarist bun poţi fi şi tu, îi îndemn eu pe chitariştii începatori, dându‑le exemple precum Jack White de la WHITE STRIPES sau Kurt Cobain de la NIRVANA, sau mulţi alţi artişti care s‑au bazat pe mesaj înaintea tehnicii sau al sound-ului.

Totuşi, vine întrebarea a doua: artiştii cu mesaj nu ştiu acorduri, game, intervale, notaţie muzicală? Răspunsul e categoric DA, ştiu tot despre chitară şi teoria muzicii. În primul rând, trebuie să cunoşti bazele muzicii şi să le stăpâneşti foarte bine.

Poţi să compui tu un riff care să reziste timpului, să ajungi să fii un chitarist cunoscut, dintr‑o trupă cunoscută? Da, se poate, dar asta vine în timp, nu peste noapte. Poate că deja eşti un chitarist bun, tehnic, dar nu ieşi în lume, nu‑ţi faci o trupă, preferi să rămâi acasă în anonimat, ceea ce te face un chitarist de sufragerie (cum îmi place mie să le spun), şi vin din spate alţi chitarişti nu atât de tehnici, dar cu un riff genial, o trupă cu instrumentişti nu tocmai buni, dar cu un mesaj ce zguduie topurile internaţionale.

Acei chitarişti din acele trupe Pop‑Rock sunt chitarişti buni? Da, sunt! Un chitarist bun e cel care şi‑a câştigat această titulatură prin ceva, a lăsat ceva în urma lui, sau face ceva ca muzica lui să fie auzită şi apreciată.

Ce înseamna să fii un chitarist bun? De ce mă contrazic? Pentru că sunt şi excepţii de chitaristi care nu cunosc notaţia muzicală sau teoria muzicii, pur şi simplu fac din cântatul la chitară ceva (more…)

Ralf Jung, din nou in România

Chitaristul Ralf Jung, care este unul dintre principalii endorseri ai brand-ului Digitech, va sosi din nou în ţara noastră în august, pentru o serie de demonstraţii interactive la Guitar Shop.

Am avut plăcerea de-a participa la un astfel de eveniment în noiembrie 2010 şi îţi pot spune că workshop-ul a fost nu numai informativ şi plin de inspiraţie, dar şi foarte detaliat în ceea ce priveşte versatilitatea produselor Digitech şi plin de sugestii pentru construirea unui rig reuşit.

Îl vei putea asculta pe Ralf Jung cântând şi prezentând produsele Digitech în următoarele zile:

- Luni, 1 august, orele 17:00 – GuitarShop Cluj-Napoca (Str. Petru Maior nr. 9)
- Marti, 2 august, orele 17:00 – GuitarShop Braşov (Str. Nicolae Bălcescu nr. 50)
- Miercuri, 3 august, orele 17:00 – GuitarShop Bucureşti (Str. Ştirbei Vodă nr. 172)

De data aceasta vom face cunoştinţă mai multe noutăţi Digitech, printre care pedalele SP-7 Stereo Phaser sau HT-6 Polyphonic Tuner din seria Hardwire, dar şi IPB-10 sau Whammy DT.

 

Cu cine mă mai văd, aşadar, pe 3 august la demonstraţia din Bucureşti?

AG Weinberger şi-a lansat aplicaţie de iPhone

Îmi verificam ieri e-mail-urile şi, spre surpriza mea, primesc un comunicat despre cea mai nouă lansare a bluesman-ului AG Weinberger: nu este vorba despre vreun disc nou, ci o unealtă cât se poate de inovatoare şi folositoare pentru fanii săi şi iubitorii de muzică “pour les connaisseurs”.

AG Weinberger oferă de acum o aplicaţie gratuită pentru iPhone şi iPad, prin intermediul căreia îi poţi asculta piesele, poţi descărca fotografii şi privi videoclipuri cu prestaţiile sale live, poţi primi notificări despre datele concertelor sale, îi poţi cunoaşte mai bine trupa şi chiar îl poţi contacta pentru a-l invita să cânte la evenimentul tău!

Aplicaţia “AG Weinberger – The Transylvanian Guitar Man” este compatibilă cu iPhone, iPod touch şi iPad – o poţi descărca gratuit chiar acum, dând click aici.

P.S:  AG Weinberger are o nouă emisiune pe TVR2, intitulată “Acadeaua” şi axată 100% pe muzică bună – o poţi urmări duminica de la ora 23:00.

Virtuozi ai chitarei clasice

Consider că cel mai corect ar fi să încep cu Andres Segovia, chitarist virtuoz și cel ce a  adus o mare contribuție în evoluția chitarei clasice așa cum o știm astăzi.

Născut în anul 1893 în Spania, Segovia este renumit pentru contribuția sa la îmbogățirea repertoriului pentru chitară și pentru interpretarea sa de-a dreptul revoluționară. Acesta moare în anul 1987 la vârsta de 94 de ani, mulți fiind de acord că ar mai fi cântat încă mult timp dacă ar fi avut ocazia.

Îţi recomand acest documentar despre viața sa și implicit despre istoria chitarei: Andres Segovia – The Sound of The Guitar.

Un alt virtuoz este John Williams, chitarist britanic ce a avut ocazia să studieze sub îndrumarea mai sus menționatului Andres Segovia.  Williams este recunoscut pentru tehnica sa impecabilă. Numele lui este adesea rostit alături de cel al lui Julian Bream, de asemenea reprezentant al școlii britanice de chitară clasică. (more…)

Remember Gary Moore

6 februarie 2011 a fost o zi întunecată pentru muzică, ziua când lumea a pierdut un mare chitarist. Gary Moore, interpretul legendarului “Still Got the Blues”, cântă acum doar pentru îngeri… Artistul s-a stins la doar 59 de ani într-un hotel din Spania, unde se afla în vacanţă – medicii spun că a fost vorba despre un atac de cord.

Gary Moore rămâne în memoria iubitorilor de muzică nu doar ca un mare chitarist blues şi vocalist expresiv, ci şi ca un muzician desăvârşit, care s-a adaptat incredibil la genuri diferite, cântând rock clasic alături de Thin Lizzy, blues în cariera solo, hard rock alături de Ozzy Osbourne, fusion alături de orchestra lui Andrew Lloyd Webber şi multe alte stiluri diferite, complexe în tot atâtea contexte muzicale.

Artistul irlandez s-a îndrăgostit de muzică la opt ani, când a găsit în casă o chitară acustică veche, cu ajutorul căreia şi-a însuşit primele acorduri. La 14 ani a primit în dar prima sa chitară “serioasă”, la care a învăţat să cânte ca la carte, deşi nu era o chitară specială pentru stângaci, aşa cum ar fi avut el nevoie.

De aici până la prima sa trupă nu a mai fost decât un pas: la 16 s-a alăturat band-ului Skid Row (o pură coincidenţă de nume cu interpreţii americani ai hit-ului “I Remember You”).  La scurt timp l-a cunoscut pe muzicianul Phil Lynott, ce avea să devină vocea unor piese de neuitat precum ”Parisienne Walkways” şi “Waiting for an Alibi” (more…)