Ne-am tot gândit, Marius şi cu mine, să începem o serie de articole despre piesele legendare care au influenţat istoria muzicii rock şi pe care generaţii după generaţii de tineri chitarişti le (re)descoperă pe cele şase corzi ale viselor lor. Sunt cântecele cu care am crescut, versurile care ne-au inspirat, acordurile superbe pe care le regăsim aproape la fiecare lecţie, când câte un elev ambiţios îşi propune să cânte ca Slash, să sune uneori precum Hendrix sau să prindă din nebunia electrizantă a lui Steve Vai.
Aşa că te invit să facem o incursiune în lumea magică a istoriei rock, să ne reamintim cum au fost scrise cele mai frumoase piese pe chitară ale tuturor timpurilor, încă din vremea când esenţa muzicii era tot ce conta…
Nu trece zi fără ca dincolo de geamurile sediului nostru din Unirii să nu se audă intro-ul din “Sweet Child O’ Mine”, cu acel riff descoperit de Slash din joacă în anii timpurii ai Guns N’Roses – acelaşi care a inspirat mii de chitarişti, profesionişti şi profani ai instrumentului, conducând la desemnarea lui drept “cel mai tare riff al tuturor timpurilor”. Alături de vocea lui Axl, sound-ul atât de viu din anii de început ai GnR şi versurile sensibile, chitara lui Slash a făcut din “Sweet Child O’ Mine” un adevărat imn, ce răsună neîncetat prin praful timpului.
Iată câteva lucruri pe care poate nu le ştiai despre una dintre cele mai cunoscute piese ale trupei Guns N’Roses:
* Saul Hudson aka Slash a fost cel care a pornit totul, ca o joacă: la un jam session cu trupa, se încălzea cântând un soi de exerciţiu rapid, cu sound “de circ”. Izzy Stradlin, maestrul chitarei ritmice din GnR, a simţit ceva magic dincolo de notele lui Slash şi i-a cerut să repete pasajul. În câteva minute (cum au fost compuse majoritatea pieselor Guns din acei ani), bass-ul şi toba dădeau contur unei balade rock ce avea să zguduie lumea. Sus, în camera lui, Axl părea că se odihneşte nepăsător la toate, însă melodia proaspătă pe care colegii lui o finisau în sala de repetiţii devenită căminul trupei l-a inspirat să scrie nişte versuri geniale, ce fac referire la iubita lui de atunci, Erin Everly.
* Deja o tradiţie în modul de lucru al trupei, producţia a fost anevoioasă: în vreme ce oamenii de studio pe care Guns îi respingeau unul după celălalt doreau un sound finisat, băieţii nu căutau decât să aducă pe disc magia şi spontaneitatea din sala de repetiţii. Mike Clink a fost totuşi cel de la care au acceptat sugestia de-a scoate cea de-a treia strofă (cântecul era, după părerea producătorului, prea lung) şi de-a adăuga un middle part, o “explozie” sonoră atât de necesară. Exasperat de faptul că nu ştia exact ce să facă cu această parte, Axl şi-a pus capul în mâini şi a început să întrebe, ca pentru sine: “Where do we go? Where do we go now?” (Încotro ne îndreptăm? Încotro ne îndreptăm de aici?). Mike Clink a fost pe fază şi i-a sugerat să cânte exact acest lucru drept middle part.
* Piesa era mai lungă în varianta iniţială, dar casa de discuri a sugerat reducerea ei la puţin peste patru minute; astfel, o mare parte din solo-ul lui Slash a dispărut din versiunea radio edit. Axl Rose a fost cel mai dezamăgit, deoarece considera că acea parte instrumentală era cea mai preţioasă pentru piesă.
* Casa de discuri a respins şi prima idee de videoclip a băieţilor, deoarece implica o temă controversată: traficul de droguri. În schimb, Guns au filmat cu naturaleţe în sala de repetiţii, fiecare membru al trupei aducându-şi iubita din acea perioadă. Atmosfera creată a fost de-a dreptul romantică, captivantă şi suficient de “digerabilă” pentru MTV, ca dovadă că “Sweet Child O’ Mine” a ajuns singurul Number One american din cariera trupei.
* “Sweet Child O’ Mine” apare în varianta originală pe albumul de debut al trupei Guns N’Roses, “Appetite for Destruction” (1987).
* Piesa beneficiază de numeroase cover-uri, care mai de care mai interesante. Astăzi le-am ales pe cele realizate de Sheryl Crow şi Taken by Trees, tocmai pentru că oferă o perspectivă total diferită asupra emoţiilor din cântec:
Învaţă să cânţi “Sweet Child O’ Mine” la chitară
* Am ales acest backing track tocmai pentru că e în tonalitatea originală: aşa cum probabil ştii, GnR aveau chitarele acordate cu un semiton mai jos.
Dragilor, sunt slab pregatiti. pacat. din propriile declaratii a lui Slash – ce e drept ca asta face atatea declaratii contradictori, ca nu m-as mira ca in cartea lui sa fi scris asa cum descrieti voi procesul compunerii piesei, dar, din cele mai vechi, el sustinea ca acel riff a fost descoperti de Axl, si ca acesta a fugit sus si s-a intors cu versurile si asa au inceput sa compuna piesa. nu am timp si timp sa caut articolul asta, dar, ask any fan – din aia vechi man, nu copii – care stiu povestea. anyway, laudabila incercare voastra dar it fails exact acolo unde nu ar trebui si anume de a informa corect cititorii. sorry dudes, mai informati-va!
@ Aurelian nu mi-as permite sa scriu ceva neinformat, daca doresti iti scanez pagina din autobiografie. Pana atunci, un simplu search pe net te poate lamuri:
“Slash came up with the riff when he was playing around on his guitar. He thought it was silly and wanted nothing to do with it, but Axl loved it and had him keep playing it. Izzy Stradlin added some chords, and the song came together”
http://www.songfacts.com/detail.php?id=628
http://en.wikipedia.org/wiki/Appetite_for_Destruction#.22Sweet_Child_O.27_Mine.22
Toate cele bune,
Alec
Da……guns N’ Roses ,asta ne-a inspirat pe mine si pe colegul meu de banca sa ne apucam de cantat la chitara…si apoi sa ne facem propria trupa…momentan doar eu am inceput….tocmai mi-am luat chitara:D
Exista un Sweet child of mine mult mai vechi si care suna complet altfel,din pacate nu imi amintesc numele trupei.
Mi-am adus aminte ! Deep Purple ! Pe langa astia,Gun’s si ai lui sunt ca Boney M. pe langa Gun’s…
Scuze,confundam cu Child in time…