Interviu cu Gabriel Petric

Bine ne-am regăsit! Începem anul în forţă, inaugurând o nouă secţiune, cea de interviuri.  Marius şi cu mine plănuim să-i luăm la întrebări pe cei care au cu adevărat ceva de spus despre chitară, de la chitarişti români de excepţie până la lutieri, producători de amplificatoare şi pedale analog, ingineri de sunet ce cunosc secretele imprimărilor ca la carte şi aşa mai departe.

Începem cu un chitarist preţios pentru România, autor al unui “Manual de chitară” de nelipsit, recenzor cu urechi fine pentru publicaţia “Arta Sunetelor“, filosof şi profesor, dar în primul rând un prieten drag: Gabriel Petric.

Când cineva te cunoaşte pentru prima oară, care sunt cele trei lucruri pe care ţi-ai dori să le ştie despre tine?

Gabriel Petric: N-ar fi rău de ştiut că sunt trei lucruri pe care le apreciez, în mod deosebit, la cei din jur: onestitatea, creativitatea şi umorul.

Activitatea ta extraordinară se află la interesecţia dintre două mari pasiuni: muzica şi filosofia. Cum te-ai „îndrăgostit” de fiecare şi ce le uneşte?

G.P.: Mi-am pus şi eu, adesea, întrebarea aceasta: ce uneşte muzica şi filosofia? La diferite vârste, am dat răspunsuri diferite. La început, vedeam cele două fenomene prin contrast: filosofia – serioasă, îndreptată către lucruri profunde, iar muzica – relaxare sau extaz, dacă nu cumva un divertisment, la limita între emoţie imediată şi revelaţie intuitivă. Apoi am crezut că le uneşte calea abstractă de înfăţişare a lumii. Acum, am convingerea că le uneşte tăcerea. Aşa cum, în muzică, cred că important e când se opreşte vibraţia – şi cred că muzicienii cu har sunt cei care ştiu când să atace un sunet, dar, mai ales, când să se oprească din cântat (pauza) -, în filozofie, mai important e ce nu se spune prin cuvinte, indicarea acelei tăceri misterioase care înconjoară lucrurile („cunoaşterea luciferică”, la Lucian Blaga, sau deviza lui Ludwig Wittgenstein: „Despre ceea ce nu putem vorbi trebuie să tăcem”). Ce este interesant e că şi tăcerile pot fi diferite, au elocvenţa lor stilistică.

De filozofie m-am apropiat după ce am citit Rostirea filosofică românească, de Constantin Noica şi Tractatus logico-philosophicus, de Ludwig Wittgenstein.

Cât despre muzică, vom mai vorbi…

Cum te-ai simţit când ai ţinut pentru prima oară o chitară în mână… şi cum ai abordat primii paşi în studiul instrumentului?

G.P.: Prima chitară a fost un Orpheus acustic bulgăresc. Când am primit-o de la părinţi am avut un sentiment asemănător cu cel pe care l-am trăit când Moş Crăciun ni-a adus prima bicicletă sau primul ceas de mână: era o jucărie serioasă de care nu puteam fi decât mândru. (more…)

Alexandra & Alec – Bad Day

Vă prezint noua piesă Alexandra & Alec, “Bad Day”, într-o variantă live voce-chitară şi însoţită de un clip special realizat de Ciprian Strugariu.

“Bad Day” a fost înregistrată în luna iunie 2010 la Salonul de Fotografie (The Ark), NMC fiind cel care s-a ocupat de sunet. Chitara este Ibanez-ul meu AEG10, iar sunetul a fost preluat din amplificatorul Marshall AS100D.

Muzica & versuri: Alexandra & Alec
Sound: NMC
Realizare (concept, regie): Ciprian Strugariu
Montaj: Vlad Zlate
Echipament video & lumini: Dynaphos

Nu încercaţi să ghiciţi acordurile din priviri este un clip de imagine şi secvenţele de chitară nu au fost neapărat sincronizate. Promit să revin în viitorul apropiat cu o lecţie video dedicată piesei “Bad Day”.

Beginning (Guitar Interlude)

Avem o mică surpriză pentru astăzi, mai precis un interludiu de chitară creat de prietenul meu Marius Furduescu, pe care l-am înregistrat acum câteva zile. Marius l-a conceput iniţial ca un intro de concert pentru piesa “Stranded” – Alexandra & Alec, dar a prins o formă proprie, astfel încât era păcat să nu-l împărţim şi cu voi.

Pentru imprimare şi efecte am folosit Guitar Rig 4.0, chitarele fiind preluate dintr-un amplificator Marshall AS100D Acoustic Soloist.

Muzica: Marius Furduescu
Chitară acustică: Marius Furduescu
Chitară electrică: Alec Şandor

Marshall AS100D

În mod frecvent, chitara acustică e supranumită “chitară rece”, dar eu sunt de părere că ea sună extrem de bine şi la cald. Adică amplificată şi “ajustată” din egalizator şi efecte exact atât cât să capete flexibilitatea unui sound modern, fără a-şi pierde însă armonicele naturale.

Atunci când am început să cânt foarte mult pe acest tip de chitară şi m-am confruntat cu spaţii neconvenţionale de concert, săli mici, sonorizări defectuoase şi alţi factori sensibili, am conştientizat nevoia unui amplificator de acustică.

Nu că n-aş fi văzut producători suficient de neinspiraţi care imprimau acusticele prin amp de electrică! Dar dacă vrei să sune, trebuie să te bazezi pe echipament special conceput pentru instrumentul tău.

Amplificatorul Marshall AS100D (sau Acoustic Soloist, cum i se mai spune) e una dintre cele mai bune investiţii pe care le-am făcut vreodată. 100 Waţi, două difuzoare Celestion adaptate, patru canale şi efecte digitale stereo încorporate care sună destul de bine.

Două canale sunt ideale pentru chitară, unul e dedicat microfonului, iar cel auxiliar poate fi folosit pentru CD Player, iPod sau Loop Station (da, creat exact ca să pui backing track-urile).

Amplificatorul are şi funcţie anti-feedback (“tai” anumite frecvenţe ca să eviţi microfonia), dar nu o prea folosesc, ca să nu îi iau din armonice şi să sune prea metalic.

Îmi place mult că are şi funcţia de loop, ce permite folosirea unor efecte externe (în cazul meu, TC Electronic G-Major).

Practic, la cântările mici poţi să mergi cu două chitare, o voce şi un track adiţional pe spate, fără a mai depinde de inginerul de sunet (se poate prelua semnalul direct din line out) şi fără să-ţi faci griji pentru mixul final, care va suna destul de compact datorită efectelor, asupra cărora ai control total.

Printre dezavantaje se numără faptul că nu poţi scoate sunetul dry şi nici separat pe fiecare canal… şi că AS100D are 21 kg – cam greu de cărat de unul singur

Demo Audio şi manual Marshall AS100d

Preţ: 555 de euro de pe Thomann.de

* Există şi varianta de 50 Waţi, cu ceva mai puţine funcţii şi, implicit, preţ mai mic: 299 euro.

Foto: Edi Enache; Marshall