Cum afli ce tempo are o melodie

Mulţi începători se întreabă “Cum pot descoperi ce tempo are o melodie?”, mai ales atunci când încep să se înregistreze folosind programe precum Guitar Rig şi vor să fie “ceas” sau pur şi simplu să ştie cum ar trebui să-şi seteze metronomul. Aşadar, să ne lămurim puţin: tempo-ul se măsoară în bătăi pe minut (BPM – beats per minute).

E ca şi cum ai lua pulsul unui cântec. Există mai multe modalităţi destul de accesibile de a-l descoperi:

1. Folosind un program special: dacă te simţi leneş/ă azi sau pur şi simplu vrei să afli mai repede răspunsul, descarcă un program gratuit de pe Internet (poţi încerca MixMeister BPM Analyzer sau poţi da căutare pe Google după “free BPM counter”). Nu va trebui decât să imporţi mp3-ul cu piesa originală şi software-ul va face restul pentru tine.

2. Bătând măsura: majoritatea programelor pentru muzică (de la Cubase până la Reason şi Fruity Loops) îţi permit să foloseşti un buton al mouse-ului sau, mai simplu, tasta SPACE pentru a “bate măsura” unei piese, afişându-ţi apoi tempo-ul. Nu va trebui decât să exersezi puţin pentru a fi cât mai precis/ă, apoi vei bate bine din reflex. Dacă nu lucrezi cu astfel de programe, e bine de ştiut că poţi apela la o unealtă online gratuită – click aici pentru a bate acum tempo-ul piesei tale!

3. Manual: e destul de uşor, doar că majoritatea oamenilor n-au încredere în exactitatea acestei metode. Tot ce trebuie să faci este să numeri câte bătăi sunt în fiecare măsură din primele 15 secunde de piesă şi să înmulţeşti acest număr cu 4. Cu timpul vei deveni mai bun la numărat (a se citi “vor dispărea ezitările”) şi nu vei mai avea probleme cu găsirea tempo-ului unei piese nici dacă eşti la un jam session în mijlocul unui câmp, fără acces la tehnologie

4. Dintr-o bază de date: dacă în această fază simţi că ţi-e mai uşor să dai căutare într-o bază de date decât să te străduieşti puţin, există şi această variantă. Intră pe BPMDatabase.com şi introdu numele melodiei pentru care doreşti să afli tempo-ul. Surpriza e că nu vei găsi tot ce cauţi aşa că va trebui să înveţi să te bazezi şi pe tine, mai devreme sau mai târziu.

5. Cu ajutorul metronomului: metoda vintage! Nu uita că metronomul e cel mai bun prieten al tău dacă îţi doreşti ca interpretarea ta să aibă un groove excepţional. Setează metronomul cam la ce valoare crezi tu că ar fi tempo-ul piesei şi ajustează prin eliminare… din greşeli am învăţat cu toţii! Nu peste mult timp, vei găsi mult mai uşor tempo-ul unei melodii şi-ţi vei forma obişnuinţa de-a asculta cu atenţie.

Ce ne facem cu ritmul?

După cum bine spunea Tommy Emmanuel, “if there’s no groove, the body can’t move” şi, practic, nimic nu mişcă în muzică dacă ritmul nu e cel potrivit.

Cântatul cu metronom e unul dintre primele lucruri pe care insist ca elevii mei să şi se însuşească, pentru simplul fapt că ritmul şi “frazarea ” sunt indispensabile interpretărilor reuşite pe chitară.

Una dintre primele provocări cu care se confruntă un începător într-ale chitarei este menţinerea unui ritm constat în timp ce schimbă acordurile. Există două tendinţe majore: de a cânta anticipat sau cu întârziere – poţi afla ce tendinţă ai înregistrându-te şi comparând cu un metronom.

Iată ce poţi face pentru a-ţi dezvolta simţul ritmului:

1. Încheie fraza muzicală pe corzi libere: cântă ultima bătaie din măsură pe acestea, pentru a avea timp să pregăteşti schimbarea acordului.

De exemplu, dacă exersezi un pasaj de genul | G G G G | D D D D | C C C C | alege să cânţi în schimb | G G G O | D D D O | C C C O | unde O reprezintă strum pe corzile libere. Vei observa că destul de mulţi chitarişti recurg la această practică, mai ales dacă au pasaje alerte. Şi nu sună deloc rău.

(more…)

Ce-am învăţat de la Tommy Emmanuel

“… if there’s no groove, the body can’t move”

Prima lecţie din “cartea vieţii” lui Chet Atkins: bate din picior.

Nu ai cum să nu ţii ritmul, inima ta e ca un metronom interior.

Cadenţa ei stă la baza oricărui cântec… dacă înveţi să-o asculţi.

Interiorizează şi exprimă-te folosindu-ţi toate resursele, de la bătăile inimii până la fiecare încordare a degetelor. Absolut toate degetele. Fiecare vibraţie a chitarei, care-ţi poate fi pe rând sursă de armonie, instrument de percuţie, vocea pentru stări altfel imposibil de descris.

Sunt doar câteva din lucrurile pe care le poţi “citi” printre notele lui Tommy Emmanuel, un chitarist genial care sfidează toate aşteptările şi “regulile”.

Tommy e unul dintre cei mai apreciaţi instrumentişti ai momentului (semnat cu Favored Nations, casa de discuri a lui Steve Vai), susţinând peste 300 de show-uri pe an (one man show-uri, ca să fiu mai precis), pe cinci continente. Cel mai aproape de noi a fost la Budapesta, în noiembrie 2009 – vă invit să citiţi aici o recenzie a concertului semnată de Gabriel Petric.

Iată şi câteva amănunte despre Tommy Emmanuel, dintre cele care demonstrează că muzica întâi se simte, apoi se gândeşte…

- Tommy e autodidact, nu a apelat niciodată la o instruire formală în muzică. Totuşi, a învăţat într-un an cât alţii în zece din cântecele idolului său, Chet Atkins.
- la patru ani a primit prima chitară de la mama lui, iar la şapte ani cânta deja pe scenele locale alături de fratele său,  Phil
- Tommy nu e genul de muzician care se bazează pe partituri, dar cunoaşte mii de piese şi a compus foarte multe geniale
- artistul nu e adeptul playlist-urilor de concert pregătite de dinainte, alege cântecele după cum “simte” publicul
- îşi îmbunătăţeşte permanent piesele, variantele ascultate la un anumit interval de timp suferind îmbunătăţiri majore
- Tommy Emmanuel este recunoscut pentru genialitatea prin simplitate: foloseşte un set-up minim în concerte şi, în mare parte, îşi înregistrează piesele dintr-un singur take.