Ce ne facem cu ritmul?

După cum bine spunea Tommy Emmanuel, “if there’s no groove, the body can’t move” şi, practic, nimic nu mişcă în muzică dacă ritmul nu e cel potrivit.

Cântatul cu metronom e unul dintre primele lucruri pe care insist ca elevii mei să şi se însuşească, pentru simplul fapt că ritmul şi “frazarea ” sunt indispensabile interpretărilor reuşite pe chitară.

Una dintre primele provocări cu care se confruntă un începător într-ale chitarei este menţinerea unui ritm constat în timp ce schimbă acordurile. Există două tendinţe majore: de a cânta anticipat sau cu întârziere – poţi afla ce tendinţă ai înregistrându-te şi comparând cu un metronom.

Iată ce poţi face pentru a-ţi dezvolta simţul ritmului:

1. Încheie fraza muzicală pe corzi libere: cântă ultima bătaie din măsură pe acestea, pentru a avea timp să pregăteşti schimbarea acordului.

De exemplu, dacă exersezi un pasaj de genul | G G G G | D D D D | C C C C | alege să cânţi în schimb | G G G O | D D D O | C C C O | unde O reprezintă strum pe corzile libere. Vei observa că destul de mulţi chitarişti recurg la această practică, mai ales dacă au pasaje alerte. Şi nu sună deloc rău.

(more…)

Ce-am învăţat de la Tommy Emmanuel

“… if there’s no groove, the body can’t move”

Prima lecţie din “cartea vieţii” lui Chet Atkins: bate din picior.

Nu ai cum să nu ţii ritmul, inima ta e ca un metronom interior.

Cadenţa ei stă la baza oricărui cântec… dacă înveţi să-o asculţi.

Interiorizează şi exprimă-te folosindu-ţi toate resursele, de la bătăile inimii până la fiecare încordare a degetelor. Absolut toate degetele. Fiecare vibraţie a chitarei, care-ţi poate fi pe rând sursă de armonie, instrument de percuţie, vocea pentru stări altfel imposibil de descris.

Sunt doar câteva din lucrurile pe care le poţi “citi” printre notele lui Tommy Emmanuel, un chitarist genial care sfidează toate aşteptările şi “regulile”.

Tommy e unul dintre cei mai apreciaţi instrumentişti ai momentului (semnat cu Favored Nations, casa de discuri a lui Steve Vai), susţinând peste 300 de show-uri pe an (one man show-uri, ca să fiu mai precis), pe cinci continente. Cel mai aproape de noi a fost la Budapesta, în noiembrie 2009 – vă invit să citiţi aici o recenzie a concertului semnată de Gabriel Petric.

Iată şi câteva amănunte despre Tommy Emmanuel, dintre cele care demonstrează că muzica întâi se simte, apoi se gândeşte…

- Tommy e autodidact, nu a apelat niciodată la o instruire formală în muzică. Totuşi, a învăţat într-un an cât alţii în zece din cântecele idolului său, Chet Atkins.
- la patru ani a primit prima chitară de la mama lui, iar la şapte ani cânta deja pe scenele locale alături de fratele său,  Phil
- Tommy nu e genul de muzician care se bazează pe partituri, dar cunoaşte mii de piese şi a compus foarte multe geniale
- artistul nu e adeptul playlist-urilor de concert pregătite de dinainte, alege cântecele după cum “simte” publicul
- îşi îmbunătăţeşte permanent piesele, variantele ascultate la un anumit interval de timp suferind îmbunătăţiri majore
- Tommy Emmanuel este recunoscut pentru genialitatea prin simplitate: foloseşte un set-up minim în concerte şi, în mare parte, îşi înregistrează piesele dintr-un singur take.