Majoritatea pieselor de chitară clasică și nu numai sunt cântate în acordajul standard: Mi (E)-Si (B)-Sol (G)-Re (D)-La (A)-Mi (E). Pe cei ce vor să afle mai multe despre cum să-și acordeze chitara corect îi rog să dea click aici. Există însă și creații pentru chitara clasică ce presupun abateri de la acest acordaj și sunt notate pe partituri cu termenul de ”scordatura”.
Cea mai întâlnită formă de acordaj special este următoarea: coarda Mi (E) gravă este acordată cu un ton mai jos. Avem astfel Mi-Si-Sol-Re-La-RE. Iată o serie de piese care sunt cântate cu a 6-a coardă re: Capriciu Arab de Francisco Tarrega, Dans brazilian de Heitor Villa-Lobos.
Următorul acordaj este puțin mai avansat decât primul în sensul în care coarda Mi (E) gravă este acordată tot cu un ton mai jos rezultând Re (D) iar coarda La (A) este la rândul ei coborâtă cu un ton rezultând Sol (G). O piesă cântată în maniera aceasta este Sueno en la Floresta (Augustin Barrios Mangore).
Acordajele prezentate mai sus sunt destul de simple deoarece nu reprezintă o abatere foarte mare de la sistemul standard, însă acordajul ce urmează să-l prezint este destul de greu de stăpânit. Am dat de el în cazul unei singure piese: Koyunbaba – Carlos Domeniconi.
Piesa are influențe orientale, iar compozitorul s-a gândit la un acordaj cu totul deosebit pentru a reda sonoritatea instrumentelor estice, a sitarului cu precădere. Coarda Mi acută rămâne neschimbată, Si (B) devine Do# (C#), Sol (G) este urcat cu un semiton și avem Sol# (G#), Re (D) este coborât cu un semiton și devine Do # (C#), La (A) devine Sol# (G#) și coarda Mi gravă devine Do# (C#). Să recapitulăm:
E – E
B – C#
G – G#
D – C#
A – G#
E – C#
De menționat faptul că uneori e bine să acordezi din vreme chitara pentru că proprietățile elastice ale corzilor le fac să tindă spre vechiul acordaj și există o foarte mare șansă ca ele să se dezacordeze în timp ce cânți.
No comments yet.
No one have left a comment for this post yet!