Lectii de chitara

Gama pentatonică este una dintre cele mai populare alegeri pentru solo-uri de chitară, riff-uri de bass şi improvizaţie, în general. Dacă eşti interesat/ă să preiei la un moment dat rolul de lead guitar într-o trupă sau eşti deja în această postură şi vrei să-ţi deschizi puţin orizonturile, pentatonicul e cheia unei alte dimensiuni.

Orice muzician ar trebui să poată spune been there, done that când e vorba despre această gamă, mai ales că nu e foarte greu de înţeles şi interiorizat. Ca orice alt lucru ce va face parte din enciclopedia ta chitaristică de cunoştinţe, are însă nevoie de timp, disciplină şi exerciţiu pentru a fi stăpânită. Eşti gata să începem, aşadar?

Puţină istorie: Gama pentatonică majoră este cea mai veche gamă din lume, lucru atestat documentar. Istoricii au găsit menţiuni despre pentatonic în scrieri chinezeşti şi greceşti de acum peste 2.500 de ani. Apare în toate marile culturi ale lumii, începând din China, Japonia, Africa, cele două Americi şi ajungând până la muzica europeană.

Imnul naţional japonez are la bază pentatonicul, care se regăseşte de asemenea în cântările gregoriene, muzica tradiţională irlandeză, melodiile scoţiene, piesele din genul Negro Spirituals (“Nobody Knows the Trouble I Have Seen”) şi standardele de jazz precum “I Got Rhythm” sau “Sweet Georgia Brown”.

Ce e special la gama pentatonică? Conţine doar cinci note (după cum îi spune şi numele – penta înseamnă 5 în limba greacă), spre deosebire de gamele “tradiţionale” , care au şapte sau mai multe trepte. Astfel, e mult mai uşor de învăţat la orice nivel, probabilitatea de-a greşi se reduce şi, în plus, ai un teren nou de explorat, cu un sound distinct şi care te va inspira.

Un alt avantaj al pentatonicului este că varianta majoră şi cea minoră a gamei au aceeaşi formă, doar că sunt cântate în locaţii diferite pe grif. Poate ţi se pare o explicaţie puţin “sucită” acum, dar totul va deveni mai clar pe măsură ce interiorizezi teoria (şi practica!) pentatonicului.

Înainte de a trece la următoarea etapă, îţi sugerez să reciteşti acest articol despre cum se formează gamele majore şi minore naturale, precum şi materialul colegului meu, Alex Luft, despre cum să memorezi mai uşor notele pe grif dacă nu eşti familiarizat/ă foarte mult cu teoria muzicală. Cu cât eşti mai stăpân/ă pe aceste noţiuni şi cunoşti fretboard-ul chitarei mai bine, cu atât mai uşor îţi va fi să explorezi pentatonicul.

Gama pentatonică majoră

Pentru a forma pentatonicul major, e de ajuns să înlăturăm treptele 4 şi 7 ale oricărei game majore. Astfel, rezultă formula 1, 2, 3, 5, 6

Înainte de-a “rupe chitara” improvizând în pentatonic, hai să descoperim cum sună această gamă cântată pe o singură coardă. Vom începe cu coarda a şasea, Mi subţire / E.  O luăm pas cu pas:

• începe prin a apăsa tasta 5 de pe coarda 6 (adică nota La)
• mută degetul cu două fret-uri mai sus (până la tasta 7) şi cântă nota de acolo
• urcă încă două spaţii – acum eşti la fret-ul 9, curaj, cântă nota!
• urcă trei spaţii şi cântă nota corespunzătoare
• mai urcă încă două fret-uri şi cântă şi această notă. După cum ai observat, am parcurs deja cele cinci trepte ale pentatonicului major, însă mai am ceva pentru tine
• bonus: mai urcă trei spaţii (hai, că ai ajuns la final!) şi cântă această ultimă notă. Dacă ai numărat bine, ar trebui să te afli acum pe fret-ul 17 (nota La). Aceasta este octava notei pe care ai cântat-o la pasul 1 şi întregeşte sound-ul gamei pentatonice – îţi recomand să adaugi cu curaj treapta 8 oricând simţi nevoia într-o piesă sau improvizaţie în pentatonic.
• acum, cântă gama pe care tocmai ai descoperit-o în ordine descendentă, întorcându-te până la fret-ul 5. Felicitări, tocmai ai cântat primul tău La Major pentatonic! Acum, cântă acordul La Major – nu-i aşa că sună din acelaşi peisaj cu gama proaspăt învăţată? Şi vor suna şi mai bine într-un jam sau pe primele tale solo-uri!

Iată cum se prezintă gama Do Major pentatonic:

Nu uita: trebuie să începi să cânţi gama de la prima notă (tonica), în cazul nostru Do / C.

Îţi sugerez să începi momentan cu cel de pe tasta 8 şi să continui cu Re / D de pe tasta 5.

Dacă ai întrebări despre cum ar trebui să interpretezi ilustraţia de mai jos, lasă un comentariu la această postare.

Notele din această gamă sunt Do, Re, Mi, Sol, La şi din nou Do.

Şi iată cum este La Major pentatonic atunci când începi să te extinzi şi să-l descoperi şi pe alte corzi:

Notele din gama La Major pentatonic sunt La, Si, Do#, Mi, Fa# şi iarăşi La.

Exersează pentatonicul major!

Acum ştii cum se formează, trebuie să devii as în a-l cânta oriunde pe grif. Parcurge ascendent şi descendent gamele Do Major şi La Major pentatonice până te simţi comfortabil cu ele şi totul sună cursiv. După aceea descoperă restul gamelor pentatonice majore, mergând pe principiul pe care ţi l-am explicat mai sus.

Vei putea face acest lucru foarte simplu folosind aceeaşi formă şi schimbând doar locul (tasta) de unde începe gama (de exemplu, Fa Major pentatonic începe de pe coarda 6, tasta 1 – iar Sol Major pentatonic începe de pe coarda 6, tasta 3).

Apoi poţi încerca să improvizezi peste o progresie simplă: înregistrează-te, folosind de exemplu un Loop Station sau programul Guitar Rig dacă lucrezi direct pe calculator, cântând progresia C – F – G (câte două măsuri pentru fiecare acord). Apoi, peste acordul C cântă gama Do Major pentatonic, peste F cântă Fa Major pentatonic, iar peste G interpretează G Major pentatonic.

Gama pentatonică minoră

Dacă ai înţeles cum stă treaba cu pentatonicul major, va fi foarte simplu să-ţi însuşeşti şi gama pentatonică minoră. Aceasta este, de fapt, un mod al gamei majore, ceea ce înseamnă că va conţine aceleaşi note, doar că nota de pe care porneşte (tonica) va fi diferită. Acest lucru înseamnă că şi felul în care sună gama minoră va fi diferit.

Cu alte cuvinte, dacă ştii Do Major Pentatonic, ştii deja şi La minor Pentatonic! Dacă începi să cânţi de pe treapa 6 din Do Major pentatonic, voila! Ai obţinut La minor pentatonic. Do Major şi La minor sunt game relative, ceea ce înseamnă că sunt mereu complementare una alteia. Do sună major, în vreme ce La are un sound minor distinct.

La minor pentatonic

Astfel, notele din La minor pentatonic sunt: La, Do, Re, Mi, Sol şi din nou La.

La minor pentatonic constituie o excepţie deoarece toate notele sunt în stare naturală (nealterate cu bemol sau diez). Pentru celelalte game minore pentatonice, avem o “formulă magică” ce arată cam aşa: 1, 3♭, 4, 5, 7♭ – alterăm, deci, cu bemol treptele 3 şi 7.

Să alcătuim împreună gama Fa minor pentatonic conform regulii de mai sus:

Fa minor pentatonic are în componenţă notele Fa, La♭, Si♭, Do, Mi♭ şi Fa

(în ilustraţia de mai sus, aceste note sunt afişate cu diez -> mai precis, La♭ = Sol# ; Mi♭=Re# şi Si♭=La#)

Tema ta pentru a trece la următoarea etapă este să-ţi scrii într-un caiet toate gamele pentatonice majore şi minore şi să le repeţi pe fiecare cel puţin o dată pe zi pe parcursul următoarei săptămâni. Începe chiar de acum, ca să nu-ţi pierzi concentrarea şi entuziasmul!

Nu te arunca în improvizaţii şi construcţii muzicale mai ample decât după ce ai trecut prin toate aceste game pentatonice, în orice zi! Consider-o, dacă vrei, încălzirea ta de dimineaţă.

Îţi promit că după o săptămână vei începe să “simţi” şi să auzi mult mai bine pentatonicul şi vei putea să improvizezi cu mai mult curaj şi siguranţă de fiecare dată când se iveşte ocazia.

Dacă ai întrebări despre gama pentatonică sau alte noţiuni teoretice apropiate, scrie-mi un comentariu şi îţi voi răspunde. Spor şi inspiraţie!