Orice muzician şi-ar dori să aibă auz absolut, dacă e să ne luăm după faptul în secolele dominate de marii clasici era oarecum reţeta succesului.
Se spune că Mozart, Chopin, Bach şi Beethoven (ca să enumăr doar câţiva) puteau compune în minte aranjamente pentru simfonii şi, dintr-un amalgam de acorduri şi armonii, recunoşteau mereu pasajele care sunau fals la repetiţiile cu orchestră.
Mai aproape de zilele noastre, Jimi Hendrix, Ritchie Blackmore, Eric Johnson, Yngwie Malmsteen, Mariah Carey, Celine Dion, Nat King Cole şi Frank Sinatra au impresionat prin emoţie şi tehnică ireproşabilă, bazate pe note fără greşeală datorită auzului absolut. Pentru o listă completă a muzicienilor care au perfect pitch, click aici.
Cum se fac conexiunile când ai auz absolut?
Folosirea auzului absolut e un act cognitiv, ce implică o bună memorie a frecvenţelor (adesea numită prin extensie “memorie muzicală”), un cod / limbaj pentru denumirea lor (de exemplu “Mi bemol”) şi implicit expunerea la aceste frecvenţe.
Aşadar, răspândirea auzului absolut printre asiatici nu se explică genetic, ci lingvistic: de mici, copiii sunt expuşi unor limbi tonale (chineza, mandarina), care se folosesc de înălţimea sunetelor pentru a exprima nuanţe în conversaţie. De multe ori, fiecare silabă e asociată unui alt ton.
Totuşi, nu toţi indivizii care au deprins o astfel de limbă de mici aplică beneficiile auzului absolut şi în muzică: au memoria sunetelor, au fost expuşi la un spectru bogat de frecvenţe sonore, dar le lipseşte limbajul (muzical) pentru a face asocieri.
Ei nu au cum să ştie că nota aceea cristalină generată de clopoţeii de vânt e un Si sau un Do#, pentru că nu au învăţat de nicăieri aceste denumiri.
Îţi recomand şi un articol ceva mai ştiinţific, dar util despre conexiunea dintre auz absolut, genetică, educaţie muzicală şi limbaj: “The Biology of Perfect Pitch“.
Prin urmare, auzul absolut poate fi insuflat unui copil prin expunerea la muzică în perioada critică de dezvoltare a percepţiei (2-4 ani) şi punerea bazelor pentru o educaţie muzicală ulterioară încă de la această vârstă. Un instrument muzical în casă, un CD player sau cutiuţe muzicale lăsate la îndemâna celui mic pot face minuni.
Teoria dezvăţului
În ultima vreme, psihologii specializaţi în dezvoltarea umană au readus în atenţie o ipoteză mai veche, conform căreia ne naştem cu toţii cu auz absolut (măcar în termeni de percepţie), dar pe măsură ce creştem, creierul nostru îşi schimbă modul de-a procesa informaţia, alegând calea mai uşoară: cea a relaţionării (auz relativ).
Chiar dacă teoria nu e demonstrată, sugerează că avem cu toţii “materialul” necesar pentru a ne “elibera” perfect pitch-ul.
Metode de dezvoltare a auzului absolut
Poţi fi un muzician excelent sau un compozitor cu idei memorabile chiar dacă va descoperi muzica abia în adolescenţă sau la maturitate, chiar dacă nu te bazezi pe perfect pitch.
La fel de adevărat e că dacă eşti doar ascultător de muzică şi nu neapărat creator ori interpret, această abilitate îţi va deschide noi portiţe spre înţelegerea cântecelor.
În ultimii o sută de ani, profesori-muzicieni s-au întrecut în a elabora “cursuri” de perfect pitch, însă nu e ca şi cum ai putea să urmezi o facultate la finalul căreia primeşti diplomă şi asigurarea că un Do îţi va suna întotdeauna a Do, indiferent cât de obosit sau neatent eşti.
Nu există studii concludente care să arate dacă metodele de deprindere a auzului perfect funcţionează 100% pe termen lung, dar din proprie experienţă şi din ce am văzut la prieteni / citit în publicaţii de specialitate şi interviuri cu artişti străini, exerciţiile pentru auz ideal îţi pot îmbunătăţi semnificativ abilităţile.
David Lucas Burge şi cursul lui de Ear Training
Cum nu-mi place să recomand decât ce mi-a trecut prin mână şi mi-a folosit într-o oarecare măsură, vă pot povesti despre metoda de ear training a lui David Lucas Burge.
David Lucas Burge
Am descoperit-o împreună cu prietenul meu, Marius Furduescu, care e tot chitarist şi acum câţiva ani căuta, ca mine, o modalitate de-a corela eficient melodia pe care o aveam în cap cu mişcările degetelor pe grif.
Perfect pitch-ul nu se dobândeşte peste noapte, dar cu siguranţă în căutarea lui vei descoperi multe despre tine ca muzician, despre sistemul tău de asocieri, despre cum gândeşti şi cum simţi în artă.
Am aflat pe propria piele că e nevoie şi de exerciţiu intens în zona de relative pitch şi de perseverenţă spre a dobândi auzul absolut.
Lecţiile lui Burge sunt în format audio (vin pe opt CD-uri, la preţul de 130 $) şi pot fi ascultate oriunde, în drum spre şcoală sau serviciu, în maşină, în liniştea casei tale.
Ideea e că sunt exerciţii care-ţi provoacă şi dezvoltă auzul muzical, dar te şi învaţă să asculţi dintr-o altă perspectivă (se merge mult pe asocieri: fiecare notă e o stare, are caracteristici distincte cu care poţi relaţiona… în timp îţi formezi propriul sistem de a le recunoaşte).
Eu nu am dobândit perfect pitch (ce-i drept, m-am ocupat mai puţin de disciplina urechii în ultimii doi ani), dar cu siguranţă după cursul lui David Lucas Burge am început să percep muzica altfel, să interiorizez sunetele şi să-mi transpun ideile pe chitară fără secunde chinuitoare de căutări.
Cred că ne naştem cu toţii cu ceva special în noi, trebuie doar să învăţăm limbajul potrivit pentru a comunica celorlalţi ce simţim, prin artă, pasiune, meserie. Dacă eşti muzician, îţi va folosi mult să auzi absolut pentru a transmite ideal. Nu e nimic imposibil de realizat, cât timp îţi doreşti şi perseverezi.
Foto: SXC.hu; PerfectPitch.com
@ Alec/Marius
Salut,
Dupa cum probabil ca stiti,eu sunt chitarist intr-o biserica,si,ca si chitarist trebuie sa acompaniez vocile la toate cantecele…ei,eu nu am acordurile de la toate cantece asa ca vrea sa va intreb,cum as putea sa invat sa pun eu acorduri pe melodii:D
Astept raspuns aici:D
V-am salutat!
oZz
Salut oZz, m-am confruntat si eu cu aceeasi situatie cand incercam sa fac ceva asemanator – era vorba tot de melodii cantate de coruri bisericesti.
In linii mari, ar trebui sa te ghidezi dupa:
- tonalitatea in care este melodia (o poti afla in functie de ce diezi sau bemoli sunt la cheie – daca ai partiturile)
- in functie de cum progreseaza vocea a treia sau a patra, te vei putea ghida pentru a sti ce succesiune de acorduri sa alegi.
De exemplu, daca esti in tonalitatea Do Major (deci nu ai nicio alteratie la cheie), cel mai probabil vei avea de-a face cu urmatoarele acorduri:
Treapta I – Do Major
Treapta II – Re Minor
Treapta III – Mi Minor
Treapta IV – Fa Major
Treapta V – Sol Major
Treapta VI – La Minor
Treapta VII – Si Minor cu cvinta micsorata
Lucrurile se schimba un pic atunci cand ai de-a face cu o tonalitate minora.
Voi reveni cu un articol mai amplu pe aceasta tema. Pana atunci, mult succes si spor la treaba!
Cursul lui Burge este foarte bun : ) testat pe propria-mi piele cu rezultate concrete, cel de Relative Pitch insa. Cel pentru Perfect Pitch nu am reusit sa il abordez corespunzator… inca
cheers Alec, imi place ce faci aici
spor maxim!
Cosmin
Asta cautam eu pe google, ureche muzicala si am ajuns si aici.
Sa va spun ce mi-a spus un baiat(mai demult), pianist si dirijor de ceva vreme, fiul unui director de Filarmonica. Preda Pianul in weekend si imi mai spunea cati afoni are.
“Daca faci diferenta intre cum suna aici si aici atunci ai ureche si o poti dezvolta” A apasat niste note la pian, nu mi-a spus notele dar era mult prea evidenta diferenta fiindca distanta intre acele note era mare, probabil peste doua, trei octave. Cred ca si afonii fac diferenta.
Oricum, eu aud si fac diferenta din semiton in semiton. Daca este DO si pe urma DO#, eu aud asta insa nu am urmat nici un curs, antrenamente sau mai stiu eu ce ca sa le pot identifica fara sa ma uit pe claviatura. Fac diferenta insa daca vei lua note la intamplare si sa ma uit in tavan, e mai greu sa le numesc, acesta e Fa (octava 3), pe urma La bemol din octava a cincea… si aici aveti dreptate in legatura cu limbajul muzical si exemplul cu asiaticii.
Am sa testez si eu metoda lui Lucas Burges, insa e mult mai complicat. Una sa le recunosti, practic trebuie sa inveti mecanic toate notele(cred ca este o munca grea, un alfabet lung care cere multa munca si timp sa le inveti fara graba, pe rand) si alta sa le reproduci vocal. Daca vrei sa le si canti trebuie antrenamant cu vocea.
Intr-un final muzica are niste reguli, trebuie invatate si ele, intervale, acorduri… fiecare cu reguli. Acestea ajuta mult urechea fiindca stii sigur ca este testat si corect.
Odata invatat de ce trebuie sa faci asa acordurile si nu asa vei stii si cand suna fals. In timp se aseaza niste tipare in mintea “studentului”.
Cred ca toti avem o oarecare ureche dar nu avem educatie, suntem precum un salbatic care nu stie alfabetul si nu poate vorbii. Adica suntem analfabeti in lumea sunetelor si asta pentru ca nu am fost obligati sa comunicam astfel.
Salut, acele lectii pentru formare a urechii sunt bune si pentru saxofonisti?