A rămas să îţi povestesc despre workshop-ul de muzică şi inspiraţie oferit de Andy Timmons la Ziua Chitarelor 2. Andy a dezvăluit că de la 5 la 11 ani a studiat singur, ascultând Kiss – astfel a învăţat să facă primele bend-uri şi a rămas cu ideea că nu există cale mai bună să-ţi însuşeşti tainele instrumentului decât să exersezi pe piesele trupei preferate. “Îmi plăceau încă de mic bend-urile acelea fără vibrato, simple şi frumoase, cu pitch-ul perfect“, spune el.
A avut norocul ca prima lui chitară electrică să fie, în ciuda faptului că era cea mai ieftină variantă în acel moment, o adevărată bijuterie: Andy a aflat ulterior că Squier-ul lui din 1983 face parte dintr-o serie fabricată în Japonia, o primă ediţie care suna impecabil.
La 16 ani, Andy a început să simtă nevoia de îndrumare şi a ales un profesor care să-l ajute să-şi dezvolte tehnica şi stilul. La finalul fiecărei ore, profesorul îi punea muzică, discuri vechi şi atât de reprezentative pentru acea perioadă.
Andy Timmons a rămas cu idee nepreţuită că “nu trebuie să înveţi, ci să absorbi. Să asculţi feel-ul piesei. Lucrurile sunt de o mie de ori mai frumoase când nu te gândeşti prea mult la ele. Tehnica e una, dar trebuie să faci muzică“.
Întrebat care crede că este viitorul muzicii create pe chitară, Andy a răspuns sincer că “The future lies in melody” şi că principala lui preocupare acum este să îşi şlefuiască forţa expresiei, să scrie cântece bune, pe care oamenii vor pleca fredonându-le de la un concert, chiar dacă nu sunt neapărat fani ai vreunui guitar hero.
Până apar înregistrările oficiale de la eveniment, te invit să urmăreşti un alt “clinic” al lui Andy, să-ţi faci o idee despre cum simte el muzica şi analizează importanţa detaliilor:
PS: Mi-am luat unul dintre albumele lui, “Resolution” – şi ţi-l recomand neapărat!
No comments yet.
No one have left a comment for this post yet!