Sondajul lunii martie a dezvăluit, cu ajutorul celor 276 de voturi acordate de voi, că marca preferată a tinerilor chitarişti români este Ibanez. 29% dintre voi şi-au exprimat preferinţa pentru brand-ul care a creat o adevărată legendă, susţinută de endorseri celebri cu sound-uri revoluţionare precum Steve Vai, şi Joe Satriani.
Aproape de acest rezultat este marca Fender, pe care 20% dintre voi aţi votat-o drept cea mai bună alegere pentru un chitarist, în vreme ce 17% s-au orientat spre alte brand-uri, iar 14% şi-au îndreptat atenţia spre clasicul Gibson. Printre alte “love brands” pe care le-aţi menţionat se numără Delson, Hohner, Aria, Benton, Colombo, Reghin, ESP, PRS, Ovation, Fernandes, Line 6, Music Man şi Schecter.
Date fiind rezultatele, vă voi povesti astăzi câte ceva despre Ibanez, urmând să revin cu o mică istorie Fender.
Povestea Ibanez începe în 1908 şi, deşi numele are sonorităţi spaniole, e important de ştiut că succesul acestui tip de chitare se datorează în mare măsură şi unui japonez. Acesta e anul în care niponul Hoshino Gakki a deschis un departament de instrumente muzicale pe lângă librăria sa.
În 1929 a început să importe chitare create de maestrul spaniol Salvador Ibáñez, iar când atelierul acestuia a fost distrus în timpul Războiului Civil, a preluat marca şi drepturile de fabricaţie pentru instrumente. La început le-a denumit Ibanez Salvador şi s-a axat, fireşte, exclusiv pe acustice. Anul era 1935 şi chitarele Ibanez tocmai făcuseră trecerea de la magie spaniolă din generaţie în generaţie la noua rigurozitate japoneză.
Ceea ce considerăm “era modernă” Ibanez a început în 1957, iar pe parcursul anilor ’50 şi ’60 se regăsesc în cataloagele brand-ului modele care mai de care mai fistichii, dar şi copii EKO şi Hagström, mărci europene de chitare.
Spre finalul anilor ’60, Ibanez-urile au început să semene tot mai mult cu chitarele americane deja celebre, Gibson şi Fender, chiar Rickenbacker – ceea ce nu a rămas fără urmări, numele Ibanez fiind târât în numeroase procese de copywright.
Până la debutul anilor ’80, Hoshino Gakki dăduse deja o direcţie în ceea ce priveşte producţia exclusivă de modele originale, printre primele încercări numărându-se Iceman şi Ibanez Roadstar.
Dincolo de modele nemaivăzute până atunci, brand-ului îi lipsea o viziune – aici intră în scenă Steve Vai, care s-a implicat trup şi suflet în crearea legendarelor Ibanez JEM şi Ibanez Universe. Gakki a imaginat şi o serie pentru piaţa tânără, fără prea multe posibilităţi materiale: chitarele Ibanez RG, o variantă low-cost a JEM-urilor.
Astăzi, Ibanez produce doze, amplificatoare, pedale pentru efecte, corzi… şi cam tot ce e nevoie pentru a completa “arsenalul” tehnic al unui chitarist.
Printre muzicienii care se mândresc cu poziţia de endorser Ibanez se numără, pe lângă “tăticii” Vai şi Satriani: Paul Gilbert, Pat Metheny, Andy Timmons (pe care-l vei putea asculta live pe 10 aprilie la Ziua Chitarelor 2), George Benson şi mulţi alţii. În România, chitariştii numiţi oficial endorseri ai brand-ului sunt Cristi Gram şi Rareş Totu.
La rândul meu, sunt mândrul posesor al unei chitare electrice Ibanez RG270 şi al unei electro-acustice AEG10.
@Alec
Salut Alec,
Dupa cum stii,si eu ma pot mandri cu o chitara de la Brandul Ibanez,si anume Ibanez AEG10E BK,la fel ca si tine:D…vreau sa spun ca sunt inca foarte multumit de ea…suna bine atat acustic cat si amplificat…:D
Am o mica problema cu ,,transformatorul”care intra in jack,si mufa in calculator…va trebui sa cumpar altul…asta sau un amplificator :)):))
Iti urez spor la cantat,si ce ti-am urat in commentul cu Vai:D:)):)):))=))
Te-am salutat!
oZz