Ce poţi face atunci când nu ai chitara lângă tine?

Ştiai că poţi exersa pentru chitară fără să cânţi efectiv la ea? Ţi-am stârnit curiozitatea, nu-i aşa? Hai să-ţi explic despre ce este vorba.

Cântatul la chitară este aparent o activitate fizică, însă este de fapt o reflexie a unor procese cognitive. Aşa cum la un iceberg vedem la suprafaţa apei doar vârful, aşa este şi la chitară. Ceea ce este la suprafaţă este imaginea ta cântând la chitară, partea care nu se află la vedere este reprezentată de procesele din spate.

Este adevărat că pentru a ajunge să execuţi pe chitară ceea ce mintea îţi “comandă”, trebuie să-ţi pregăteşti mâinile pentru a putea face faţă sarcinilor. Chiar dacă tu mental îţi poţi crea o imagine despre ce ar trebui să faci ca să poţi executa şaisprezecimi pe un tempo de 120 bpm, nu-ţi va ieşi din prima, din simplul motiv că creierul tău nu este obişnuit să transmită impulsurile respective către mâini. (more…)

Sfaturi pentru începători (partea a treia)

După două “episoade” virtuale de mici sfaturi ce am constatat că v-au fost de folos, e timpul să trecem în revistă câteva detalii mai profunde ale cântatului la chitară. Sunt subiective, ce-i drept, dar suficient de consistente cât să facă diferenţa:

1.Fii propriul tău critic: înainte să te lansezi în solo-uri de “Bad Horsie”, înainte de-a te închide în casa cu chitara după primul eşec, e mai înţelept să te monitorizezi, să-ţi reperezi şi să-ţi conştientizezi greşelile.

După cum ţi-am mai sugerat, înregistrează-te cu ajutoul unui program (fie el simplistul Adobe Audition sau emulatorul Guitar Rig). După fiecare fragment de 3-5 minute (nu mai mult, că te pierzi în detalii), apasă STOP şi pune-ţi următoarele întrebări:

- Sunt notele corecte şi “curg” firesc?
- Respect măsura şi tempo-ul?
- Folosesc tehnicile potrivite de panare? (dacă e cazul)
- Se aud zgomote nedorite ale corzilor? (bâzâit)
- Cânt accenţii aşa cum trebuie?
- Transmit vreo stare sau doar etalez tehnici?
- În timp ce ascult fragmentul înregistrat, vizualizez/îmi amintesc acordurile şi poziţiile abordate?

(more…)

Prima lecţie de chitară

Odată ce te-ai hotărât că vrei să urmezi lecţii de chitară, trebuie să ştii ce te aşteaptă la prima întâlnire cu profesorul.

Va trebui să-ţi aduci cu tine chitara (dacă o ai deja) şi un caiet de matematică (acordurile şi diagramele se notează mai simplu decât pe caietul de muzică).

Dacă ai mai avut tentative de-a învăţa să cânţi la chitară şi ai păstrat notiţe din acea perioadă sau ţi-ai însuşit câteva noţiuni pe cont propriu şi ai un caiet de cântece, adu-l la prima lecţie cu noul profesor, ca acesta să-şi facă o idee de la ce nivel porneşti.

Pentru fete: când începi să cânţi la chitară, va trebui să renunţi la unghiile lungi. Vino cu ele tăiate la prima lecţie dacă vrei să-ţi poţi încerca mâna pe câteva acorduri

Alcătuieşte-ţi în minte o listă de cinci trupe/artişti preferaţi, profesorul tău te va întreba cu siguranţă ce muzică asculţi pentru a-şi da seama spre ce stil te orientezi.

Noţiunile teoretice pe care le vei învăţa vor fi aplicate pe cântece care îţi plac, cu care rezonezi.

Din experienţă, de multe ori înveţi mai bine şi interpretezi mai uşor când memorezi starea unei piese şi nu notele. Aşadar, conexiunea ta emoţională cu cele dintâi piese pe care le vei învăţa pe chitară e foarte importantă.

Programează-ţi lecţiile de chitară în aşa fel încât să nu vii obosit şi să nu te grăbeşti spre vreo întâlnire importantă.

Ca în cazul repetiţiilor individuale, contează starea de spirit şi concentrarea, deoarece va trebui să acumulezi de fiecare dată informaţie nouă.

Nu te descuraja dacă anumite mişcări nu-ţi ies din prima; este nevoie de timp şi perseverenţă pentru a ajunge la o coordonare perfectă între mâna stânga şi mâna dreaptă.

Cea dintâi lecţie de chitară e doar “aperitivul” pentru o perioadă în care-ţi vei satisface pofta de muzică.

Urechea muzicală, precum şi simţul ritmului se dezvoltă în timp. Personal, cred că nu există afoni (sau, altfel spus, oameni imuni la muzică), ci doar că nu toţi au învăţat să asculte cu adevărat.

De asemenea, talentul e un factor nativ şi un bun punct de pornire, dar nu e totul. Prin muncă se poate compensa chiar şi ceea ce majoritatea ar numi “lipsă de talent”.

De la prima lecţie de chitară până la primul cântec învăţat, poate până la primul concert sau cea dintâi piesă pe care o vei scrie e un drum fascinant, pentru care vei avea nevoie de voinţă şi încredere în tine. În rest, nu e nimic ce nu se poate învăţa. Succes!

Foto: Enrico Gabriele