Din moment ce nu ne naștem învățați ci descoperim pe parcurs cunoștințe și le asimilăm prin intermediul experienței de-a lungul vieții, este de la sine înțeles că în cazul chitarei, pentru a atinge un nivel ridicat de performanță, este importantă exersarea continuă, dar mai ales conștientă.
Este necesară deci o disciplină a studiului, întrucât cinci ore de studiu neglijent nu aduc aceleași rezultate pe care le au două ore de studiu în condiții de maximă concentrare și implicare.
Pentru ca performanța să urmeze un drum ascendent constant, studiul la chitară trebuie să fie la rândul lui consecvent. Exersatul cu întrerupere antrenează abilitățile chitaristului într-o manieră superficială, oferindu-i acestuia posibilitatea unei interpretări cel mult mediocre. Țin minte că un instrumentist dintr-o filarmonică spunea: „O zi în care nu exersezi înseamnă de fapt trei zile de regres”. Recomand, de altfel, 30 de minute de studiu zilnic în defavoarea a 3 ore petrecute cu instrumentul doar o dată pe săptămână.
O altă condiție pentru crearea unei discipline a studiului o reprezintă calitatea. Este important ca instrumentistul să fie concentrat în timpul exersatului și lucid pentru a putea sesiza greșelile din timp, nepermițându-le acestora să influențeze tehnica pe termen lung. Dacă mintea chitaristului se îndreaptă în alte direcții decât cea a chitarei pe care o ține în mână, avem atunci de-a face cu o chitară care cântă, dar al cărei muzician este absent.
Foarte important: când studiem o piesă și ajungem la un pasaj dificil, nu reluăm de fiecare dată piesa de la început, ci studiem acel pasaj separat și abia după ce acesta este rezolvat sau cel puțin îmbunătățit trecem la următorul. Greșeala despre care vorbesc poate fi cel mai adesea observată în cazul interpreților care încep o piesă bine, dar pe parcurs încep să fie nesiguri din cauză că prima parte a fost mai mult studiată decât restul.
Observație: dacă ai cântat o dată bine nu-i îndeajuns. Poate a fost noroc. Încearcă să vezi dacă îți iese de 3 ori consecutiv bine.
În cazul formulelor ritmice complicate este de preferat să numărăm la început diviziuni cât mai mici de timp (optimi, șaisprezecimi) și, pe măsură ce înțelegem formula, să numărăm valori de timp din ce în ce mai mari.
citez:”percepe muzica pe care o cânți ca pe un discurs, nu ca pe un proces mecanic.”
… Andres Segovia spunea asa : ” Cantecul pianului este ca un discurs , cantecul violoncelului este un ca o elegie dar cantecul chitarei este ca un cantec”
@ClassicalCristi
Salut Cristi
Sunt total de acord cu ce ai citat adineauri.Muzica trebuie inteleasa si nu trebuie invatata robot.Iar citatul lui Andreas m-a miscat.Nu l-am mai auzit,dar de acum o sa il spun ori de cate ori o sa am ocazia
@Amatis
Foarte reusit articol,te felicit!
Va urez succes amandurora si sa ne auzim cu bine
Salutari,
oZz
Ma bucur sa vad ca sunt oameni care stiu despre viata si creatia lui Andres Segovia. Intr-adevar, daca ar fi sa interpretam citatul lui Segovia mot a mot, atunci s-ar putea spune ca am gresit, insa ideea pe care incerc sa o relev este aceea ca muzica este un dialog al constiintei.
Merci, oZz si sper ca si restul articolelor sa-ti placa la fel de mult!
Amatis