Cum să citeşti tabulaturile mai uşor

Pentru mulţi dintre cei care se află la început cu studiul chitarei, citirea unei tabulaturi cu siguranţă le dă multe bătăi de cap. Când am fost pus şi eu în situaţia de a citi pentru prima oară o tabulatură, totul mi s-a părut un fel de “Matrix”: cifre peste tot, fără indicaţii de ritm – o nebuloasă totală. Totul, până  când am descoperit Guitar Pro, ajuns acum la versiunea 6.

Dacă nu eşti încă familiarizat cu aplicaţia, Guitar Pro este un editor de tabulaturi multi-track pentru chitară, bass, tobe şi alte instrumente. Una dintre funcţiile care mi se par de un real ajutor pentru cei aflaţi la primele contacte cu o tabulatură este funcţia de redare. Cu alte cuvinte, tu încarci tabulatura găsită pe internet în format guitar pro, apeşi play… şi-ţi cântă tabulatura. În plus, mai ai o fereastră cu grifful chitarei unde poţi vedea notele cântate. Cool, nu!!

De asemenea, Guitar Pro te poate ajuta să-ţi creezi tabulaturile propriilor piese, atât pentru chitară, cât şi pentru bass sau tobe, putând astfel avea o imagine de ansamblu asupra piesei.

Pentru ca sunetul tabulaturii redate să fie cât mai aproape de sunetul unei chitare, aplicaţia îţi pune la dispoziţie o bază foarte mare de sunete specifice unei chitare electrice, clasice sau acustice şi poţi adăuga efecte, simulatoare de amplificatoare etc.

Şi dacă vrei mobilitate desăvârşită şi acces rapid la tabulaturi, Guitar Pro 6 este acum disponibil şi pentru iPhone/iPad/iPod touch. (more…)

Dozele – “vocea” chitarei electrice

Mulţi dintre cei care au învăţat să cânte folosind o chitară acustică îşi doresc ca la un moment dat să-şi cumpere o chitară electrică pentru “a-şi continua studiile”. Este foarte important ca atunci când se va întâmpla acest lucru, alegerea să nu se facă numai după formă, brand, culoare ş.a.m.d, ci şi după sunet.

De aceea, scopul acestui articolul este de a-ţi oferi câteva explicaţii legate de dozele chitarei electrice – cele care îţi fac auzită chitara în amplificator.

Istoria dozelor de chitară a pornit pe undeva prin anii ’30 când chitarele au început să fie folosite în big band-urile de jazz şi trebuia găsită o modalitate că acestea să se distingă printre instrumente.

Dacă la început primele modele de chitare electrice nu erau decât chitare acustice modificate, treptat lutierii şi electroniştii au adus acest instrument la forma şi sunetul de astăzi. Fiecare pas înainte făcut de lutieri în ceea ce priveşte designul chitarei a fost de cele mai multe ori urmat şi de producătorii de doze, pentru a captura şi a reda cu o acurateţe desăvârşită “pulsul” instrumentului.

Lăsând la o parte detaliile tehnice şi fenomenele fizice care stau în spatele funcţionarii unei doze aş vrea doar să-ţi subliniez că rolul ei este de a prelua vibraţia corzilor şi de a o transmite mai departe amplificatorului tău.

La o privire mai atentă asupra chitarei electrice vei observa că unele sunt echipate cu doze singulare (single coil), aşa cum sunt chitarele Fender

(more…)

Warmoth.com – paradisul componentelor de chitară

Acum ceva timp în urmă îţi povesteam că am avut chitara electrică la retastat şi că în urma modificărilor făcute a trebuit să-i refac intonaţia şi să modific distanța corzilor faţă de taste etc.

Ei, în toată perioada în care mi-a fost “plecată” de acasă am folosit o altă chitară mai veche care m-a” suportat” şi ea mult timp şi cu care am avut multe de “împărţit”. Cu riscul de a părea siropos aș vrea să-ți spun că atunci când am redeschis cutia, parcă mi-am revăzut un vechi prieten. Cam bătrân şi cam “uzat”, dar tot prieten rămâne

Interesant este faptul că noi, chitariştii, ne ataşăm şi investim (fără să ştim) sentimente în chitarele pe care cântăm. Dacă stai să te gândeşti este oarecum ciudat, însă frumos în acelaşi timp, cum o bucată de lemn poate face asta dintr-un om

Chitara în cauză este o copie Stratocaster pe care mi-am cumpărat-o când am venit în Bucureşti la facultate. De-a lungul timpului, din cauza cântatului, tastele s-au uzat la maxim făcând-o cam imposibil de cântat.

Pentru că retastarea unui griff de arţar lăcuit este o procedură destul de pretenţioasă şi costisitoare, m-am gandit că mai degrabă îmi cumpăr un alt gât si așa mi-am amintit de un site pe care l-am descoperit cu ani în urmă – www.warmoth.com

Este site-ul unei companii din America, specializată în fabricarea de părţi de chitară – corpuri şi gâturi.

(more…)

Setarea intonaţiei la chitară

Pentru că în ultima vreme chitara mea electrică a fost mai mult prin “service” (retastare, schimbare piese la sistemul tremolo, ajustare truss-rod, modificare acţiune etc.) inevitabil am ajuns şi la situaţia în care din cauza modificărilor făcute a trebuit să setez şi intonaţia sau altfel spus să o “acordez în octavă”.

Acest lucru presupune ca atunci când ciupeşti o coardă liberă şi apoi apeşi aceeaşi coardă pe poziţia 12 să ai aceeaşi notă (bineînţeles la octave diferite). Sunt sigur că ai fost în situaţia în care indiferent că aveai chitara acordată, în momentul în care în care urcai cu acordurile către poziţia 12 începeau să sune fals.

Dacă nu ai setată intonaţia şi verifici cu un tuner sunetele poziţiilor apăsate pe griff, vei observa că nota vă fi fie mai sus, fie mai jos decât nota pură. Din cauza aceasta Do şi un pic, Mi fără un pic şi Sol pur nu prea mai sună a Do major.

Intonaţia trebuie setată sau verificată atunci când: fie ai cumpărat o chitară nouă şi cei de la fabrică nu i-au setat intonaţia, ai modificat grosimea corzilor, ai modificat înălţimea corzilor, ai retastat chitara sau ai ajustat tija metalică din interiorul gâtului. În mare, cam tot ce schimbi la chitară presupune şi o setare a intonaţiei.

Paşii acordării în octavă

În primul rând pentru a seta intonaţia trebuie să ai:

- Tuner

- Şurubelniţa sau cheie pentru a modifica distanţa faţă de poziţia 12

- Chitara acordată (setarea trebuie făcută pe acordajul pe care-l foloseşti de obicei: standard, drop D, drop C, toate cu un semiton mai jos sau toate cu un ton mai jos)

(more…)

Oprirea corzilor (Muting)

Oprirea corzilor (muting) este o tehnică ce-ţi permite să faci anumite note/o coardă să sune mai fin, etufate, fără a vibra excesiv.

Acest efect e obţinut de pianişti, în general, cu ajutorul pedalei de expresie – iar noi, chitariştii, trebuie să-l realizăm cu mâna.

Palm Muting

Cea mai des întâlnită metodă de-a opri corzile este cu palma (palm muting) şi este foarte utilă pentru părţile de chitară ritmică. Pune-ţi palma mâinii drepte perpendicular pe corzi, în apropierea punţii/cordarului. Sunetul obţinut va fi compact, mai puţin expansiv şi se va integra mai bine în mix. Unii chitarişti descriu notele cântate cu palm muting drept percusive şi cu sound mai profund. Dacă doreşti un exemplu de intro reuşit realizat cu palm muting, ascultă cu atenţie “Every Breath You Take” a trupei The Police.

Palma ta trebuie să fie cât mai aproape de bridge, ce-i drept (unii o pun chiar peste), însă poţi experimenta cu diverse poziţii pentru a vedea ce sonorităţi obţii şi care îţi place mai mult. De asemenea, încearcă şi diferite nivele de presiune asupra corzilor. Secretul este însă să aplici aceeaşi presiune asupra tuturor corzilor, pentru a le împiedica să vibreze liber (asta e şi scopul, nu?).

Sugestii:

• dacă ai chitară electrică, exersează această tehnică cu distors-ul pornit; va accentua sound-ul şi îţi vei da seama mai repede dacă te apropii de rezultatul dorit
• ascultă cu atenţie piesele preferate şi încearcă să-ţi dai seama când este folosită tehnica palm muting; urmăreşte felul cum alţi chitarişti alternează oprirea corzilor/le lasă să sune liber

Atenţie! Dacă eşti la început cu această tehnică, nu va fi uşor. Nu te descuraja, deşi poate fi frustrant la început – cu perseverenţă, îţi va intra în reflex să opreşti corzile eficient! Porneşte cu power chords, apoi treci la acorduri complete.

Probleme? Dacă îţi bâzâie corzile, înseamnă că nu aplici suficientă presiune. Sună prea deschis? Înseamnă că nu opreşti uniform una sau mai multe corzi. Schimbă poziţia mâinii, foloseşte-ţi şi degetul mic sau evită deocamdată să incluzi în acorduri corzile-problemă, până vei mai repeta puţin.

Fret Hand Muting

Dacă doreşti să etufezi sunetul unei anumite corzi, va trebui să-ţi foloseşti degetele de la mâna stângă. Această tehnică se numeşte fret hand muting şi presupune oprirea corzilor cu vârful sau partea laterală a degetelor. Ideea este să opreşti corzile pe care nu le vei folosi pentru un anumit acord.

De exemplu, pentru Do Major nu ai nevoie de a şasea coardă, aşa că îţi poţi plasa vârful degetului 3  în aşa fel încât să atingă uşor a şasea coardă, amuţind-o.

Sugestii:

• nu aplica prea multă presiune, doar cât să împiedici coarda să vibreze. Cu timpul vei ajunge să “simţi” exact cât trebuie să apeşi pentru a obţine rezultatul dorit.

Atenţie! Vei observa că atunci când corzile sunt oprite îţi va fi mai greu să cânţi cu pana. E firesc, deoarece fiind ţinute fix ele opun mai multă rezistenţă. Poţi compensa ţinând pana mai relaxat şi încercând să nu apeşi prea tare pe corzile oprite.

Dacă mai ai întrebări despre oprirea corzilor, le aştept cu drag în comentarii. Succes & spor la repetat!