Istoria chitarei – Partea întâi

Originea chitarei nu este clar stabilită, fiind adusă, se pare, din Asiria sau Babilon în Peninsula Iberică, de către romani (chitara latină) şi, cu sigurantă, de către arabi în secolul XII(chitara mauriană). La chitara latină se cântă prin ciupirea corzilor, iar cea mauriană, care poseda o sonoritate mai bogată, prin lovirea cu toate degetele mâinii drepte. Chitara veche era cu mult mai mică decat cea cu care suntem astăzi obişnuiţi, iar cutia de rezonanţă era puţin mai subţiată (sugrumată la mijloc).

Primele chitare aveau numai patru rânduri de corzi, duble; mai târziu, pe la 1656, îsi face apariţia chitara cu cinci corzi, pentru ca în 1801, un barbier din Paris, Marechal, să-i adauge cea de-a şasea coardă, “mi”. Lutieri renumiţi ca Stradivarius în Italia sau Joachim Tielke în Germania au făurit modele foarte frumos ornamentate, dar forma actuală a chitarei se datorează lutierului spaniol Antonio de Torres. Concepţia modernă a instrumentului datează din a doua jumătate a secolului XIX. Ea constă în şase corzi, întinse la o extremitate pe un suport şi la cealaltă de nişte cuie care se pot strânge după dorinţă.

 

 

 

Chiar dacă nu face parte din orchestră, chitara a fost instrumentul preferat al multor compozitori. Schubert şi Weber, între alţii, se acompaniau cu ea cand îşi gândeau şi îşi cântau melodiile. Cu toate acestea, a fost nevoie să se nască Andres Segovia (more…)

Semne și simboluri în scriitura chitaristică

Pentru cei ce vor să citească o partitură fără probleme, am făcut un rezumat cu semnele și simbolurile cele mai des întâlnite în scriitura chitaristică.

Nu mi-am propus să ofer tot dicționarul, întrucât multe din simboluri și notații apar foarte rar sau chiar deloc în cazul chitarei.

Dacă mi-a scăpat ceva sau ai întâlnit simboluri a căror semnificație nu o cunoşti, poţi lăsa oricând un comentariu la această postare și eu îţi voi răspunde în cel mai scurt timp.

 

• Semnificaţia cifrelor arabe pentru digitaţia mâinii stângi:

“0” = coardă liberă.

“1” = degetul arătător.

“2” = degetul mijlociu. (more…)

Tipuri de chitare acustice

Dacă ai intrat într-un magazin de chitare, într-o sală de concert sau pur şi simplu doar navigând pe Internet, probabil ai observat că nu toate chitarele acustice arată la fel.

Dacă ai fost şi mai atent, cu siguranţă ai observat că şi sunetul lor este diferit. Ce au toate aceste chitare în comun? Dar diferit?

In acest articol iţi voi descrie principalele tipuri de chitare acustice, împreună cu proprietătile lor definitorii:

Dreadnought

Reprezintă cel mai răspândit tip de chitară acustică, oferind un sunet echilibrat, în care se îmbină armonios înaltele, mediile şi bass-ul.

A fost fabricată prima dată în anul 1916, de către compania americană “Martin”, bucurându-se de-a lungul timpului, de o excelentă popularitate în rândul artiştilor folk si bluegrass.

Griff-ul său este uşor bombat, iar curburile cutiei de rezonantă sunt uşor (more…)

Unghiile și corzile

Chitara este un instrument complex cu posibilități expresive nenumărate, însă, pentru a putea fi valorificate, trebuie acordată o importanță deosebită detaliilor.

Să ne concentrăm în rândurile ce urmează asupra unghiilor și a diferențelor de sunet pe care acestea le fac în funcție de formă. Știu că pare insignifiant, dar unghiile bine modelate reușesc să producă un sunet foarte bun așa cum un arcuș bun reușește să facă o vioară să sune sublim.

Atenție: vorbim de unghii lungi doar în cazul mâinii care ciupește corzile și nu în cazul mâinii care apasă pe grif. Cea din urmă trebuie să aibă unghiile cât mai scurte.

Pentru copiii cu vârste până în 12 ani, ciupitul cu unghiile poate fi problematic întrucât acestea sunt în cele mai multe cazuri prea subțiri și moi, iar la contactul cu strunele chitarei există posibilitatea ciobirii/ ruperii acestora. De aceea este recomandată la copii ciupirea corzilor cu buricele degetelor. Această metodă cauzează și ea nemulțumiri deoarece provoacă dureri și uneori apar bășici.

Cei ce folosesc unghiile ar trebui să știe (more…)

Documentarul despre pedala Cry Baby

În urmă cu ceva timp în urmă, vă anunţam că în luna februarie va fi lansat documentarul “Cry Baby: The pedal that rocks the world”, care spune povestea celei mai vândute pedale de efect pentru chitară, de la inventarea acesteia în anul 1966 de către Brad Plunkett şi până în zilele noastre.

În cadrul filmului, muzicieni, ingineri şi jurnalişti analizează impactul pe care aceasta pedală l-a avut în istoria muzicii rock şi pop şi felul în care a revoluţionat sound-ul chitarei, aducând astfel o contribuţie majoră în conturarea importanţei acesteia din urmă în cadrul unui mix de instrumente, schimbând astfel muzica.

Pentru a spune povestea pedalei Cry Baby au fost invitaţi: Eddie Van Halen, Jerry Cantrell, Slash, Buddy Guy, Kirk Hammett, Zakk Wylde, Dweezil Zappa, Eddie Kramer, Paul Gilbert, Bob Bradshaw, Brad Plunkett, Wah Wah Watson, Jim Dunlop, Jimmy Dunlop, Jasmin Powell şi mulţi alţii.

Prima parte este deja disponibilă aici, partea a doua urmează să fie disponibilă astăzi, iar ultimele 2 părţi fiind programate pentru 28.02.2011 şi respectiv 07.03.2011.