În articolul de astăzi aş vrea să-ţi vorbesc despre schimbarea corzilor de nylon la chitara clasică.
După cum ai observat, corzile de nylon nu au “butoiaşe” metalice la unul dintre capete, aşa cum au corzile metalice de acustică sau de electrică.
În acest caz trebuie să le înnozi într-un anumit fel, astfel încât în momentul în care întinzi corzile pentru a le acorda, să nu-ţi scape de la cordarul chitarei.
În pachetul care conţine corzile vei găsi srisă pe plicul fiecăreia, dimensiunea şi denumirea în litere: E (Mi), A (La), D (Re), G (Sol), B (Şi) şi E (Mi). (more…)
Astăzi voi merge mai departe cu teoria intervalelor şi îţi voi vorbi despre modul în care poţi aplica intervalele pe chitară, iar la final îţi voi face câteva recomandări.
Intervalele muzicale “la lucru”
În continuare, hai să vedem cum funcţionează în practică şi cum ne influenţează percepţia aceste intervale muzicale.
*Notă: Intervalele pe care le voi analiza sunt calculate astfel: dintre prima notă şi a doua notă din acord, prima şi a treia notă a acordului ş.a.m.d.
Hai să pornim de la un acord pe care cu siguranţă îl ştii – Re Major. Acest acord este compus din următoarele note: Re Fa# La Re.
Astăzi m-am hotărât să continui această serie de articole şi să pregătesc ceea ce urmează să-ţi prezint în însemnările viitoare despre acorduri şi progresii de acorduri.
Introducerea pe care vreau să o fac se referă la intervalele muzicale.
Aş vrea să-ţi spun că intervalul muzical, într-o definiţie foarte simplă, ar fi o relaţie între două sunete de frecvenţe diferite. Într-o abordare mai “muzicală” a termenului, intervalul muzical constituie elementul de construcţie fundamental în orice alcătuire melodică sau armonică (Victor Giuleanu).
Dacă nu te-ai convins încă de importanţa acestui termen, o să-ţi mai spun doar că toată muzica pe care o asculţi, o interpretezi sau pe care o vei crea tu, dacă ar fi să o reducem la minim, nu este decât o înşiruire de intervale muzicale, care puse cap la cap ne creează o senzaţie de plăcut.
Clasificarea Intervalelor Muzicale (more…)
Dacă ţi-a plăcut seria de sfaturi pentru începători pe care am oferit-o pe site acum ceva vreme, cu siguranţă vei găsi utile şi aceste recomandări, valabile pentru chitarişti indiferent de nivel. Sunt amănunte mici, dar care te vor ajuta în timp să-ţi defineşti şi consolidezi stilul, disciplina, identitatea ca muzician. Eu ţin cont de ele fără excepţie şi îţi spun cu sinceritate că m-au ajutat…
1. Învaţă ceva nou: chiar dacă ai experienţă, cânţi de multă vreme, cu siguranţă există cel puţin o tehnică sau un gen muzical cu care nu ai experimentat. Doar fiind deschis la lucruri şi sonorităţi noi vei putea evita să te plafonezi din punct de vedere muzical. Orice lucru nou reprezintă o evoluţie.
2. Încearcă acorduri inedite: lasă-ţi degetele să alunece libere pe corzi, făcând cele mai neaşteptate combinaţii. Există sute de posibilităţi, singura limită fiind imaginaţia ta. Jucându-te cu aceste combinaţii de acorduri vei căpăta lejeritatea de-a improviza şi, cine ştie, poate într-una din zile te vei trezi cântând un cântec nou… al tău!
3. Nu te limita la chitară: începe să studiezi (chiar dacă nu cu aceleaşi resurse de timp şi devotament) un alt instrument muzical. Poate fi pianul, vioara sau chiar muzicuţa
cât timp îţi va deschide urechea şi te va ajuta să-ţi eliberezi creativitatea, alegerea îţi aparţine.
4. Pune-ţi auzul la muncă: când vrei să înveţi o piesă nouă, nu da search pe Google din prima după acordurile ei; încearcă să le descoperi singur, chiar dacă la început mergi prin încercare. Acest exerciţiu îţi dezvoltă auzul muzical mai bine decât ţi-ai putea imagina şi în timp vei vedea că a “scoate” o piesă după ureche nu va mai părea ceva atât de dificil. În plus, gândeşte-te că generaţii întregi de chitarişti au învăţat piese astfel înainte de era Internetului… şi n-a murit nimeni din asta
5. Simte ritmul: numără cadenţa paşilor atunci când mergi pe stradă sau fă-ţi exerciţiile în 4/4 atunci când eşti la sală. Găseşte şi alte metode ingenioase (chiar dacă par caraghioase) de a identifica ritmul în orice şi vei vedea că abilitatea de a-l “simţi” cu naturaleţe se va răsfrânge în mod pozitiv şi asupra muzicii tale. Adu-ţi aminte de ce spunea Tommy Emmanuel: “If there’s no groove, the body can’t move“.
6. Fii relaxat: mă refer atât la poziţia mâinii, cât şi la postură. A te simţi bine în momentele când cânţi e esenţial: un muzician stresat, incomodat, cu încheieturile tensionate şi aplecat cu totul asupra chitarei nu numai că nu arată prea bine, dar nici nu prea reuşeşte să transmită starea cântecului…
7. Antrenează-ţi degetele: poţi folosi Grip Master-ul pentru a face mici exerciţii ce nu-ţi ocupă prea mult timp, dar sunt 100% benefice pentru articulaţiile degetelor, încheieturi şi antebraţ. E ca şi cum ai face fitness: îţi tonifiezi mâinile pentru a fi mai bun, mai rapid, mai “consistent”, mai relaxat.
8. Evită monotonia: dacă eşti obişnuit să cânţi pe chitară electrică, treci pe acustică. Dacă până acum ai exersat mai mult pe acustică, experimentează cu electrica. Iar dacă eşti familiarizat cu ambele, încearcă să cânţi flamenco
orice rupe monotonia e benefic pentru creativitatea ta.
9. Respectă-ţi chitara: curăţ-o la intervale regulate, schimbă-i corzile de îndată ce încep să se uzeze, păstreaz-o în condiţii optime de temperatură, transport-o într-o husă impermeabilă sau un case solid. Nu o împrumuta dacă nu ai încredere într-o persoană şi nu o trata ca pe un simplu obiect. Disciplina şi respectul faţă de instrumentul tău muzical sunt două calităţi ce vor conta enorm într-o viitoare carieră de muzician profesionist.
10. Familiarizează-te cu instrumentul: descoperă ce setup te inspiră cel mai mult, ce corzi îţi oferă sound-ul dorit, ce accesorii te pot ajuta să “suni” mai bine. Coboară corzile, urcă-le la loc până le găseşti poziţia ideală pentru tine, joacă-te cu tonurile… experimentul este începutul libertăţii totale ca artist!
Dacă în articolul trecut am vorbit despre tonalitate, astăzi aş vrea să mai facem un pas înainte şi să-ţi spun câte ceva despre moduri. Astfel, îţi spuneam că:
- tonalitatea reprezintă o modalitate de organizare a sunetelor în jurul unui centru tonal, numit tonică.
- fiecare treaptă are un rol specific în cadrul tonalităţii şi se află într-o anumită relaţie intervalică faţă de tonică, determinând astfel modul acesteia.
Această relaţionare a treptelor faţă de tonică se concretizează în cele din urmă, în modul în care se succed tonurile şi semitonurile.
În funcţie de poziţia anumitor trepte faţă de tonică, modurile se vor împărţi în majore sau minore şi melodice sau armonice.
Treapta a III-a este cea care îţi spune dacă modul este major sau minor. Dacă aceasta se află la o distanţă de terţă mare faţă de tonică – mod major, iar dacă se află la o distanţă de terţă mică – mod minor.